Main menu

header

ATENTIE ! Acest site foloseste cookies.

Sunte de acord cu cele prezentate. Learn more

I understand

Conform Regulamentului European 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date, Taifasuri Media SRL, are obligația de a prelucra date cu caracter personal în conformitate cu principiile de prelucrare și în condiții de securitate tehnică și numai pentru scopurile specificate în Prelucrarea datelor.

Otita, o afectiune des întâlnită

  Otita este una dintre cele mai des întâlnite afecţiuni la pisică şi la câine, care, dacă nu este tratată, poate duce la forme cronice. Doctor Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt simptomele acesteia şi cum se tratează. Otita reprezintă o inflamaţie la nivelul urechii, ce se poate prezenta atât în formă acută, cât şi cronică. Ea poate lua mai multe forme şi poate avea diferite cauze.

  Declanşată şi de paraziţi
  În funcţie de segmentul urechii ce este afectat, otita poate fi externă, medie şi internă (forma ce mai gravă). Ea poate fi declanşată de prezenţa unor corpi străini sau de paraziţi (râie) ori de infecţii cu diverse bacterii sau ciuperci. „De cele mai multe ori însă, etiologia este complexă şi include mai mulţi factori, determinând otita complicată. Există totuşi şi factori favorizanţi ai acestor otite, printre ei numărându-se umezeala excesivă de la nivel auricular, neaerisirea corespunzătoare a conductului auditiv, unele alergii manifestate sistemic sau păr crescut în exces la acest nivel”, ne-a spus medicul veterinar.

  Simptomele, uşor de observat
  Dacă animalul dumneavoastră preferat are otită, semnele sunt evidente. „Un animal afectat de otită manifestă durere la palparea urechii, o secreţie abundentă, de diferite consistenţe, culori şi mirosuri, atenţie exagerată faţă de urechi, precum scuturat excesiv, scărpinat insistent şi frecarea de diverse suprafeţe şi obiecte în scopul potolirii iritaţiei”, a completat specialistul.

  Mergeţi la veterinar!
  Imediat ce observaţi aceste simptome este bine să mergeţi cu animalul dumneavoastră la medicul veterinar, pentru consult şi, eventual, pentru tratament, deoarece, dacă nu este tratată corect, otita se cronicizează. „Fiind o afecţiune cu un mare potenţial de recidivă, tratamentul este bine să se efectueze după un diagnostic corect, folosind antibiograma sau micograma/parazitograma secreţiei auriculare”, ne-a mai spus medicul veterinar.

  Poate fi prevenită
  Pentru a preveni apariţia otitei la pisici sau la câini trebuie să curăţaţi periodic urechile prin îndepărtarea secreţiei în exces, să vă asiguraţi că urechile sunt cât de cât aerisite (în special la câinii cu urechi lungi) şi să preîntâmpinaţi accesul apei la acest nivel. Dacă doriţi mai multe informaţii despre această afecţiune sau orice altceva vă îngrijorează la animalul de companie favorit, vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 5, număr de telefon 021/348.05.30.
Daniela Purgaru

Un terrier a salvat patru pisici

  Un câine din rasa terrier a reuşit să devină recent un adevărat erou în Melbourne, Australia, după ce şi-a riscat propria viaţă atunci când a salvat patru pisici dintr-o casă cuprinsă de flăcări.
 
  Transformat în erou local
  Terrierul, pe nume Leo, a trebuit să fie resuscitat cu oxigen după intervenţia salutară din casa cuprinsă de flăcări. Pompierii care l-au găsit au declarat că acesta a refuzat să părăsească locuinţa şi le-a protejat pe cele patru pisici pe care „le avea în grijă”, el suferind astfel o intoxicaţie din cauza fumului gros. „Leo nu ar părăsi niciodată pisicile şi asta aproape l-a costat viaţa”, a declarat şeful Serviciului

A fost descoperită o şopârlă-şarpe

  - Îşi modifică înfăţişarea pentru a se adapta mediului
  Cercetătorii au descoperit în acest an în savana Jalapao, din Brazilia, trei specii de şopârle necunoscute până acum. Printre ele se află şi şopârla fără picioare.
  La prima vedere, şopârla Bachia Oxyrhinas pare a fi un şarpe, cu pielea şi întreaga înfăţişare asemănătoare acestuia, fără picioare. O examinare mai amănunţită scoate la iveală nişte orificii minuscule, urechile, pleoapele şi faptul că, spre deosebire de şarpe, nu-şi poate disloca mandibula pentru a înghiţi o pradă mai mare decât ea.

Un excelent animal de companie: nurca

  Nurca este un animal sălbatic ce aparţine familiei Mustelidae. Deşi, în general, este crescută în captivitate, pentru blana sa din care se fac obiecte vestimentare, din ce în ce mai multe persoane sunt fascinate de personalitatea şi de drăgălăşenia acestui animăluţ şi îl consideră un foarte bun animal de casă. În libertate există două subspecii de nurcă: cea americană (Mustela vison) sau vizonul şi cea europeană (Mustela lutreola). În captivitate se creşte, în special, nurca americană.

