Main menu

header

de Cătălina Tăgârţă

Vulturica este o plantă din flora spontană, întâlnită frecvent în Europa şi în unele zone din Asia de Nord, iar în România creşte mai ales pe pajiştile mai uscate din regiunile de deal şi de munte. Planta are foarte multe proprietăţi curative, printre care şi vindecarea afecţiunilor hepatice.

Indicată în hemoragii
Vulturica mai poartă, popular, şi denumirea de culcuşul cloştii, al vacii, călcătură sau iarba-eretei. Are în compoziţia sa, pe lângă altele, şi acizi organici, tanin şi săruri minerale. Se întrebuinţează ca diuretic, antidiareic, pentru îmbunătăţirea stării bolnavilor de plămâni, tratarea ulcerului, a litiazei renale, a hemoragiilor nazale şi uterine, a edemelor şi a bolilor de ficat, pe care îl regenerează. În plus, poate fi folosită cu succes şi în caz de ascită, oligurie, hematurie sau afecţiuni bucale.

Elimină hemoroizii
În uz intern, planta poate fi folosită sub formă de infuzie, decoct sau macerat pentru tratarea faringitelor, a diareii, a febrei, a infecţiilor urinare, a ulcerului gastric şi duodenal şi a asteniilor.
Iată cum trebuie să preparaţi corect infuzia de vulturică: fierbeţi una-două linguri cu plantă mărunţită într-o ceaşcă plină cu apă timp de cinci-zece minute, strecuraţi şi beţi una-două ceşti zilnic, până la rezolvarea sau la ameliorarea problemei de sănătate pe care o aveţi. În uz extern, planta poate fi utilizată sub formă de gargară sau de spălături cu infuzie pentru afecţiuni bucale, furuncule, hemoroizi sau răni.

Se întrebuinţează florile şi rădăcinile

Vulturica are o tulpină care nu creşte mai mult de 30 cm şi se termină cu o singură floare de culoare galben-auriu, uneori chiar portocaliu, petalele fiind bifurcate la vârf. Perioada de înflorire este din mai până în septembrie. Planta, care este acoperită în întregime de perişori fini, poate prezenta însă şi tulpini târâtoare, din care pot răsări noi rădăcini. În ceea ce priveşte frunzele, acestea sunt situate la baza plantei, dispuse sub formă de rozetă. În fitoterapie sunt folosite atât florile, cât şi rădăcinile. Florile se recoltează din iunie până în septembrie, iar rădăcinile, în septembrie şi în octombrie.

Add comment


Security code
Refresh

Newsletter