Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

619 30 1de Silviu Ghering şi Daniel Alexandrescu

„Dacă vrei să dobândești puterea de a suporta viața, fii gata să accepți moartea în oricare moment”, spunea celebrul neuropsihiatru Sigmund Freud, fondatorul școlii psihologice de psihanaliză. Majoritatea dintre noi nu suntem pregătiți - sau nu vrem! - să acceptăm moartea nici când, la o vârstă înaintată, aceasta vine firesc, poate chiar ca o izbăvire... Ce să mai vorbim când „Doamna cu coasa” apare pe neașteptate, în situații care mai de care mai ciudate, dar întotdeauna stupide și tragice. TAIFASURI continuă să vă prezinte unele dintre aceste decese care au devenit celebre tocmai prin nefirescul lor dincolo de nefirescul firesc al unei morți obișnuite...

S-a împiedicat în... barbă!

619 30 2Hans Steininger s-a născut la 17 august 1514, în orașul bavarez Braunau am Inn, importantă fortăreață la intersecția unor importante drumuri comerciale, în special pentru sare, de pe Râul Inn. Acum se află în Austria, la 90 km vest de Linz, aproape de granița cu Germania. Steininger a fost ales de şase ori „burgomaster”, pe românește „primar”. N-a rămas în istorie însă din această cauză, ci pentru că a avut o barbă foarte lungă, legenda spune că era cea mai lungă la acea vreme, de nu mai puțin de şase „picioare”, adică 1 metru și 83 de centimetri! Deși, tot legenda „pretinde”, și-ar fi tăiat-o de şase ori în cursul vieții. Cert este că „podoaba” de care era foarte mândru i-a fost fatală. La 28 septembrie 1567 s-a declanșat un incendiu mistuitor în partea de sud a orașului, au luat foc mai multe case, printre care și cea a lui Hans Steininger. Burgomasterul a dat să fugă, dar s-a împiedicat în barbă, a căzut pe scări, și-a frânt gâtul și a murit pe loc! Uitase să-și „ruleze” barba și să și-o pună în buzunarul de la piept, așa cum făcea de obicei... După dispariția sa fulgerătoare, barba i-a fost tăiată și a devenit relicvă de familie, iar în 1911 a fost donată muzeului orașului, unde poate fi văzută și acum.

Demonstrația supremă din fața juraților

În 1871, congresmanul american Clement Vallandigham era avocatul apărării într-un proces de crimă (pe vremea aceea „aleșii poporului” mai și munceau...). A vrut să demonstreze că clientul său se putea împușca singur, accidental, și nu fusese rănit de cel ucis, „probă” pe care se baza acuzarea. A scos de la brâu pistolul în fața juraților și a arătat că acesta se poate descărca din întâmplare în acel moment. Din întâmplare însă, pistolul era încărcat. Și avocatul s-a împușcat „în direct”. N-a avut „norocul” acuzatului. N-a supraviețuit. După această demonstrație supremă, clientul său a fost achitat...

Atenție la împământare!

Leslie Harvey s-a născut la 13 septembrie 1944, în Glasgow, Scoţia. Chitarist de mare talent, a făcut parte din mai multe formaţii rock la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70. Avea 27 de ani la 3 mai 1972 când s-a urcat pe scenă în faţa unei mulţimi de peste 1.000 de fani în delir la Swansea, în Țara Galilor, cu trupa Stone the Crows. N-a mai apucat să cânte nimic pentru că a pus mâna pe un microfon ca să-i regleze înălţimea şi s-a prăbuşit fulgerător pe scenă. Microfonul nu era legat la pământ şi l-a electrocutat mortal pe Harvey, punând capăt brutal unei cariere care se anunţa mai mult decât promiţătoare. După acest accident tragic, Stone the Crows s-a „spart” şi a dispărut în mai puţin de o lună...

