de Gabriela Niculescu
- Familia Prigoană, mereu acasă de Sărbători
Adriana Bahmuţeanu şi Silviu Prigoană trăiesc viaţa la cote maxime, ţinând cont de faptul că trebuie să se împartă fiecare între afaceri, familie şi prieteni. Luna decembrie nu este una importantă doar pentru Crăciun şi Revelion, ci şi pentru tripla aniversare a familiei, din 22 decembrie, când sunt sărbătorite ziua de naştere a lui Silviu Prigoană, 20 de ani de Rosal şi zece ani de Etno TV. Înainte de Sărbători se fac ultimele pregătiri, iar Adriana promite telespectatorilor Etno TV un Crăciun pe cinste, o noapte de Revelion uluitoare şi formate noi pentru 2012. Student în Germania, Silvius (20 de ani) a venit în ţară în vacanţă pentru a fi alături de familie şi de fraţii săi, Honorius (25 de ani), Maximus Mihai (4 ani) şi Eduard (1 an), care îl aşteaptă nerăbdători pe Moş Crăciun, iar cei mari nu-şi mai doresc decât un... strop de odihnă.
Adriana: „Televiziunea şi familia, cu plus în 2011”
- Trăgând linie şi adunând, ce v-a ieşit „cu plus” şi ce v-a ieşit „cu minus” anul acesta?
Adriana: Mi-au ieşit cu plus televiziunea şi familia, iar minusurile au fost minuscule. A fost un an bun.
Silviu: Cu plus n-a ieşit nimic, dar nici cu minus. E totul pe zero.
- Adriana, mulţi nu se văd în stare să aibă şi o carieră, şi o familie împlinită. Cum reuşeşti să gestionezi cele două planuri? Sacrifici ceva?
Adriana: Nu am cum să mă descurc singură, fără ajutor. O am pe mama, care mă ajută să cresc copiii şi, de curând, am şi o bonă, care o ajută pe mama, pentru că înainte o sprijinea sora mea, dar acum s-a angajat. Am ajutoare la bucătărie, deci casa e aranjată. În profesie e mai greu. Cine spune că se împarte fără ajutor între afaceri şi familie minte. Eu îmi sacrific timpul liber. Nu mai am timp de mine, am ajuns să chem manichiurista acasă seara, noaptea, când apuc. Ziua trece extrem de repede, parcă cele 24 de ore nu mai sunt atâtea şi-mi pare rău că trebuie să dormim o treime din viaţă.
- În conducerea celor două staţii tv ai ajutoare sau te descurci singură?
Adriana: Am ajutoare, dar iau decizii singură. Fac de toate, decoruri, dau cu mopul, n-am probleme. Când vine vorba despre mobilizare, ne mobilizăm. Am stat pe două şantiere, pe unul astă vară, pe celălalt acum. Mi-am mutat biroul în maşină şi am stat acolo la coordonat, pentru că altfel nu terminam treaba la timp.
- Vă consultaţi în ceea ce priveşte afacerile sau fiecare ia deciziile pe cont propriu?
Adriana: Ne consultăm. Nu mă implic în afacerile sale că nu mă pricep, dar, dacă mă întreabă ceva, îi spun părerea mea. În ceea ce priveşte televiziunile, îmi spune părerea lui, comunicăm.
Adriana: „Mi-e dor de o emisiune frumoasă, dar lumea vrea scandaluri”
- Scrie în presă că urmează să lansezi şi o televiziune culinară. Este adevărat?
Adriana: Nu, e o ştire falsă. Toată lumea a citit acest lucru, numai eu nu ştiam nimic. Nu am idee de unde a plecat această informaţie. Este sinucidere curată să deschizi o televiziune în plină criză economică. Este foarte greu pentru brandurile consacrate să reziste, dar să încerci să pui un brand nou pe piaţă...
- Deci planuri noi de afaceri pentru 2012 nu mai ai. Te vei ocupa doar de Taraf TV şi Etno TV?
Adriana: Sper ca acestea să meargă bine şi fără mine, să nu mă mai duc atât de mult acolo. Am renunţat să prezint emisiuni, deşi am primit oferte, dar nu puteam să prezint o emisiune, ce include şi munca aferentă de zece ore pe zi, şi să fac şi management de staţii. Am considerat că dacă fac doar management la două staţii o să am timpul meu liber, că, dacă nu am chef să mă duc într-o zi, nu mă duc. Ei bine, nu e aşa! E mult mai uşor să ai o emisiune pe o staţie generalistă decât să faci management. Nu mai am timp nici să respir.
- Exceptând programul încărcat, ţi-e dor să ai propria emisiune?
