Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Sfatul săptămânii (236)

Îngrijirea florilor tăiate. Puneţi provizoriu florile, aşa împachetate cum sunt, în apă la temperatura camerei, eventual şi conservant în ea. Glastra pe care o alegeţi trebuie să fie curată, destul de adâncă şi largă, pentru ca florile să poată respira în voie şi să absoarbă câtă apă au nevoie.

Arborele de cauciuc, copacul plângător

de Claudia Stan

Arborele de cauciuc (Synadenium) este originar din America tropicală şi este un copac cu tulpina suculentă. Ajunge la o înălţime de zece metri, iar lemnul său este exploatat pentru fabricarea cauciucului. La noi în ţară poate fi cultivat în ghivece, în scop ornamental.

Sfatul săptămânii (235)

Toamna şi vremea mohorâtă, ploile interminabile sunt mai aproape decât am crede. O dată cu apa abundentă apar şi probleme cauzate de vremea umedă.

Gladiolele, florile aventurii

de Claudia Stan

Gladiola (Gladiolus communis) este o floare originară din Africa de Sud şi bazinul mediteranean. Numele de gladiolă provine din limba latină „gladius”, ce înseamnă sabie. Această denumire i-a fost dată graţie aspectului său de tijă alungită şi ascuţită către vârf. Florile cresc orientate într-o parte, în formă de spic. Acestea sunt asociate aventurilor, fiind simbolul dragostei autoritare, grăbite, dar care nu cunoaşte renunţarea.

Planta ce mănâncă şoareci

de Elena Şerban

Botaniştii britanici au descoperit o plantă carnivoră uriaşă, ce este capabilă să mănânce… un şoarece. Planta a fost descoperită în Munţii Victoria din Filipine. Ciudata plantă, care surprinde şi prin prisma faptului că a rămas nedescoperită până acum, este bicoloră (verde cu roşu) şi are o tulpină (cea în care sunt prinse animalele) ce poate ajunge la 1,2 m. Interiorul tulpinei, ce are forma unui tub cu capac, este căptuşit cu un fel de ceară, foarte alunecoasă, ceea ce face imposibilă orice evadare a animalelor ajunse acolo.

Sfatul săptămânii (234)

Trandafirul chinezesc este sensibil la schimbările de mediu. Cel mai bine se dezvoltă în aer liber, într-un loc fără soare permanent şi fără curenţi de aer. Se udă mai mult vara, anotimp în care creşte uneori spectaculos, cu o bogăţie de lăstari.

Gardul viu, eleganţa grădinii în orice anotimp

de Claudia Stan

Gardul viu era, în vremurile renascentiste, apanajul regilor şi al nobililor, dar în zilele noastre, cu toţii putem avea o grădină-model cu puţină imaginaţie şi dăruire. În ţările occidentale, gardurile vii sunt de multă vreme o modă şi sperăm ca această „manie” să cuprindă tot mai mult şi România. Nimic nu este mai frumos decât o casă cochetă, cu un gard din plante verzi, eventual ţepoase, cu care să vă împrejmuiţi proprietatea.

Sfatul săptămânii (233)

Crassula se adaptează foarte uşor la medii variate de temperatură, vara necesitând apă destul de rar (de două ori pe lună), dar din abundenţă. Evitaţi stropirea frunzelor cu apă atunci când este foarte cald, pentru că vor putrezi. Iarna stopaţi  udarea şi ţineţi-o la temperaturi mai scăzute. Transplantarea se face la unu-doi ani, primăvara, mai ales atunci când rădăcinile au ocupat ghiveciul. Substratul preferat de Crassula este format dintr-un amestec de pământ de grădină şi nisip, în părţi egale. Crassula se înmulţeşte, pe toată perioada anului, prin butaşi de tulpină sau prin frunze puse în apă până fac rădăcini sau direct în substratul adecvat.

Pentru o grădină spectaculoasă: lampionul chinezesc

de Claudia Stan

Physalis alkekengi, o plantă ce creşte spontan în zonele cu climă temperată din Europa şi din Asia, şi-a căpătat denumirile populare „lampionul chinezesc”, „floarea lampion” datorită aspectului deosebit al fructelor, ce seamănă cu felinarele de hârtie ale asiaticilor. Frumoasa floare, o tufă cu tulpini ramificate, frunze  semiovale şi flori stelate ocupă tot mai mult spaţiu în grădinile românilor, constituind o pată de culoare în ruginiul apropiatei toamne.

Sfatul săptămânii (232)

Levănţica este foarte decorativă în perioada de înflorire din lunile iulie şi august, când emite numeroase tije lungi de 15-20 cm, terminate cu spice din flori albăstrui-violet, mici, foarte plăcut parfumate. Levănţica este o plantă termofilă, iubitoare de lumină şi de sol cald, sărac, pietros şi calcaros. Creşte în zone uscate şi este rezistentă la secetă. Se înmulţeşte prin butaşi de ramuri erbacee, primăvara devreme, în răsadniţe. După înrădăcinare se plantează în ghivece. Acestea se păstrează în răsadniţe până în primăvara viitoare, când se plantează pe straturi.

Luleaua turcului, spectacolul floral al lunii august

de Claudia Stan

Luleaua turcului (Campsis radicans) este un arbust căţărător exotic, originar din America de Nord, fermecător, cu flori în formă de trompetă, de culoare roşie, galbenă sau portocalie. Spectaculoasă, cu precădere în luna august, luleaua turcului este ideală în arhitectura peisageră, îmbrăcând perfect zidurile sau chioşcurile de vară.