Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Retete naturiste

  • 1
  • 2
  • 3
Prev Next

Ceaiul de sunătoare calmează sistemul ne…

de Daniela Anton Sunătoarea este una dintre plantele cel mai cunoscute folosite în fitoterapia din întreaga lume. În compoziţia ei au fost identificaţi peste 15 compuşi activi, printre care acidul valerianic,...

Read more

Durerea de ureche trece cu muşetel

de Daniela Anton Durerile de urechi şi otita sunt necazuri cu care se confruntă atât copiii, cât şi adulţii, mai ales în sezonul rece. Cum trataţi aceste simptome? Iată câteva remedii...

Read more

Anghinarea tratează colesterolul mărit

de Gabriela Niculescu Anghinarea e una dintre plantele din regiunea mediteraneană cel mai cunoscute, fiind utilizată nu doar în gastronomie, ci şi în scopuri medicinale, datorită proprietăţilor curative extrem de variate....

Read more

Grădină

Gardul viu, eleganţa grădinii în orice anotimp

de Claudia Stan

Gardul viu era, în vremurile renascentiste, apanajul regilor şi al nobililor, dar în zilele noastre, cu toţii putem avea o grădină-model cu puţină imaginaţie şi dăruire. În ţările occidentale, gardurile vii sunt de multă vreme o modă şi sperăm ca această „manie” să cuprindă tot mai mult şi România. Nimic nu este mai frumos decât o casă cochetă, cu un gard din plante verzi, eventual ţepoase, cu care să vă împrejmuiţi proprietatea.

Se tunde în fiecare primăvară
Dacă doriţi să scăpaţi de gardurile clasice şi să vă înconjuraţi de cât mai multă verdeaţă proprietatea, puteţi să alegeţi mai multe plante ideale acestui scop. Totuşi, aveţi în vedere ca specia pentru care aţi optat să aibă frunzăriş des încă din pământ, ramurile să fie compacte şi lipsite de goluri. În plus, plantele trebuie să reziste foarte bine după tunderea şi tăierea ramurilor şi să fie adaptabile oricărui tip de sol. Plantarea gardului viu se va face primăvara şi toamna. Se ia fiecare tulpină şi se bagă în pământ, între ele fiind necesară o distanţă de doi centimetri. După plantare, lăstarii se tund până la zece centimetri de sol. Această tăiere îi va ajuta să îşi dezvolte un frunziş des şi le va asigura o creştere mai rapidă a tulpinilor. În primăvara următoare se repetă procedura de tundere, dar se taie doar cinci centimetri din vârful plantelor. Acest proces se repetă în fiecare primăvară, până când gradul viu va ajunge la înălţimea şi la lăţimea dorită.

Lemnul câinesc, cu frunziş semipermanent
Lemnul câinesc, Ligustrum ovalifolium, ajunge la o înălţime de trei metri, având un frunziş verde gălbui semipermanent (depinde de condiţiile climaterice ale zonei în care este sădit). Este ideal pentru împrejmuirea caselor, având un aspect decorativ deosebit. Pe timpul verii, Ligustrum ovalifolium va face flori albe, iar toamna formează ciorchini cu bobiţe de culoare neagră. Lemnul câinesc necesită udare din abundenţă primăvara şi vara, în restul anotimpurilor mulţumindu-se doar cu apa de ploaie. Înmulţirea se realizează foarte uşor, prin separarea tufelor, prin seminţe sau prin tăierea butaşilor. Nu este necesară fertilizarea, deoarece lemnul câinesc se adaptează oricărui tip de sol sau de climă. Lemnul câinesc rezistă la o gamă largă de temperaturi, vara suportând uşor 30 de grade Celsius, păstrându-şi frunzişul chiar şi în lunile de iarnă, dacă temperatura nu scade sub 5 grade Celsius.

Hibiscusul, spectaculos prin culoare
Hibiscusul este un arbust decorativ, folosit şi ca gard viu. Ajunge la patru metri înălţime, înfloreşte în intervalul iulie-septembrie şi poate fi cultivat foarte uşor. Hibiscusul este unul dintre cel mai căutate garduri vii, deoarece este spectaculos, având flori de diverse culori şi nuanţe. Pentru a-i asigura un frunziş abundent, ramurile sale trebuie să fie tăiate primăvara devreme, înainte de a înflori. Se poate înmulţi prin seminţe, butăşire, marcotaj sau altoire. Persoanele care nu au experienţă pot încerca înmulţirea prin seminţe culese la sfârşitul verii din capsulele hibiscusului. O altă metodă simplă este scuturarea seminţelor în grădină toamna şi acoperirea cu un strat subţire de pământ. Se udă locul din când în când, pentru a ajuta viitoarele plante să se dezvolte.

Chiparosul adoră căldura
Chiparosul este un arbore puţin pretenţios, preferând locurile însorite şi adăpostite de frigurile iernii. Un astfel de gard viu va atrage atenţia tuturor, graţie coroanei sale de un verde strălucitor. Mai mult, fructele sale au forma unor mici globuleţe, ce devin lemnoase la maturitate. Adoră umiditatea, de aceea trebuie udat în fiecare săptămână. Fertilizarea se face primăvara şi toamna, aplicându-se îngrăşământ organic la baza tulpinii. Se înmulţeşte cel mai rapid prin butaşi şi se ţine doi ani într-un ghiveci în interiorul casei înainte de a fi plantat în grădină.

Adaugă comentariu


Codul de securitate
Actualizează