Adriana: Mi-e dor de o emisiune frumoasă, dar toată lumea vrea scandaluri. Eu am depăşit momentul acesta, nu mai sunt un subiect monden. Poate când mă voi mai linişti. Deocamdată sunt în priză cu cele două staţii. Încă nu le-am pus la punct aşa cum mi-aş dori.
- Dacă ai depăşit momentul cu scandalurile, temperamentul ţi l-ai schimbat?
Adriana: Nu l-am schimbat, dar nu vreau să mă leg de toată lumea când nu mă interesează acest lucru. Au apărut tot felul de personaje pe care nu le ştiu. Nu am viaţă mondenă, nu ieşim la evenimente de acest gen. Decât să merg seara la nu ştiu ce prezentare de modă, prefer să stau cu copiii.
- Ai avut vreodată de suferit de pe urma temperamentului tău vulcanic sau, din contră, ţi-a prins bine?
Adriana: Dacă trag linie, mi-a adus beneficii.
Silviu: „Cedez întotdeauna primul”
- Obişnuieşti să primeşti cadouri din partea soţului?
Adriana: Mă surprinde. De regulă, e reticent, pentru că ştie din practică faptul că nu trebuie să-mi cumpere el neapărat codouri, dar, dacă vede că-mi place un lucru, mi-l cumpără. E atent. Dar nu-mi face surprize de genul: „Uite, ţi-am luat un inel!”, că poate mie nu-mi place. Testează piaţa, mă întreabă înainte.
- Cine cedează primul şi cum vă împăcaţi după mici dispute sau discuţii în contradictoriu?
Adriana: Crezi că mai ţin minte? De regulă, amândoi cedăm. Nu există cupluri fără conflicte. Cine zice că nu se ceartă niciodată cu partenerul minte cu neruşinare şi o să vedeţi că cele care apar pe la televizor şi spun că au căsnicia perfectă până la urmă o dau în bară. Nu te poţi înţelege perfect nici cu fratele geamăn sau cu mama, ar fi imposibil să te înţelegi perfect cu o persoană care nu are nici legături de sânge cu tine şi poate nici aceleaşi gusturi ca ale tale. Fiecare face compromisuri într-o relaţie, dar aşa trebuie pentru a duce „căruţa” mai departe.
Silviu: Eu cedez întotdeauna primul, pentru că sunt cel mai deştept. E proverbială asta. Nu poţi avea discuţii în contradictoriu cu o femeie, pentru că ea, conform Sfintei Scripturi, este făcută din coastă. Cum să-ţi pui mintea tu, ca bărbat, cu o coastă? E umilitor, şi atunci cedezi din start (râde mânzeşte...).
- Cum petreceţi Sărbătorile?
Adriana: Rămânem acasă, pentru că e greu să pleci cu doi copii mici, iar noi vrem să stăm cu ei. Nu mă interesează să merg la un restaurant, cu oameni pe care nu-i cunosc, să mănânc o mâncare discutabilă, să nu pot vorbi că mă cunosc toţi de la televizor. Mai bine la mine acasă, cu invitaţi, mâncăm, bem şi, când vrem, ne culcăm. Petrecem concediul de Sărbători acasă, în dormitor, la cabana... „plăpumioara” (râde).
Adriana: „Îmi doresc vreo trei zile de masaj”
- Ce doriţi să vă aducă Moş Crăciun?
Adriana: Maximus vrea lego. Copiii vor jucării, în general. Eu îmi doresc să dorm. Dacă aş putea să-mi fac o injecţie, să dorm mult şi să mă trezesc odihnită, să nu mai sune ceasul şi telefoanele şi să mă pot relaxa... Şi masaj îmi mai doresc. Mi-ar plăcea să primesc de Crăciun vreo trei zile de masaj.
- Ce pasiuni are Mihăiţă, spune deja ce vrea să devină?
Adriana: E cam devreme la 4 ani. Acum trebuie să-i descoperi aptitudinile. A învăţat deja alfabetul. Ştie bine literele mari, mai avem câteva probleme la cele mici, de mână. Ştie să numere până la 20 şi învaţă mai departe. El merge la grădiniţă.
- Mihai şi Eduard au trecut la boacăne împreună sau e prea devreme?
Adriana: Încă nu, pentru că Eduard este prea mic, merge doar ţinut de mânuţe. Mihai îi mai dă un „capac”, se mai urcă în premergătorul său, trebuie să fii tot timpul atent.
- La 22 decembrie aveţi triplă aniversare. Cum împărţiţi petrecerile?
Adriana: Îl iau pe Prigoană la Etno TV şi de acolo vom vedea, va fi un lucru spontan. Pentru sărbătorirea a zece ani de Etno TV vom tăia porcul afară. Avem Ignatul la 23 decembrie.
- Cum s-au nimerit toate în aceeaşi zi?
