Main menu

header

Norocosul Ducu Bertzi

- Un artist simplu, cu voce blândă, ce sensibilizează inimile românilor

     Ducu Bertzi este un maramureşean aidoma cântecului pe care-l transmite: cald, blând, plăcut. Ducu Bertzi este ceea ce se cheamă un artist complex, care nu are nevoie să cosmetizeze o imagine prefabricată. Îşi pune sufletul în cântec, în palme şi vine în faţa oamenilor simplu şi curat: cu o chitară şi cu vorbe spuse din suflet. Ducu Bertzi are şi o familie-model, în care domneşte armonia. Fiica sa, Maura, se va căsători în această vară, iar Rareş, fiul său, se pregăteşte de Bacalaureat.
    Teodora Bertzi, soţia artistului, s-a implicat în viaţa politică, fiind membru PNL. La alegerile locale din 1 iunie, ea a candidat pentru Primăria Sectorului 3, obţinând poziţia a III-a după Liviu Negoiţă. Drept urmare, doamna Bertzi are toate şansele să obţină un post de consilier. Ducu, în schimb, colindă ţara din Ardeal până în Moldova, pentru a bucura sufletele oamenilor. Pentru a afla mai multe din viaţa îndrăgitului interpret de muzică folk, citiţi interviul ce urmează.

Mirabela Dauer şi-a găsit jumătatea

     Mirabela Dauer şi iubitul acesteia, Sandu, au petrecut un concediu de vis la Remetea Mare, lângă Timişoara, şi apoi în Croaţia. Artista se află la primul concediu cu  iubitul ei, Sandu, şi la al doilea din viaţa sa. Anul trecut, artista a fost pentru prima dată într-un concediu, alegând drept destinaţie Egiptul. Însă vacanţa din acest an, petrecută alături de iubitul ei şi de o familie de prieteni, nu se compară cu nimic. Cei doi alcătuiesc un cuplu fericit de mai bine de un an. Cu toate acestea, Mirabela spune că nunta mai are de aşteptat...

„Nunta poate aştepta” 
- Îşi găseşte mai greu o artistă jumătatea?
- Da. Îşi găseşte mai greu. Depinde însă şi de ceea ce îşi doreşte lângă ea. Dacă vrea un om cald şi bun la suflet e mai greu...
- Puteţi spune că v-aţi găsit sufletul-pereche pe care l-aţi căutat?
- Nu eu l-am căutat. A venit pe neaşteptate...
- Cum v-aţi cunoscut? - Prin intermediul unei prietene. A luat numărul de telefon de la ea, şi-a luat inima în dinţi şi m-a sunat. Ne-am întâlnit şi de atunci am rămas împreună.

Dem Rădulescu - Asul comediei

 La 10 septembrie s-au împlinit  8 ani de la dispariţia prematură  a unei legende a scenei româneşti

    Dem Rădulescu ne-a părăsit de opt ani, lăsându-ne mai trişti, neconsolaţi la gândul pierderii sale. De-a lungul unei cariere strălucite, apariţiile lui pe scenă, în filme ori la televiziune au fost răsplătite cu ropote de aplauze. Era iubit pentru că era apropiat de oa­meni şi degaja acea căldură omenească pe care e greu să o uiţi.

De la box la actorie
     S-a născut la Râmnicu-Vâlcea, la 21 septembrie 1931. Mai înainte de marea cotitură spre teatru, maestrul Dem Rădulescu a avut o valoroasă carieră în lumea boxului. Despre primul contact cu lumea teatrului actorul povestea într-un interviu apărut în revista Teatrul în anii ’80: „Veneau trupe de teatru la Râmnicu-Vâlcea, cu mari actori ca George Vraca, Grigore Vasiliu Birlic, Radu Beligan, care era tânăr pe-atunci. Când sosea trupa lui Tănase, venea lumea de la ţară cu căruţele, ca la Maglavit, la Petrache Lupu. Mama nu-mi dădea voie la spectacolele lui Tănase.

Fuego: „Muzica m-a învăţat să iert!“

- Un artist cu chip de copil, inimă curată şi glas răscolitor, îndrăgit de milioane de români, se destăinuie

     Bucuria imensă cu care cântă, originalitatea melodiilor şi a textelor sale fac din Paul Surugiu, alias Fuego, un mare artist, care a reuşit să-şi facă din propria viaţă un şlagăr de succes. Sincer, modest, fără fumuri de vedetă, puţin nostalgic, dar totdeauna solar şi plin de haz, el reuşeşte să-şi păstreze în fiecare zi candoarea şi firea echilibrată cu care ne-a obişnuit.

 „Dumnezeu mi-a dat harul de a cânta”
     Un dialog cu el pare o călătorie într-un basm, cu o lume liniştită, arhaică. „Am avut o copilărie frumoasă, dar grea, pentru că n-am avut timp de joacă. Eu învăţam chitara, iar lecţiile mi le organiza mama. Şi nu numai atât. Luam meditaţii şi la fizică, materie care nu mi-a plăcut. Şi trecea aşa de greu ora de meditaţie, pentru că eu o întrebam pe profesoară tot felul de tâmpenii”, îşi deapănă amintirile cântăreţul cu privire de copil. Se întoarce, cu zâmbetul pe buze şi sufletul descătuşat, la perioada copilăriei. Între fum de ţigară şi adiere fină de parfum, ziarist şi cântăreţ, uităm parcă de timp, lăsându-ne prinşi de frumuseţea poveştii. „Mi-amintesc de primul cadou primit în viaţa mea.