Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

26-13-1de Cătălina Tăgârţă

Maria Loga iubeşte la nebunie florile, drept pentru care casa sa este veşnic plină cu muşcate de toate culorile. Dincolo de cele peste 100 de ghivece pe care le îngrijeşte şi pe timp de iarnă, interpreta de muzică populară se mândreşte şi cu o grădină de legume şi fructe de toată frumuseţea. Vara, în curtea sa găsim de toate, de la căpşuni până la roşii, castraveţi sau salată verde. Totul este bio, iar spre deliciul fanilor săi, artista mai postează din când în când pe pagina sa de Facebook fotografii cu recolta, de care este mândră. Despre cum reuşeşte să se ocupe singură de toate, cât timp petrece în grădină şi cât de greu este să facă asta, ne-a vorbit chiar cântăreaţa.

A vrut să devină horticultor
- Doamna Maria, mi-aţi povestit cândva că, atunci când eraţi copil, v-ar fi plăcut să deveniţi horticultor. Dar, deşi viaţa a ales altceva pentru dumneavoastră, nu aţi renunţat la plante, pe care le îngrijiţi cu mare plăcere…
- Da, eu pentru asta m-am pregătit, am făcut Liceul Agricol, dar soarta a decis cu totul altceva. Totuşi, pasiunea asta nu a dispărut, mă ocup şi la ora actuală atât de grădina de flori, cât şi de cea de legume. Îmi place să fiu înconjurată de flori, şi, fiindcă locuiesc la curte, nu îmi imaginez cum ar fi viaţa mea fără să cultiv legume.

- De unde pasiunea asta?
- Sunt născută şi crescută într-o comună de lângă Târgu-Jiu. Am trăit întotdeauna la curte, înconjurată de grădină, de flori. Asta am văzut la bunicii mei, la părinţi, şi asta am făcut şi eu cu mare drag.

„Nu rămânea niciun petic de pământ nelucrat”
- Aveau mult teren bunicii?
- Nu. Doar în jurul casei, dar nu rămânea niciun petic de pământ nelucrat, neocupat. Dacă nu era zarzavat, erau flori, şi totul era foarte aranjat, bine pus la punct. Îmi amintesc că o ajutam pe bunica la plivit ceapa. Îmi luam un scăunel din acela mic, cu trei picioare, îl puneam pe răzor şi mă apucam de treabă... Alteori mă punea să stropesc florile cu stropitoarea: îmi cumpărase o stropitoare din aceea de jucărie, micuţă, colorată, de tablă, cum era odinioară. Pe urmă am început să îi ajut din ce în ce mai mult, dar nu din obligaţie, ci din plăcere, pe măsura puterilor mele. O făceam cu mare, mare drag.

- Ce vă mai amintiţi din vremea aceea? Ce vă plăcea să faceţi cel mai mult?
- Să îngrijesc florile. Florile sunt pasiunea vieţii mele, atât cele de grădină, cât şi cele de cameră, în ghivece.

26-13-2„Am muşcate la toate ferestrele”
- Ce soiuri de flori aveţi?
- Am foarte multe muşcate, de toate culorile, iar grădina mea îşi schimbă imaginea din două în două săptămâni. Imaginaţi-vă că mai întâi apar ghioceii, apoi trec ei şi înfloresc zambilele albastre, albe şi roz; după aceea grădina se face dintr-o dată roşie cu pete galbene, în sezonul lalelelor. După ele înfloreşte liliacul, apoi încep bulgăraşul, lămâiţa, iar după ce trec acestea, apar bujorii, irişii de grădină... Eu, de când deschid poarta şi până intru în casă, am numai flori. Fără ele nu pot să trăiesc. Şi nu numai vara, ci şi iarna, căci am peste 100 de ghivece... Am muşcate la toate ferestrele, la toate balcoanele, pe terasă, pe pervaze, şi chiar şi pe suporturi. Cine a intrat pe pagina mea de Facebook a văzut că, din când în când, obişnuiesc să postez fotografii cu florile mele sau cu recolta din grădină. Ţi-e mai mare dragul să le priveşti, dar să şi mănânci aşa ceva. Imaginează-ţi numai mirosul acela de castravete proaspăt rupt din vrej. Din când în când mai vin la mine colegi de breaslă, interpreţi de muzică populară, iar mulţi rămân uimiţi când văd ce am în ogradă.

