Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

580 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Mândra Cetate Mândră de la Slimnic

Când mergi de la Sibiu la Mediaș, la vreo 18 kilometri de Sibiu intri într-o localitate veche de când lumea - Slimnic. Pe la mijlocul satului, pe-un deal numit Burgbasch, se află ruinele impresionante ale unei cetăți care a păzit, sute de ani, granița de nord a Scaunului Săsesc de la Sibiu. Denumirea germană a localității, care a fost atestată în 1282, este Stolzenburg - Cetatea mândră. Doar că nu vine de la cetatea despre care vorbim azi, care nici nu exista la vremea aia, ci de la localitatea din care au venit primii coloniști sași ai locului - Stolzembourg, din Luxemburg.

Venerabila „aristocrată” a învins timpul

Cetatea a fost construită în secolul al XIV-lea, ca un avanpost al Scaunului Sibiului, cu rol de apărare împotriva atacurilor care veneau din nord. Și n-au fost puține de-a lungul secolelor. Ca o venerabilă - și veritabilă! - aristocrată, Cetatea Mândră „trăiește”, a învins timpul, a învins distrugerea invaziilor turcești din secolul al XV-lea, a fost martora siluirii localnicilor, a fost cucerită de oștirea lui Ioan Zapolya, a fost incendiată în 1704 de curuți, a fost martora devastatoarei ciume, dărâmată, prăbușită și parțial reconstruită…

Dulcea temniță a împăcării

La Slimnic există, ca în multe alte cetăți din zonă (cum ar fi la Biertan sau la Cisnădioara), o „temniță a împăcării”, unde erau închise cuplurile care voiau să divorțeze. Și stăteau acolo până se împăcau și renunțau la gândul rău. Legenda zice că, vreme de 200 de ani, la Slimnic au fost doar două divorțuri! Mai există acolo și Turnul Slăninii, unde, pe vremea când nu existau frigidere, oamenii își țineau carnea și slănina pe timpul verii, cu etichete, să știe fiecare ce-i a lui și ce nu. Iar în clopotnița vechii biserici, cele patru clopote masive, din oțel, cu inscripții nemțești, cheamă și acum oamenii la „biserica din deal”...

Nu ratați panorama din clopotnița vechii biserici! Urcați cu încredere scările îndoite de vreme, și „tabloul“ Slimnicului, cu case cuminți și ordonate, va fi răsplata care se va așterne în fața ochilor ca o ilustrată de pe vremuri...

Add comment


Security code
Refresh