  Foarte bună înotătoare
  Micuţa nurcă are capul de dimensiuni reduse, cu urechi mici, rotunjite şi botul lat. Corpul este lunguieţ, cu picioare scurte, iar

Peşte monstruos, de 73 de kilograme, capturat de englezi

  O echipă britanică a reuşit să captureze recent un somn de dimensiuni uriaşe, ce i-a îngrozit pe localnicii indieni şi nepalezi din apropierea Râului Kali. Potrivit unei legende, se pare că „monstrul” ar fi avut o dietă bazată pe carne de om.
 
  Un somn mâncător de oameni?

  Se povesteşte că monstrul de 1,80 metri şi 73 de kilograme ar fi prins gustul cărnii de om după ce a mâncat din corpurile, parţial arse, aruncate în râu, în urma ceremoniilor funerare din regiune. În timp, acesta a suferit o mutaţie, dezvoltându-se peste măsură şi devenind foarte agresiv. Potrivit localnicilor, acesta începuse să atace copiii care se scăldau în râu. Ultimul incident de acest gest a avut loc în urmă cu câteva luni, când un adolescent nepalez de 18 ani a fost tras în adâncuri de un „porc uriaş“, după cum au povestit martorii la tragica scenă.
Daniela Purgaru

Cea mai lungă insectă din lume

  - Insectele-băţ au fascinat întotdeauna lumea oamenilor de ştiinţă
  Oamenii de ştiinţă au descoperit în pădurile tropicale din Insula Borneo cea mai lungă insectă din lume. Insecta măsoară peste 55 de centimetri şi face parte din categoria insectelor-băţ, ce se aseamănă cu o rămurea de copac. Ea a fost descoperită, moartă, de un localnic şi înmânată naturalistului amator Datuk Chan Chew Lun, în 1989, în pădurile tropicale din Insula Borneo. Datuk Chan Chew Lun a realizat că este vorba despre o nouă specie.

  Recordul nu a fost doborât timp de 100 de ani
  Curiozitatea se află în prezent la Muzeul de Istorie Naturală din Londra. „Au mai existat două insecte-băţ deţinătoare de record pentru lungime timp de

Şi pisicile au grupe sangvine

  Foarte mulţi crescători împătimiţi de pisici se întreabă dacă pisica are sau nu grupe de sânge. Doctorul Lescai Constantin Daniel, şef de clinică la Spitalul Veterinar Ilioara din Capitală, ne-a spus care sunt acestea.
 
  Majoritatea felinelor au grupa A

  Şi pisicile au grupe de sânge, iar cunoaşterea lor poate fi foarte utilă în cazul transfuziilor sangvine - soluţie medicală salvatoare în multe dintre situaţiile de criză.
  Pisicile au trei grupe mari de sânge, clasificate în sistem AB. Există o grupă A, o grupă B şi o grupă AB. Ordinea în care acestea se regăsesc este, în general, aceeaşi pe diverse zone geografice, de obicei cea mai răspândită fiind A, urmată de tipul B şi, foarte rar, de AB. „Din studiile efectuate de universităţi de prestigiu, s-a stabilit că majoritatea exemplarelor feline ce nu sunt rasă pură deţin grupa de sânge A, în timp ce subiecţii de rasă pură au în general grupa B. În cazul rasei siameze s-a constat că în proporţie de 100% se găseşte grupa A de sânge, dar este un exemplu izolat, la alte rase existând în acest moment o variabilitate în ceea ce priveşte procentul de grupa A, B şi AB”, ne-a spus medicul veterinar. În ceea ce priveşte exemplarele rezultate din împerecheri necontrolate, interrasiale sau în cazul populaţiei de pisici fără stăpân, predominantă este grupa A, dar există posibilitatea apariţiei celorlalte grupe, din împerecheri necontrolate.

  Mâţa donatoare trebuie să aibă aceeaşi grupă
  În cazul efectuării transfuziilor este bine ca donorul să fie A şi receptorul să fie tot A, la fel şi pentru B şi AB. „Totuşi, din experienţă s-a dovedit că şi donarea de sânge de grupa B la un pacient de grupa A, o singură dată, deci fără să existe vreo altă situaţie anterioră în care să se fi făcut această donare de la un subiect de grupa B, are efecte secundare minore, rata de succes fiind foarte mare”, ne-a mai spus specialistul. În celălalt sens însă, donarea de sânge grupa A la pacienţi de grupa B se soldează cu reacţii post-transfuzionale severe, procedura terminându-se de multe ori cu decesul animalului.