„Solarul este exact ca un copil mic”
- Am înţeles că aveţi şi solar…
- Da. Am un solar de 12 m lungime şi 5 m lăţime, pe care îl îngrijesc personal şi îl irig cu ajutorul unui sistem prin picurare. Am acolo roşii, vinete, ardei gras, ardei capia, gogoşari... Toate sunt o mare mândrie pentru mine. Până anul trecut cultivam legumele în aer liber, cum am văzut la ai mei, acasă, pe vremea când eram copil, dar la un moment dat au venit în vizită la mine nişte fini, care au şi ei solar, şi sunt mai profesionişti în treburile acestea. Şi ei mi-au propus: „Nu vreţi să vă facem un solar nici prea mare, nici prea mic, să fie potrivit pentru dumneavoastră? În felul ăsta nu mai staţi cu grijă: ba că primăvara e prea frig, ba apoi că vine furtuna şi aşa mai departe”. Şi, dacă ei s-au oferit să mi-l facă, am acceptat…

- V-au ajutat apoi şi la cultivat, la săpat şi tot ce mai trebuie făcut?
- Nu. Ei doar mi-au făcut solarul şi atât. Mai departe a fost treaba mea…

- Într-un solar e foarte mult de muncă. Vă mai ajută cineva? Cum vă descurcaţi?
- Eu locuiesc doar cu mama, iar ea e bătrână, are probleme cardiace şi nu o las să intre acolo, aşa că eu singură mă ocup de tot ce ţine de asta. Am plantat, am săpat şi ud permanent, apoi le-am pus pe aţă, le-am legat... La început, primăvara, e mai mult de lucru până le pun pe toate la locul lor, dar apoi rămâne doar udatul şi e mai lejer. Mai mult dimineaţa şi seara târziu intru în solar, că altfel nu poţi să stai de căldură. În plus, în fiecare zi îi desfac folia într-o parte, ca să se aerisească, dar trebuie să fiu atentă la vreme, căci, dacă se pune vântul ori vine furtuna, trebuie acoperit. Când plec de-acasă o las pe mama de pază, să tragă repede folia în jos, să-l închidă. Solarul e exact ca un copil mic, de care trebuie să ai mare grijă în permanenţă. Nu e foarte multă muncă fizică, ci mai mult grijă, dar am şi satisfacţii foarte mari. Anul trecut în toamnă am avut recoltă din plin şi am fost tare mulţumită că am putut să le dau copiilor mei produse naturale, bio, fără îngrăşământ chimic...

- Câte ore vă ocupă solarul în fiecare zi?
- Nu stau mult în el. Într-o dimineaţă îl sap, săptămâna următoare mă ocup de legat, doar udatul se face zilnic, deci îmi găsesc timp. Mai ales când nu am spectacol şi ştiu că trebuie să intru în solar, mă trezesc dimineaţa, îmi fac treaba repede şi pe urmă toată ziua sunt liberă. Când există dragoste faţă de ceea ce faci, totul ţi se pare mai uşor.