Înecat la o petrecere a... salvamarilor

1 august 1985. Un om a murit înecat într-o piscină. Nimic ciudat până aici, veți zice. Numai că este cel puțin stupid să te îneci în piscină la o petrecere la care erau prezenți în jur de 200 de invitați, dintre care cel puțin 100 de salvamari profesioniști! S-a întâmplat la megapetrecerea organizată de salvamarii din New Orleans, SUA, pentru a sărbători - culmea ironiei! - încheierea primului sezon din istorie fără niciun deces printre clienții piscinelor din renumita metropolă americană!!! La sfârșitul serii, altfel extrem de reușite, a fost găsit în cel mai adânc loc, pe fundul piscinei în care se zbenguiseră invitații, dar mai ales invitatele cele mai „încălzite” în timpul megapetrecerii, corpul neînsuflețit al lui Jerome Moody, un newyorkez în vârstă de 31 de ani. Nu era salvamar, era iubitul unuia dintre salvamari. De precizat nu mai este decât „amănuntul” că în acea seară erau „de serviciu” la locul faptei nu mai puțin de patru salvamari...

Și computerul ucide

619 30 3La 17 august 2005, Lee Seung Seop, un coreean în vârstă de 28 de ani, s-a prăbușit fără suflare într-un internet-café din Incheon, Coreea de Sud, după ce jucase „Starcraft & World of Warcraft” timp de aproximativ 50 de ore consecutiv. Cu o lună și jumătate înainte de ziua fatală, fusese concediat pe motiv că lipsea de la serviciu - era mecanic specializat în repararea de boilere - pentru a-și petrece timpul... jucându-se pe computer. Medicul legist a stabilit că Lee Seung Seop a suferit un accident cardiovascular cauzat de deshidratare și insuficiență cardiacă după ce refuzase cu încăpățânare să mănânce, să bea sau să doarmă vreun minut în cele 50 de ore în care singura sa dorință fusese să continue jocul...

La 17 august 1986, doi tineri din Charleston, Carolina de Sud, SUA, Jennifer (21 de ani) și Thomas Berick (26 de ani), soț și soție, au fost găsiți în comă, goi pușcă, pe o alee de ciment din spatele unei clădiri de patru etaje. Fără nicio urmă de violență. Au murit la spital. Hainele le-au fost găsite pe acoperișul țuguiat al clădirii. Polițiștii care au primit cazul au tras concluzia că au căzut în timp ce făceau dragoste pe acoperiș...

La 28 aprilie 2013, un bărbat de 41 de ani din Cairo, nu cel egiptean, ci orașul cel mai sudic din statul american Illinois, a pariat cu un prieten că, dintre ei doi, el va sta cel mai mult întins pe șine în calea unui tren care se apropia. Și a câștigat...

Dopul care-aduce „coasa“

Tennessee Williams a fost... pseudonimul literar al lui Thomas Lanier Williams, născut la 26 martie 1911, în Columbus, Mississippi, SUA. Dramaturg, poet și romancier de mare forță, dublu laureat al Premiului Pulitzer pentru piesele de teatru „Un tramvai numit dorință” (1948) și „Pisica pe acoperișul fierbinte” (1955), ambele având parte de ecranizări istorice, care au beneficiat de excepționalul talent al unor monștri sacri ai marelui ecran, ca Vivien Leigh și Marlon Brando, primul, sau Elizabeth Taylor și Paul Newman, al doilea. Sunt numai două dintre creațiile rămase în istoria literaturii ale celebrului scriitor, din opera căruia se mai remarcă „Menajeria de sticlă”, „Dulcea pasăre a tinereții” sau „Noaptea iguanei”. Din păcate, Tennessee Williams a avut parte de o moarte cel puțin bizară. La 25 februarie 1983 era găsit fără suflare într-o cameră de hotel, înecat cu un... dop de sticlă! Și nu una cu alcool, ci cu... picături pentru ochi, pe care scriitorul le folosea frecvent. Mai târziu, potrivit unui alt raport medical, în organismul lui Tennessee Williams s-au găsit barbiturice (Seconal), astfel că este posibil să fi murit în urma unui amestec de Seconal cu alte substanțe, însă această variantă nu a apărut pe certificatul de deces.

Add comment


Security code
Refresh