Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

21-01-1de Gabriela Niculescu

Mioara Velicu s-a născut la 19 octombrie 1944, în judeţul Galaţi. Este căsătorită cu fostul campion de lupte greco-romane Nicolae Martinescu şi se bucură de o familie împlinită şi de o dragoste nemărginită din partea fiicei şi a nepoatei sale, în vârstă de 21 de ani. Îndrăgita interpretă de muzică populară a făcut o incursiune în amintirile dragi din copilărie şi ne-a povestit, cu mult umor, necazurile pe care le-a pricinuit părinţilor, fiind un adevărat „băieţoi” al familiei. Citiţi în rândurile ce urmează poveştile sale despre viaţă, despre 47 de ani de carieră uimitoare şi, surprinzător, despre un album cu muzică uşoară, de la o minune de femeie cu ochii albaştri, care „trădează” un suflet cald şi uriaş.

A moştenit calităţile mamei
Mioara Velicu provine dintr-o familie modestă de agricultori, cu opt copii, dintre care au mai rămas cinci. A moştenit talentul mamei, care era o foarte bună cântăreaţă a satului, dar şi chipul, bunul-simţ şi credinţa sa. Toţi fraţii săi cântă frumos, dar iubita interpretă este singura care a ales drumul cântecului popular. „Am început să cânt în 1963, la 18 ani, la Ansamblul «Rapsodia Dunării» din Galaţi. După un an am plecat la Vaslui, la Ansamblul «Trandafir de la Moldova», unde am stat până în 1980 şi de atunci până în 1996, când am ieşit la pensie, am fost la Ansamblul «Ciocârlia», unde am făcut lucruri frumoase, alături de personalităţi de marcă ale folclorului românesc”, ne-a spus artista.

Mânca de la prietene, făcând pe bărbatul lor
La şcoală îi plăcea să ţină serbările şi să le organizeze. Mereu a fost sufletul petrecerilor. „Făceam tot felul de năzbâtii când mergeam la câmp cu vacile. Îmi dădea mama mâncare de acasă, dar eu o mâncam pe drum, până să ajung acolo, şi aveam nişte prietene care aveau pacheţele mai bune decât ale mele. Ce-mi venea mie în minte? Ziceam: «Hai să ne jucăm de-a femeia şi bărbatul!», iar eu eram mereu bărbatul. Irinuca era o fetiţă care avea mereu la ea cârnaţi şi carne la borcan şi făceam pe soţul ei. Aranjam o colibă din pomii pe care-i tăiam pe câmp şi veneam acasă de la muncă. Îi ziceam: «Acum am venit obosit, trebuie să-mi dai să mănânc». Ea, săraca, îmi dădea, iar eu, după ce mă săturam, ziceam că nu mai vreau să mă joc”, ne-a povestit amuzată Mioara Velicu.

„De mică am câştigat bani”
Fraţii mai mari aveau deja familiile lor, iar Mioarei îi plăcea să coordoneze toate activităţile celor rămaşi acasă şi reuşea des să-şi necăjească părinţii. „Într-o zi, când erau la câmp, eu cu verişorul şi cu fratele meu am zis să ne jucăm şi să ne punem la jugul căruţei. La un moment dat l-am scăpat, iar căruţa a intrat în peretele bucătăriei, pe care l-a spart şi a distrus şi moara care se afla acolo. Am făcut prăpăd. Când a ajuns tata acasă a spus: «Asta numai Maria (n.r. - numele său real) putea s-o facă, numai ideea ei putea să fie!». Ştia că eu sunt capul răutăţilor, pentru că eram băieţoasă din fire. M-a fugărit prin toată curtea şi mi-a dat o mamă de bătaie, dar îmi trecea imediat”, a mărturisit interpreta.
I-a plăcut întotdeauna să povestească, să facă oamenii să râdă. Mai cânta şi la acordeon şi când se făceau case noi era invitată să cânte. „Aşa mă distram şi primeam şi bani de la oamenii care veneau la dans, şi de la cel care făcea casa. De mică am câştigat bani şi mi-am întreţinut familia, aşa cum fac şi acum. Am trecut prin foarte multe greutăţi, am absolvit Şcoala Agricolă la Ghidigeni şi făceam naveta, pentru că mama nu avea cu ce să-mi plătească internatul şi cantina. Am plecat în lume la 18 ani şi am stat singură, în chirie... Consider că atunci când treci prin greutăţi şi lupţi înveţi să preţuieşti banul, omenia şi munca pe care o depui”, îşi aminteşte ea.