  Testul se face la cabinetul veterinar
  Determinarea grupei de sânge se realizează de medicul veterinar, cu ajutorul unor kituri special concepute în acest sens.
Dacă aveţi întrebări legate de pericolele ce le pândesc pe animalele dumneavoastră de companie sau despre posibile tratamente vă puteţi adresa Spitalului Veterinar Ilioara, din Str. Ilioara nr. 16 E, sector 3, număr de telefon 021/348.05.30.

Daniela Purgaru

V-aţi pregătit animalul preferat de Halloween?

   Şi câinii sau pisicile pot să sărbătorească Halloween-ul, în noaptea de 31 octombrie, fiind chiar o prezenţă hazlie atunci când sunt deghizaţi în piraţi, prinţese sau în personaje de poveste.

  Supermani şi Scufiţe roşii

  Dacă vă doriţi o petrecere de Halloween şi pentru animalele preferate, nu mai staţi pe gânduri! Cumpăraţi materiale, puneţi mâna pe foarfece şi… la treabă! Puteţi face costume, care de care mai fistichii - personaje din Vrăjitorul din Oz, Scufiţa Roşie, Superman, prinţese, drăcuşori, dovleci, buburuze, albinuţe, îngeraşi, vrăjitoare, schelet etc. De asemenea, câinii pot fi deghizaţi în pisici, pisicile în câini şi multe alte animăluţe, efectul fiind garantat. Copiii vor fi şi ei încântaţi de această nouă petrecere în stil american şi se vor juca împreună cu prietenii din lumea necuvântătoarelor.
Daniela Purgaru

Pinguinii din Antarctica ar putea dispărea în următorii 40 de ani

  Aproape 75% din coloniile de pinguini din Antarctica sunt în declin sau chiar ameninţate cu dispariţia dacă încălzirea climei va ridica temperatura mondială cu încă 2 grade Celsius. Aceasta este concluzia unui raport a World Wide Fund for Nature.
Conform analizei modelelor climaterice testate, o creştere a temperaturilor cu 2 grade Celsius ar putea să survină în mai puţin de 40 de ani. Această încălzire va avea drept consecinţă o scădere severă a masei de gheaţă din Oceanul Îngheţat, ce reprezintă teritoriul predilect de viaţă al pinguinilor imperiali şi al celor din specia Adelie. Dispariţia parţială a gheţii ar putea să se traducă şi printr-o diminuare a bancurilor de krill, un crustaceu ce este alimentul de baza al pinguinilor.
Daniela Purgaru

Câinele „dezbrăcat”

  Peruvianul fără păr, o rasă ce a călătorit din vechiul Peru în lumea întreagă

  Peruvianul fără păr este în mod clar una dintre cele mai ciudate rase de câini. Totodată, este şi una dintre cele mai vechi. Câinele „dezbrăcat” reprezintă punctul de plecare pentru toate rasele asemănătoare lui. În ciuda aspectului frapant, el este un câine cu un temperament foarte agreabil şi este foarte rezistent la alergare, fiind de altfel inclus în rândul ogarilor.
  Patrupedul incaşilor
  Cu un trecut impresionant, ce se pierde în perioada incaşilor, acest câine a fost foarte apreciat de-a lungul timpului. Se pare că ar fi apărut în jurul anului 750 î.Hr., în aşezările tribului Moche din Peru, unde era folosit la comerţul cu textile şi... ca hrană. În Peru el este cunoscut sub numele de „Calato“, însemnând gol sau dezbrăcat.
 

S-a descoperit o nouă specie de iguană

  O nouă specie de iguană a fost descoperită în Fiji - Brachylophus bulabula. Aceste animale sunt pe cale de dispariţie şi mai sunt prezente doar în Oceanul Pacific, dar în număr redus. Unele specii de iguane au dispărut treptat în urmă cu 3.000 de ani. O dată cu ocuparea teritoriului de oameni, aceştia le sacrificau şi le foloseau ca hrană. Treptat, înmulţirea lor a devenit dificilă, iar în prezent unele specii de iguane sunt pe cale de dispariţie.

  Se încearcă perpetuarea acesteia
  Un alt motiv al dispariţiei lor este acela că iguanele sunt sursă de hrană pentru pisicile sălbatice şi pentru unele specii de capre. „Încercăm să înţelegem mai bine diversitatea speciilor, pentru a identifica însă cu exactitate mijloacele de conservare”, a spus cercetătorul Robert Fisher. În 13 locuri în care trăiesc iguanele, oamenii de ştiinţă au reuşit să le identifice şi să le însemneze, pentru ca specia să fie perpetuată.

  60 de genuri
  Familia iguanelor numără 60 de genuri şi peste 700 de specii. Ele trăiesc, cu preponderenţă, pe continentul american. Câteva specii însă au ajuns în Insulele Galapagos, Fiji, Tonga şi chiar Madagascar.

Daniela Purgaru