de Dana Purgaru

Energia - spiritul - este baza puterii universale, o „pânză” imensă ce susţine şi leagă între ele toate rezultatele creaţiei, inclusiv pe noi, locuitorii acestei lumi. Ea e prezentă în toate lucrurile vii, iar păstrarea echilibrului între aceasta, corp şi minte este crucial în menţinerea sănătăţii. Când apar dezechilibre în această „pânză” intervin bolile - un rezultat al disfuncţionalităţilor în „substanţa” spirituală -, iar acestea pot fi uşor de vindecat dacă se lucrează cu energia.

Însănătoşirea poate fi... cerută
Bolile sunt cauzate de disfuncţionalităţi ale relaţiei cu spiritul sau cu forţele supranaturale. De la şamani şi până la alte culturi se crede că oamenii, animalele, morţii şi elementele naturii sunt creaţi din aceeaşi substanţă spirituală, formând un Univers ca o „pânză” ce acţionează precum un mare organism, fiecare parte influenţând o alta. Acesta este un concept-cheie pentru multe tehnici de vindecare bazate pe vibraţii şi energie, pe interacţiunea omului cu Divinul. Pentru a descrie această interacţiune în relaţie cu vindecarea pot fi evidenţiate două categorii de bază. Prima este o simplă cerere de vindecare către Spirit. Acest apel poate fi foarte specific sau destul de general şi poate lua diverse forme. Această categorie poate fi numită „vindecare pasivă”, deoarece practicantul îşi îndreaptă cererea către Spirit fără să se producă vreo schimbare de dinamică.
În a doua categorie, un individ sau un practicant al vindecării foloseşte tehnici menite să influenţeze natura, calitatea şi cantitatea sau cursul unui anumit tip de energie în sau de jur-împrejurul corpului. Această categorie poate fi numită manipulare conştientă a energiei sau „vindecare activă”.

Practicile şamanice prin animism
Cel mai des întâlnit principiu şamanic este animismul. Potrivit dicţionarului, animismul este: 1) atribuţia vieţii conştiente faţă de natură; 2) credinţa în existenţa fiinţelor spirituale care sunt separate de corp; 3) teoria potrivit căreia o forţă imaterială animă Universul. De exemplu, se crede în Manitu (marele spirit), care există peste tot în natură şi în faptul că natura trăieşte în spirit, iar Universul este ordonat sau ghidat de o mare prezenţă spirituală. De la aceste trei idei de bază a evoluat doctrina vindecării şamanice.
Practicile şamanice au legătură cu efectele şi cauzele vindecării. Scopul principal este de a influenţa fizicul, dar şamanii cred că lumea materială este o manifestare a reflecţiei lumii spirituale. Pentru vindecare, un şaman cheamă în ajutor unul sau mai multe spirite aliate.
O parte importantă din procesul devenirii unui şaman este tocmai dezvoltarea relaţiei cu spiritele aliate care doresc să asiste la vindecare. Şamanul colaborează cu acestea în timp, devenind din ce în ce mai priceput în angajarea ajutorului lor şi practicarea de ritualuri ce le onorează. Spiritele aliate şamanului sunt invocate în timpul ceremoniei de vindecare. Acestea reprezintă agenţii videcători, în timp ce şamanul acţionează ca un intermediar în beneficiul pacientului.

Yoga şi ayurveda prin prana
În tradiţia vedică din subcontinentul indian, prana este numele esenţei spirituale vitale. În sanscrită, acest cuvânt semnifică „forţa vitală” şi este, de asemenea, interpretat ca esenţă a respiraţiei. Multe sisteme de vindecare care îşi au originea în acea regiune se bazează pe cultivarea şi managementul pranei, inclusiv yoga şi ayurveda.
Un alt cuvânt al energiei prana este kundalini. Activarea energiei kundalini, simbolizată de un şarpe încolăcit la baza şirei spinării, descrie un proces ce unifică energiile feminine şi cele masculine în corp.

Pneuma, „medicatrix naturae”, la greci
Chiar şi grecii antici credeau în spiritul universal al vindecării. Pitagora a numit această energie vindecătoare pneuma. El credea că era „focul central în univers şi dădea omului nu numai vitalitate, dar şi nemurirea sufletului”. De asemenea, Hipocrat a botezat acelaşi lucru „medicatrix naturae”.

Ch’i-ul chinezesc promovează echilibrul
Medicul chinez din Antichitate Koai Yu Chu a scris „Nei Ching”, cea mai veche carte de medicină, acum 45 de secole. El descrie spiritul universal astfel: „O energie esenţială, primordială, care dă naştere tuturor elementelor şi este integrată în acestea… Energia este o substanţă abstractă, din văzduh, în timp ce pe Pământ este transformată într-o substanţă concretă, fizică”. Această esenţă este cunoscută drept ch’i (chi sau qi). Cursul echilibrat al energiei ch’i are un rol important pentru sănătate şi armonie, indiferent că aceasta curge prin corpul uman, printr-o casă sau printr-un oraş. Pe acest lucru se bazează de exemplu T’ai Ch’i şi Qigong sau acupunctura.

Medicina vibraţională
Specialiştii, printre care s-a numărat Edgar Cayce, unul dintre cei mai importanţi diagnosticieni ai erei moderne, cred că tot ce este viu „pulsează de energie” şi că fiecare fiinţă este înconjurată de un câmp energetic ce conţine informaţii despre starea fizică, emoţională şi mentală a sa, iar fiecare experienţă, gândurile, emoţiile şi fanteziile ne afectează energia şi, prin urmare, fiziologia.
Diferite părţi ale corpului vibrează la diverse frecvenţe, iar unii oameni care studiază această problematică pot scana trupul uman în mod intuitiv şi pot detecta ce zone sunt „dezacordate” şi rezonează la vibraţii energetice nepotrivite. Acest lucru se mai numeşte şi „medicină vibraţională”.
Alţi practicieni lucrează mai activ, direct cu câmpul energetic, pentru a obţine vindecarea. Ei descriu energia universală drept un lucru care este legat de conceptul spiritului universal. Aceasta se infiltrează prin spaţiu, pune în mişcare sau „îngheaţă” diverse obiecte şi le leagă pe acestea între ele, curge dintr-un obiect în altul, iar densitatea sa variază invers proporţional cu distanţa de la sursă.

Puterea rugăciunii

Un mod pasiv de vindecare este rugăciunea, iar efectele sale au fost subiectul mai multor cercetări realizate recent. Unul dintre acestea, proiectul „Mantra”, a studiat efectele rugăciunii asupra recuperării pacienţilor care suferiseră o angioplastie. S-a constatat că recuperarea celor 30 de pacienţi pentru care se rugaseră mai mulţi necunoscuţi a fost mult mai eficientă decât la ceilalţi, care nu au beneficiat de rugăciuni. De asemenea, s-au efectuat astfel de studii pentru a urmări rezultatele rugăciunilor asupra bolnavilor de SIDA. Zece vindecători, care foloseau diferite metode, au acţionat pe 40 de pacienţi, de la distanţă - tehnică numită „vindecare la distanţă”. Rezultatele au fost uimitoare: grupul celor care au beneficiat de această tehnică şi-a petrecut mai puţin timp în spital şi a arătat în final o îmbunătăţire semnificativă a stării de spirit.

• Spiritul universal, ce poate fi numit şi Dumnezeu, forţa vitală universală ce curge prin Cosmos şi prin corpurile noastre, recunoscută de mai multe culturi, este o energie care, odată direcţionată spre corpul uman sub forma gândurilor bune, asigură buna funcţionare a „maşinăriei“ omeneşti.