„M-am îndrăgostit de soţul meu într-o poză”
21-01-2Despre relaţia cu soţul său, artista ne-a făcut câteva mărturisiri: „L-am iubit enorm. M-am îndrăgostit de el într-o poză pe care mi-a arătat-o Maria Butaciu, când am venit în Bucureşti. Visam cu ochii deschişi şi atât de mult mi-am dorit să mă căsătoresc, încât până la urmă mi s-a împlinit visul în 1985, după vreo trei-patru ani de relaţie. El era mai mândru, dar am zis în gândul meu: «Lasă că mă căsătoresc eu cu tine!». Soţul meu mi-a făcut viaţa tare frumoasă şi m-a iubit enorm. Am o fată din altă relaţie, iar el a ţinut mult la familia mea. Acum am trecut şi de nunta de argint”.

„Scot un CD cu muzică uşoară”
Am auzit-o pe artistă cântând muzică uşoară. Ne-am întrebat cum s-a întâmplat acest lucru şi am aflat cine a încurajat-o: „Am făcut karaoke la o emisiune şi am cântat «Ploaia». Mi-a plăcut foarte mult cum a sunat, şi Cornelia Rednic mi-a zis să merg la Dan Dimitriu să imprim piesa, iar el mi-a mai dat încă patru. Apoi m-a auzit Fuego cântând şi mi-a propus să merg cu el într-un turneu, să cânt muzică uşoară. M-a pus să-mi iau şi rochie. Toată lumea m-a aplaudat şi am fost plăcut surprinsă. Am imprimat şapte cântece de muzică uşoară şi trebuie să scot un CD cu melodii pentru sufletul meu, nu pentru bani, compuse de Dan Dimitriu, pe versuri de Marina Scupra”, ne-a dezvăluit Mioara Velicu.

„Nu pot să stau, trebuie să fiu activă”
Pentru că fiecare om are dorinţe şi visuri încă neîmplinite, am vrut să aflăm ce şi-ar mai dori acum, după 47 de ani de carieră. „Tare aş vrea ca să sponsorizeze cineva un turneu de un an, în toată ţara, să ne strângem toţi artiştii buni, să cântăm cu orchestră, live, şi să aducem publicul la casele de cultură, pentru că acum nu se mai fac spectacolele de altădată. Din păcate, este nevoie de bani pentru transport, cazare, masă, pentru artişti, dar eu m-aş duce şi pe mai nimic, numai să cânt. Dacă stau acasă mi-e greu, aşa că plec la spectacole sau la ţară, lucrez pământul, chiar dacă nu-mi trebuie nimic de acolo, dar aşa i-am promis mamei, că voi avea grijă de terenuri. Nu pot să stau, trebuie să fiu activă”.

Amintiri din turnee

„Jucam în turnee pinacle, adică rummy cu cărţi. Aveam un spectacol la Bârlad şi am plecat cu Maria Ciobanu. Ne-am luat bilete la tren şi stăteam singure în compartiment. Am întins scaunele şi dă-i şi joacă! A început o ploaie deasă pe la Focşani. La Mărăşeşti trebuia să schimbăm locomotiva. Trenul staţiona de ceva vreme şi ne-am gândit că se fac schimbările, dar vagonul nostru intrase pe linie moartă. La un moment dat am zis să ieşim, să vedem ce se întâmplă. Vagonul era gol, toată lumea coborâse. Ne-am dat jos repede şi am luat-o cu bagajele prin buruieni. Se anunţase că noi suntem aşteptate de o maşină, dar, prinse în joc, nu am auzit nimic. Am ajuns în gară, am luat o maşină până la Pişiţa, de acolo ne-a luat un camion, i-am zis şoferului să meargă mai repede, că întârziem la spectacol, ne-am schimbam hainele în maşină, în timp ce şoferul ne privea uimit. Eu aveam şi o meşă, ca să stea basmaua mai ridicată, iar el mi-a zis, dezamăgit: «A, doamnă, umblaţi cu falsuri!?»”, ne-a povestit amuzată artista.

Add comment


Security code
Refresh