Main menu

header

553 16 1de Gabriela Niculescu

Interpreta de muzică populară Angela Rusu este o ardeleancă pasională, care pune suflet în tot ce face. Spune despre ea că este un Rac delicat, iar sensibilitatea o ajută să facă „simțit” de auditoriu fiecare vers pe care-l cântă. Optimismul şi tăria de caracter au ajutat-o să depăşească problemele vieţii, să iasă cu fruntea sus din trei mariaje eşuate şi totuşi să mai creadă în căsătorie. De cinci ani trăieşte o frumoasă poveste de dragoste alături de iubitul său, Marius, iar fiicele sale, Larisa şi Rebeca, sunt mândria ei. Iubeşte locurile calde, dar, energică din fire, iarna nu ratează pârtiile de schi. Despre peripeţiile trăite în carieră, CD-ul pe care l-a pregătit timp de 12 ani şi pasiunile sale citiţi în rândurile următoare.

„La CD-ul din Taifasuri m-am gândit 12 ani. L-am dorit enorm...”

553 16 2- Sunteţi destul de des în studio. La ce lucraţi în această perioadă?

- Îmi petrec destul de mult timp în studio, în general, pentru diferite colaborări cu anumite case de producţie, dar în ultimele şase luni am lucrat strict pentru albumul de folclor „Trec zilele omului”. Albumul conţine 11 piese, dintre care trei sunt reorchestrate de pe primul meu album de folclor, „Inima mea de-ar grăi”. Bineînţeles, şi şlagărul „Toate şogoriţele” se află pe acest album, reorchestrat. Este un album la care m-am gândit vreme de 12 ani, un material discografic care nu vreau să fie unul oarecare. Îmi doresc să conţină măcar un şlagăr cum a ajuns „Toate şogoriţele”, iar acesta sper din tot sufletul să fie „Trec zilele omului”, pentru că este o melodie cu mare încărcătură emoţională, inspirată din realitatea zilelor noastre, un cântec al cărui mesaj îl pot transmite sincer, nedenaturat şi direct.

- Care sunt cele mai mari satisfacţii pe care vi le aduce muzica?

- În primul rând ar fi împlinirea sufletească datorată faptului că fac ceea ce-mi place. Apoi, încărcarea cu energie pozitivă de care mă bucur de fiecare dată când sunt pe scenă, dragostea şi respectul publicului şi, nu în ultimul rând, câştigurile materiale. Am o meserie cu mari satisfacţii financiare dacă eşti un artist adevărat, un interpret iubit, apreciat, onest şi cu propriul tău repertoriu. Eu îi mulţumesc publicului de fiecare dată pentru toate aceste aprecieri de care am parte.

„Modelul meu în viaţa de artist a fost doamna Nicoleta Voica. Am crescut cu melodiile ei”

553 16 3- Care sunt inconvenientele celebrităţii pentru dumneavoastră?

- Ca orice meserie, şi cântatul are părţi bune şi mai puţin bune. Pentru mine, inconvenientele celebrităţii ar fi legate de timp, care este de multe ori prea scurt, mai ales cel petrecut alături de familie, de copii. Apoi, simt uneori nevoia de mai mult răgaz pentru mine, deoarece trebuie să am grijă de fiecare dată cum ies pe stradă, chiar dacă merg doar la piaţă. Alteori, oboseala acumulată în perioadele cu multe spectacole trece după luni întregi, de multe ori nu reuşesc să mă odihnesc aşa cum ar trebui.

- Când şi cu ce v-au emoţionat cel mai puternic admiratorii?

- De zilele mele de naştere s-a întâmplat să mă emoţioneze teribil publicul, când o mare de oameni îmi cântă „La mulţi ani!”, iar acest lucru minunat se întâmplă aproape în fiecare an. Apoi, îmi bucură nespus sufletul când fredonează împreună cu mine melodiile sau când am câte trei, patru bisuri la spectacole.

- Spuneaţi cândva că Nicoleta Voica a fost idolul dumneavoastră. I-aţi spus vreodată acest lucru? Aveţi vreo amintire dragă împreună?

- Am crescut cu melodiile doamnei Nicoleta Voica, a fost modelul meu în viaţa de artist. Şi când ne-am întâlnit prima dată i-am mărturisit aceste lucruri. Avem multe amintiri frumoase, pentru că am participat la multe evenimente împreună. A fost şi invitată de onoare în emisiunile pe care le prezentam la Etno TV în urmă cu ceva ani.

„Sunt o mamă exigentă, dar rezolv problemele prin comunicare”

553 16 4- Ce alţi artişti v-au influenţat sau v-au marcat de-a lungul vieţii?

- Valeria Peter Predescu, Irina Loghin şi Aurel Tămaş sunt artiştii de la care am „furat” meserie, sunt interpreţii pe care şi acum îi am ca reper pentru cariera mea.

- La începutul anilor 2000 aţi lucrat la Etno TV. Vă e dor de televiziune?

- Îmi este dor de acele vremuri, dar nu m-aş mai întoarce în televiziune ca prezentator. Nu vreau să mai am statut de prezentator, vreau să rămân cu cel pe care-l am, de ARTIST. Probabil, dacă aş avea o funcţie în spatele camerelor de filmat, mi-ar plăcea să revin, la un moment dat, în televiziune.