26-13-3„Las la soare apa, altfel răcesc plantele, că sunt şi ele suflete...”
- Cu ce stimulaţi pământul şi cum vă protejaţi de dăunători?
- Eu stimulez pământul şi culturile cu mraniţă sau cu îngrăşământ natural de la găină. Acesta din urmă îl ţin la macerat, în soare, într-un butoi cu apă timp de una-două săptămâni. Nu îl las să fie foarte concentrat, e mai bun diluat, că altfel arde planta. Când ud, amestec apa cu maceratul acesta şi torn la distanţă de tulpină, altfel se arde planta. Un alt lucru de care ţin cont e să las la soare apa cu care ud grădina, să se încălzească, altfel răcesc plantele, că sunt şi ele suflete... Pentru dăunători, mama mea mărunţeşte frunze de tutun, le lasă la macerat în apă şi pe urmă stropeşte plantele cu apa respectivă. Şi frunzele de nuc, tot la fel, tocate mărunt şi lăsate câteva zile în apă, pot fi folosite la stropit împotriva dăunătorilor. Apoi, ginerele meu mi-a adus din străinătate nişte aparate asemănătoare celor care luminează grădina şi care se încarcă de la soare. Le-am băgat în pământ, şi când încep să sune se sperie cârtiţele, care mă disperaseră. Erau de groază. Seara săpam, iar dimineaţa găseam muşuroiul. Munceau şi ele peste noapte (râde). În afară de astea, nu mai dau cu nimic în grădină. Prefer să mai mănânce şi câte-o coropişniţă, decât să stropesc plantele cu ceva. Eu cultiv mai mult pentru copii şi nepoţi, ca să mănânce sănătos.

- Puneţi şi răsaduri?
- Am pus şi eu sămânţă de roşii şi a răsărit, dar am luat răsaduri, tot netratate, de la o doamnă de încredere, pe care o cunosc şi care se ocupă special cu aşa ceva. E foarte important să ştii bine sursa de unde te aprovizionezi, căci altfel rişti să munceşti degeaba, să nu obţii ceea ce ţi-ai propus. Şi e păcat!

26-13-4„Nu fac nimic pentru vânzare, totul este pentru familia mea“

- Ce mai aveţi prin grădină?
- În general, culturile se rotesc: scot ceapa şi pun varza de toamnă, am de toate... Uite, eu până primăvara târziu nu cumpăr nimic din piaţă, pentru că am încă la congelator din anul anterior: roşii cherry, dovlecei, fasole verde fideluţă, mazăre, ardei capia copt, ca să nu mai vorbim despre zarzavaturi, bulion sau zacuscă, toate făcute numai din tomatele producţie proprie. Nu cumpăr nici salată verde, fiindcă am o tarla imensă, de mănâncă şi iepuraşii din ea. Eu nu fac nimic pentru vânzare, totul e pentru familia mea. Cel puţin vara, acum, e o adevărată plăcere să consumi produse proaspăt rupte din grădină. Numai grădinarii sau cei care au bunici la ţară ştiu despre ce vorbesc (zâmbeşte).26-13-5

„Faci şi plajă, şi saună, şi muncă fizică, deci te menţii“

- Când aveţi timp pentru toate? Nu vă e greu?
- Noi toţi ar trebui să iubim pământul, pentru că de aici ne hrănim. E greu. Munca ţăranului nu-i uşoară, e multă responsabilitate, trebuie să te trezeşti dimineaţa, pe răcoare, ca să uzi, dar pentru mine e o relaxare. Dacă stau o oră în solar e ca şi cum aş sta o oră la saună. În plus, dacă mai şi jumuleşti o buruiană şi eşti îmbrăcat în maiou faci şi plajă, şi saună, şi muncă fizică, deci te menţii. Toată lumea zice: „Dar la sală vă duceţi?” Şi eu le răspund: „Veniţi la mine să vă arăt eu sală aici la grădină, să vedeţi ce sală am!!!” Am plantat câţiva pomi mai la distanţă şi nu-mi ajunge furtunul până acolo, aşa că trebuie să le car şi lor apă cu găleata. Fac şapte-opt drumuri pe o porţiune de 100 de metri cu o găleată într-o mână şi una într-alta, şi nu-mi mai trebuie sală.

- Din tot ce aveţi în grădină, care e preferata dumneavoastră?
- Roşia de ţară, care miroase atât de bine, de natural... dar şi ardeiul, castraveţii, toate au un gust altfel faţă de cele crescute forţat. Anul trecut a venit la mine un coleg de breaslă, Constantin Bahrin, şi roşiile erau coapte. Când a intrat în solar şi a văzut ce producţie am, nu s-a putut abţine, a rupt un castravete şi a muşcat direct din el, nici măcar n-a mai avut răbdare să îl spele... Te simţi altfel când mănânci natural.

Add comment


Security code
Refresh