Main menu

header

cotnari wide

04-05-1de Cătălina Tăgârţă

Şi-a dorit să devină preot, însă viaţa îi rezervase un loc pe scenă, aşa că astăzi piesele sale ne încântă auzul şi ne umple inimile de bucurie. Renunţarea la visul de a îmbrăca straiele bisericeşti şi obstacolele la care a fost supus de-a lungul vieţii l-au făcut însă să îşi întărească şi mai tare credinţa, care îl ajută în prezent să lupte cu boala. În plus, interpretul de muzică populară Aurelian Preda, căci despre el vorbim, este nu doar un mare artist, ci şi un mare om, care se străduieşte să-şi crească bine copiii, care are un gând şi o vorbă bună pentru fiecare şi, mai presus de toate, transmite din spiritualitatea sa celor din jur.

„Moartea clinică mi-a schimbat complet viaţa”
Aurelian Preda ne-a povestit că a fost întotdeauna atras de spiritualitate, iar credinţa sa l-a ajutat să afle răspunsuri la întrebările pe care şi le-a pus, chiar dacă uneori erau răspunsuri greu de acceptat. „În urmă cu câţiva ani, când medicii mi-au pus un diagnostic crunt, anevrism cerebral, şi mi-au spus că nu mai am nicio şansă, tot ce am putut face a fost să cred şi să sper. Iar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul că am intrat în moarte clinică m-a făcut să-mi schimb complet viaţa şi să am o nouă viziune asupra ei. În timp ce medicii o sunau pe mama şi îi spuneau că nu mai am nicio şansă, eu auzeam tot şi nu ştiam cum să-i avertizez că sunt acolo, că-i aud... Apoi, o voce într-un vis îmi spunea că voi participa la multe înmormântări, şi că după mine va plânge mulţimea. Pe vremea aceea nu înţelegeam visul, pentru că luasem o pauză de la muzică, dar cred că acum, dacă îl reinterpretez, realizez că mulţimea aceea era, de fapt, publicul, care m-a aşteptat cu braţele deschise”, ne-a povestit Aurelian Preda. Era păcat să fi renunţat definitiv la muzică, mai ales că este foarte îndrăgit şi are mulţi fani, lucru pe care familia i l-a tot repetat şi l-a încurajat să se reîntoarcă pe scenă.

A presimţit trecerea în nefiinţă a părinţilor săi
Avea doar vreo 7-8 ani când îi imita în grădină pe artiştii pe care îi vedea la televizor şi spunea celor din jur că vrea să ajungă şi el celebru. De fapt, rostirea acelor visuri de copil şi optimismul cu care a crezut că va reuşi l-au şi făcut să ajungă celebru şi iubit. Tot cu puterea minţii sau cu comunicarea specială pe care o are cu Dumnezeu, Aurelian a prevăzut şi a presimţit pierderea tatălui, dar şi a mamei, care a lăsat în sufletul artistului un etern gol. „Când eram mic, am presimţit moartea tatălui meu. Mergând pe drum, dintr-o dată mi-a apărut în faţă un cortegiu. Mama mi-a zis: «Astea sunt copilării», dar inevitabilul s-a întâmplat, e drept că nu în acelaşi an, ca în cazul mamei, ci în următorul an. Am fost traumatizat de moartea tatălui... Am vrut să îmi iau viaţa în mâini cât mai repede, să nu fiu o povară, un întreţinut pentru mama mea. Îmi doream să mă fac preot, însă în clasa a VIII-a m-a descurajat profesoara mea de limba română, care mi-a zis că e mai bine să mă fac dascăl, de exemplu, decât preot. Am regretat o perioadă, dar acum nu mai îmi pare rău”, ne-a mai spus artistul.