- Spuneați cândva că mama dumneavoastră vă „altoia” când făceați năzbâtii... care nu erau deloc puține... Fiicele dumneavoastră v-au semănat la acest capitol?

- Tocmai pentru că mama m-a „altoit” foarte mult când eram mică, nu am vrut să se întâmple la fel cu fetele mele, Larisa şi Rebeca. Am parte de două fete foarte cuminţi, sunt exact opusul meu, sunt exemple la şcoală şi la facultate, aşa că nu a fost cazul să procedez la fel cum a procedat mama cu mine. Sunt o mamă exigentă, dar care ştie să rezolve toate problemele prin comunicare.

„După trei mariaje eşuate, Marius m-a convins să mai cred în căsnicie”

553 16 5- Ce vârste au Larisa şi Rebeca? Vă calcă pe urme? Ce pasiuni au?

- Larisa are 21 de ani şi este studentă la Facultatea de Psihologie din Cluj, iar Rebeca are 13 ani şi este elevă în clasa a VII-a la Gherla. Larisa a studiat pianul până în clasa a V-a, la liceul de muzică din Cluj, dar nu a simţit o chemare în acest sens, aşa că a trecut la o şcoală cu un alt profil. Mă gândesc că poate Rebeca ar putea îmbrăţişa această meserie, ea are o voce extraordinară, dar cântă doar muzică uşoară. Larisei îi place să facă mult sport, să citească, iar Rebecăi îi place mult să asculte muzică.

- Aţi fost căsătorită de trei ori. Ce forme îmbracă acum iubirea în viaţa dumneavoastră?

- Este cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea, pe care o trăiesc de cinci ani, alături de iubitul meu, Marius, bărbatul care m-a învăţat să simt ce este iubirea, să am încredere în mine şi în oameni.

- Mai credeţi în căsnicie?

- După trei mariaje eşuate, Marius a fost cel care m-a convins să mai cred în căsnicie atunci când simţeam că este doar o faţadă frumoasă, în spatele căreia, de fapt, se întâmplă lucruri oribile pe lângă cele frumoase, iar asta doar pentru că există un act. Marius m-a cerut în căsătorie în urmă cu doi ani, iar anul viitor ne vom cununa, la starea civilă, în Las Vegas. Nunta o vom face după ce vom avea un copil. Am stabilit, în linii mari, detaliile pentru cununie, vom avea două perechi de naşi, Mihaela şi Silviu Prigoană şi Dana şi Doru Rădoi, din Phoenix, Arizona.

„Îmi place mult să schiez şi să mă relaxez în centre SPA”

553 16 6- Ce calităţi apreciaţi cel mai mult la un bărbat?

- Respectul, onestitatea şi puterea de a dărui dragoste, însușiri pe care Marius le are pe deplin.

- Ştiu că maşinile puternice se aflau pe lista preferinţelor dumneavoastră. Ce alte pasiuni mai aveţi şi cât timp le acordaţi?

- Îmi place mult să schiez, să mă relaxez în centre SPA şi la munte, locuri în care merg ori de câte ori îmi permite timpul. De asemenea, îmi place să citesc biografiile oamenilor de succes.

- Spuneaţi că nu vă place monotonia. Cum obişnuiţi s-o combateţi?

- Nu am când să mă plictisesc, iar când am timp liber, îmi place să merg la cinema, la sala de sport şi în vizite la prieteni.

- Apropo de sală, cum vă menţineţi în formă?

- Mă menţin în formă prin muncă, aşa cum spuneam, nu am timp să mă gândesc prea mult la relaxare. De acest răsfăţ mă bucur în puţinele clipe libere.

„De Crăciun voi colinda prin ţară, de Revelion voi cânta la Londra”

553 16 7- Cum vă încărcaţi „bateriile”?

- Acasă. Cu litere mari. ACASĂ. Îmi place să stau în linişte, singură şi să ascult muzică de relaxare, asta când sunt extrem de obosită.

- Unde vă place să mergeți în concediu?

- Eu iubesc foarte mult locurile calde, însorite. Vara avem o tradiţie şi mergem în fiecare an în Turcia, împreună cu fetele. Iarna mergem fie în locuri călduroase, precum Dubai sau Republica Dominicană, fie în Austria, la schi, în Salzburg.

- Unde veţi petrece Sărbătorile de Iarnă? Aveţi deja contracte semnate pentru Revelion?

- Sărbătorile de Iarnă le petrec cu familia, dar şi cu publicul meu drag. În ajunul Crăciunului voi fi alături de ai mei şi vom respecta tradiţiile din Ardeal, dar începând cu a doua zi de Crăciun voi colinda prin ţară, la diverse evenimente. De Revelion voi fi alături de românii din Anglia, la Londra, acolo unde vom rămâne să cântăm până în 3 ianuarie, la restaurantul „Cornelius”.

„Modestia şi curajul sunt cele mai mari calităţi ale mele”

- Care sunt cele mai importante calităţi şi cele mai mari defecte ale dumneavoastră?