Silviu: Când toată lumea mânca şi bea de ziua sa, eu munceam acum 20 de ani şi acum zece ani. Făceam firme, televiziuni, diverse lucruri. Şi acum sărbătoresc tot prin muncă.
Adriana: „Etno este o provocare, merge, dar îmi mănâncă urechile”
- Etno TV a fost o provocare pentru tine sau era o afacere la care ştiai din start că te pricepi?
Adriana: A fost o provocare pentru mine, nu credeam că o să meargă, nici acum nu merge aşa cum mi-aş dori eu, dar e următorul pas în cariera oricui a făcut o emisiune şi-şi doreşte mai mult, asta însemnând management de staţie.
- Ce le pregăteşti spectatorilor tăi pentru anul următor?
Adriana: Am câteva formate noi şi un studio nou ce a costat ceva, dar e foarte frumos şi îl veţi vedea în noaptea de Revelion. Sunt emisiuni comerciale, de divertisment muzical. E greu să promovezi o staţie de muzică populară, pentru că lumea vrea muzică pop-rock nouă. Sperăm să funcţionăm mai bine pentru audienţă şi să întinerim publicul. Aceasta este marea provocare. Încercăm să aducem artişti din alte domenii, cum ar fi muzica uşoară sau actoria, care să facă la Etno ce nu pot face la o televiziune generalistă.
- Câte ore munceşti pe zi?
Adriana: N-am numărat. Foarte multe, 10, 12, 14 ore pe zi, muncesc şi seara de acasă. Etno TV îmi mănâncă urechile! E obositor, pentru că până acum am pus lucrurile la punct, am făcut investiţii, ne-am mutat în curtea Rosalului, l-am invadat pe Prigoană, uşor-uşor m-am întins ca Euglena verde, i-am mai luat un colţ de curte, încă o bucată şi tot aşa. Acum, spre exemplu, avem târgul de produse tradiţionale, e greu să promovăm aşa ceva, dar oamenii îşi doresc să mănânce un salam şi o brânză fără E-uri. Sper să meargă şi la anul promovarea produselor tradiţionale.
- Ce vă doriţi pentru anul ce vine?
Adriana: Să fim sănătoşi. Dorinţe materiale nu am. Poate mai mult timp.
Silviu: Sănătate pentru copii. În rest, am tot ce-mi doresc!
Silviu: „Eu am fost ca băieţelul din «Orient Express»“
- Care este cea mai frumoasă amintire de Crăciun, din perioada copilăriei?
Adriana: La mine, Sărbătorile de iarnă erau foarte frumoase, pentru că venea în fiecare an Moş Crăciun „real”, în carne şi oase. Ne pregăteam, spuneam poezia şi primeam cadoul. Dar pe la 14 ani mi-am dat seama că este tata, pentru că el niciodată nu era de faţă când venea Moş Crăciun, şi atunci s-a epuizat basmul. Sora mea a suferit, pentru că era mai mică, dar a fost amuzantă deconspirarea, l-am tras de barbă şi l-am descoperit. Îşi punea inclusiv botoşei, să nu-i recunoaştem încălţămintea. Acum îi învăţ pe cei mici să-l primească pe Moş Crăciun.
Silviu: Toate amintirile sunt frumoase. Îmi amintesc cum s-a spulberat mitul cu Moş Crăciun, destul de târziu la mine. Aveam vreo 16 ani. Eu am fost exact ca băieţelul din filmul „Orient Express”, care la 16 ani devenea neîncrezător, apoi mi-am făcut avânt, pe la 17-18 ani, să cred din nou că există, pentru că e păcat să nu crezi.
- Astăzi mai credeţi în Moş Crăciun?
Silviu: Bineînţeles. Astăzi credem în Moş Crăciun mai mult ca niciodată.
Văru’ Săndel - mireasă, vedete dansând pinguinul
- Cum vor fi programele de Crăciun şi de Revelion la Etno TV?
Adriana: Avem cel mai tare Revelion, în care o să-i vedeţi pe marii artişti ai României cum dansează „pinguinul”. Cântă şi stau la masă Irina Loghin, Maria Ciobanu, Carmen Şerban, Constantin Enceanu, Mîţu Stoian şi mulţi alţii. Filmările au durat 13 ore şi le-a plăcut foarte mult atmosfera. Am avut ospătari care i-au servit permanent şi au zis că la nicio televiziune nu au mai filmat aşa. De Crăciun avem un megaspectacol pe care l-am făcut la Sala Palatului: „Văru’ Săndel şi prietenii”, în care o să-l vedeţi pe Văru’ mireasă. M-am chinuit o săptămână să-l conving să se transforme într-o mireasă blondă. În rest, vor cânta artiştii mari şi vor fi programele speciale de Sărbători.