„Dumnezeu m-a ales să duc această boală, pentru că am avut forţa să o ţin sub control”
Profund îndurerat de moartea mamei, aproape cu lacrimi în ochi, acesta ne-a povestit că, la fel ca în cazul tatălui, a presimţit şi moartea celei care i-a dat viaţă. „Mama era născută pe 2 iulie şi a murit pe 2 iunie. A fost o femeie cochetă, curată, o mamă adevărată, pe mine m-a divinizat, şi suferinţa după mama nu va trece niciodată… De Revelion le-am spus soţiei şi copiilor că mama va muri în acest an, într-o zi de 2. Ana Maria Rosa, aici de faţă, vă poate confirma ceea ce spun”, povesteşte artistul. Acesta a declarat de curând că boala sa este un dar, afirmaţie pentru care mulţi l-au criticat. Aurelian are însă argumente puternice: „Cred că Dumnezeu m-a ales pe mine să duc această boală, pentru că am avut forţa şi puterea fizică şi materială să o ţin sub control. Eu m-am împrietenit cu ea, nu o văd ca pe duşmanul meu, ci ea face parte din mine, nu-i dau voie să mă învingă. Uitaţi, după operaţie îmi era atât de rău… dar credinţa şi rugăciunea m-au făcut să mă simt foarte bine şi să mă încarc cu energie pozitivă”, mai spune Aurelian Preda, care a suferit în urmă cu câteva luni a cincea operaţie pe colon. Însă artistul are şi câteva biserici care sunt mai aproape de sufletul său. E vorba despre Mănăstirea Curtea de Argeş, unde merge de mic copil şi unde este înmormântată şi mama sa, despre Bisericile Sfântul Ciprian şi Domniţa Bălaşa - din Bucureşti, pe aceasta din urmă văzând-o zilnic de la fereastra dormitorului său, dar şi despre partea de nord a Moldovei. „După moartea clinică m-am simţit atras de foarte multe locuri izolate, fără case, fără oameni, dar cu încărcătură spirituală, îmi place să stau în mijlocul naturii. La Roma avem o curte imensă, cu mulţi pini, pentru cei care nu ştiu, pinii te ajută enorm să te încarci cu energie pozitivă”, a spus artistul.

Icoane unicat
Aurelian are zeci, poate chiar sute de icoane, chiar şi el le-a pierdut numărul. Multe sunt primite de la fani, altele de la prieteni, iar unele sunt luate chiar de el din mănăstirile sau locurile sfinte prin care a trecut. Prima icoană pe care a primit-o a fost cea cu Iisus botezat de Sfântul Ioan Botezătorul, cumpărată de mama sa de la o mănăstire. Toate îi sunt dragi şi au câte o poveste, însă din colecţie fac parte şi două icoane unicat. Una se află în casa care o are la Roma - e vorba despre o icoană cu Sfântul Nicodim, care datează din anul 1200 şi pe care artistul a găsit-o în casa pe care o are la munte. Cealaltă icoană unicat este cu Domnul Iisus, şi are o poveste tare frumoasă. „Preoţii de pe Muntele Gaeta au căutat cel mai priceput pictor pentru a face o icoană a lui Iisus. Fiindcă nici pictorul desemnat să finalizeze lucrarea nu reuşea să o termine, într-o noapte a adormit plângând şi rugându-se pentru ca Dumnezeu să-i dea inspiraţie. Când s-a trezit, icoana era deja terminată, iar chipul Mântuitorului e unul unic, cu o privire pătrunzătoare. Această icoană cu Iisus o am în dormitorul meu, iar de fiecare dată când o privesc simt că mă încarc cu energie”.

04-05-2S-a botezat în apa Iordanului

Prima excursie la Ierusalim a câştigat-o la o tombolă, la Revelionul Artiştilor. „A fost extraordinar. Am descoperit locuri sfinte, dar prea mult mediatizate, sincer mă aşteptam la mai puţin comerţ şi la mai multă credinţă”, a subliniat artistul. Într-una dintre vizitele în Ţara Sfântă s-a şi botezat în apa Iordanului.

• Artistul a primit mai mulţi îngeraşi din India, de la un român care lucrează acolo şi care iubeşte muzica populară.