- Sunt un Rac foarte sensibil, dar această sensibilitate mă ajută enorm în meseria mea, pentru că pot trăi ceea ce cânt. Modestia şi curajul sunt cele mai mari calităţi, iar defectul meu cel mai mare este că sunt perfecţionistă şi am pretenţia să fie toată lumea la fel.

Prea impulsivă

- Dacă aţi putea schimba ceva la dumneavoastră, care ar fi acel lucru?

- Categoric aş vrea să pot să-mi stăpânesc mult mai mult impulsivitatea, să fiu mai calmă, să am un autocontrol mai puternic.

- Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-aţi primit? Dar cea mai mare jignire?

- Complimente primesc în fiecare zi de la admiratorii mei, care îmi spun că sunt diferită în realitate faţă de cum apar la televizor, că sunt mai tânără, mai slabă... Dar cel mai frumos compliment pe care-l primesc este când ascultătorii îmi spun că eu cânt mai bine live decât pe CD. Cea mai mare jignire am primit-o tot în domeniul muzicii, când am aflat că sunt invitată în diferite emisiuni sau la diverse evenimente alături de aşa-zişi „artişti” care nu fac cinste eleganţei, talentului şi bunului-simţ.

„Am înfruntat viaţa şi m-am ridicat când nimeni nu credea în mine”

- Dacă ar trebui să scrieţi o carte despre viaţa dumneavoastră, ce titlu i-aţi pune?

- Aş numi-o „Chemarea destinului”. Cu siguranţă voi scrie povestea vieţii mele, pentru că am foarte multe de spus!

- Când v-a fost ultima oară ruşine şi de ce?

- Îmi este ruşine când nu sunt capabilă să ascult oamenii, din diferite motive.

- Pentru ce lucruri sunteţi mândră?

- În primul rând, sunt mândră de fetele mele. Apoi, sunt mândră că am înfruntat această viaţă cu bune şi cu rele şi m-am ridicat când nimeni nu credea în mine. Sunt mândră de iubirea şi de aprecierea publicului meu şi de preţuirea şi susţinerea unui bărbat minunat, Marius.

- Ce nu ştie publicul despre dumneavoastră şi v-ar plăcea să afle?

- Vreau să ştie „Măria sa Publicul” că este sensul existenţei mele ca artist, că mi-a schimbat radical viaţa, că nu-l voi dezamăgi niciodată, atât cât Dumnezeu o să-mi dea putere şi sănătate, că voi fi aceeaşi artistă cum m-a creat: Angela Rusu. Vă iubesc şi vă respect enorm!

„Poate Rebeca ar putea îmbrăţişa această meserie, ea are o voce extraordinară, dar cântă doar muzică uşoară“

„Nu m-aş mai întoarce în televiziune ca prezentator. Vreau să rămân cu statutul de ARTIST“

Cu basculanta, la festival!

- Povestiţi-mi câteva peripeţii sau întâmplări amuzante petrecute la concerte, în turnee, cu fanii...

- Peripeţii mărunte am avut multe, dar cea mai grozavă este una petrecută în urmă cu 26 de ani, când mergeam la un festival care avea loc la Buzău. Eram mai mulţi colegi de la „Şcoala populară de artă” din Cluj, iar la gară, când am schimbat trenul, nu ştiu cum de-am reuşit să mergem în direcţia opusă. Aşa că ne-am trezit toţi în mijlocul munţilor, iar noi trebuia să ajungem neapărat pe scena festivalului în acea seară. Am coborât din tren şi, cum altul de întoarcere nu mai era în timp util pentru noi, ne-am urcat într-o basculantă, şi aşa am mers până la Buzău, reuşind astfel să ajungem la timp la festival. A fost o peripeţie pe care cu siguranţă o vom ţine minte toată viaţa. Apoi, de multe ori se întâmplă să fie fanii „idolii” mei, nu invers. (Râde cu poftă!)

„Sasha este jucăria mea preferată“

553 16 8- Aveţi un prieten necuvântător tare frumos. Cum a intrat în viaţa dumneavoastră?

- Este, într-adevăr, o minunăţie de căţeluşă care se numeşte Sasha. Mi-am dorit de foarte multă vreme un căţel, dar Marius nu prea era de acord, pentru că timpul nu ne permite să stăm foarte mult cu animăluţul, însă, acum un an, am văzut câţiva puiuţi de Bichon la o prietenă, în Gherla, mi-au plăcut foarte tare şi ea mi-a făcut-o cadou pe Sasha. Am adus-o acasă când avea şase săptămâni, şi de atunci este jucăria mea preferată. O iubim enorm toţi, iar ea ne răsplăteşte cu aceeaşi iubire. Este foarte tandră, jucăuşă şi drăgăstoasă. Când pot, o iau cu mine la evenimente, atunci când nu durează foarte mult, iar când plecăm mai mult timp de acasă rămâne cu mama lui Marius. Avem grijă să fie mereu cu noi, să nu se plictisească singură, pentru că în permanenţă este alintată de mine sau de fiicele mele şi s-a obişnuit să fie în centrul atenţiei.

Add comment


Security code
Refresh