Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

588 2 2de Silviu Ghering

Unul dintre cei mai cunoscuţi prozatori francezi ai secolului al XIX-lea, considerat „părintele povestirilor scurte și al nuvelei”, s-a născut la 5 august 1850, în localitatea Château de Miromesnil, lângă Dieppe, în Normandia, pe care a purtat-o în suflet oriunde l-au dus valurile vieții. Părinţii săi au decis să se despartă după zece ani petrecuţi împreună, şi Guy a rămas, împreună cu fratele său, Hervé, la mama lor, Laure. După perioada liceală a izbucnit aproape imediat conflictul franco-prusac (1870-1871), în care Guy a cunoscut toate ororile războiului. Multe dintre scrierile sale sunt dedicate acestei perioade. Mama sa era foarte apropiată de scriitorul Gustave Flaubert încă din copilărie, și Guy a devenit ucenicul său preferat. Sfaturile lui Flaubert l-au transformat pe Guy dintr-un scriitor mediocru într-unul genial, care a contribuit la dezvoltarea nuvelei moderne. Debutează în anul 1880 cu un volum de versuri, singura sa tentativă de exprimare în notă lirică. Notorietatea o dobândește odată cu apariția, în același an, a faimosului volum colectiv „Serile de la Medan”, în care este inclusă și nuvela sa „Bulgăre de seu”, o capodoperă a genului. Primul său roman, „O viaţă” (1883), a fost caracterizat de Lev Tolstoi drept „cel mai bun roman francez de la «Mizerabilii» încoace”. Cel mai cunoscut roman al său, „Bel-Ami” (1885), respectă întru totul canoanele curentului naturalist: aspecte sordide, sumbre, uneori chiar dezgustătoare ale vieții, personaje alcoolice, criminale, marginalizate ale unei societăți viciate. Până în 1891 a publicat peste 300 de nuvele și de povestiri scurte, şase romane, trei piese de teatru și trei volume de impresii de călătorie. Pe cât de prolific a fost la scris, pe atât de prolific a fost și la... femei. S-a lăudat toată viața cu virilitatea sa excepțională, a sedus, după propria declarație, sute de doamne și de domnișoare. De la ele i s-a tras și moartea: a luat un sifilis la 24 de ani, pe care l-a dus „pe picioare” aproape 20 de ani. A murit în cămașa de forță a nebunilor la 6 iulie 1893. Avea numai 43 de ani...

Add comment


Security code
Refresh