de Georgiana Mihalcea
Diagnosticele primite la naștere sau anumite probleme de sănătate care apar pe parcursul vieții copiilor noștri au nevoie de intervenție de specialitate, iar înotul terapeutic poate fi inclus în acest proces. Silviana Kacso (medalion), directorul clubului K-sport (k-sport.ro), ne-a vorbit în detaliu despre această formă de terapie care aduce multe beneficii, inclusiv dezvoltarea abilităților motorii, a interacțiunii sociale și a încrederii, stimularea vorbirii, dar și construirea mușchilor mai puternici.
„Relaxează mușchii și reduce inflamațiile”
- Ce este înotul terapeutic?
- Înotul terapeutic pediatric este o alternativă excelentă la terapia clasică, terestră, care îi ajută pe copii să atingă obiectivele de forță, amplitudine de mișcare/fle- xibilitate, echilibru, coordonare, rezistență și mers. Apa reduce greutatea corpului uman și le permite copiilor să se miște în moduri pe care pur și simplu nu le pot face pe uscat. S-a dovedit că mersul în apă are o eficiență de peste 10 ori mai mare decât mersul pe uscat, deoarece un copil care se plimbă în piscină beneficiază de susținerea apei. Contribuie și la relaxarea mușchilor, deoarece apa din piscină este menținută la o temperatură caldă, în jur de 30-31 de grade Celsius. Mișcarea în interiorul apei calde are un efect de masaj asupra mușchilor, articulațiilor și ligamentelor, ajutând circulația sangvină și reducând durerea inflamatorie. În concluzie, putem spune că înotul terapeutic poate ajuta la recuperarea copiilor și adolescenților care au o mare varietate de dizabilități și leziuni complexe.
- În ce cazuri este recomandat?
- Înotul terapeutic e recomandat atunci când copiii au nevoie de mișcare în apă, dar pregătirea lor motrică și cognitivă nu le permite să se alinieze unei programe de înot în care se învață strict procedeele specifice acestui sport, ci au nevoie de programă personalizată pentru a atinge obiectivul de a se deplasa în apă. Pe lângă persoanele cu anumite afecțiuni fizice, este recomandat și celor cu tulburări de comportament.
- Ce diagnostice au copiii care vin la dumneavoastră?
- De-a lungul anilor, specialiștii centrului nostru au lucrat cu copii cu sindrom Down, autism, ADHD, scolioze, cifoze, sindroame genetice rare, displazii de șold, recuperare post-AVC, tetrapareze spastice și lista poate continua.
„Mediul acvatic ușurează mişcarea piciorului în sus și în jos”
- Care ar fi un prim beneficiu fizic?
- În primul rând, copiii capătă o forță crescută și amplitudine de mișcare. La micuţii care au suferit un accident (cum ar fi un picior rupt) capacitatea lor de a mișca liber articulațiile este foarte limitată din cauza inflamației și lipsei de forță a mușchilor. Bazinele de terapie sunt un mediu grozav pentru a ajuta la recuperare, datorită apei calde care susține întărirea articulațiilor. În plus, mediul acvatic ușurează mişcarea piciorului în sus și în jos.
- Îi poate ajuta și pe copiii cu tulburări de vorbire?
- Un alt beneficiu adus este că îmbunătățește controlul respirației și respirația în sine, necesare în actul vorbirii. Efectuarea unor exerciții simple, cum ar fi ținerea respirației sub apă, mişcarea brațelor în sus și în jos, poate fi de ajutor copiilor cu probleme de vorbire.
- Poate contribui la atingerea etapelor de dezvoltare?
- Există mai multe scenarii în care copiii au nevoie de terapie fizică pentru a ajuta la atingerea etapelor de dezvoltare, cum ar fi mersul, târârea, rostogolirea și săriturile. De exemplu, studiile au arătat că înotul terapeutic a ajutat copiii cu paralizie cerebrală sau pe cei diagnosticați cu autism pentru a avea o mai bună mobilitate. Aceștia pot învăța cum să se rostogolească sau să meargă în apă mult mai ușor în comparație cu exercițiile de pe uscat și, în general, apa poate ajuta la creșterea abilităților funcționale și la dobândirea achizițiilor specifice fiecărei etape de dezvoltare.
„Duce la îmbunătățirea abilităților sociale și a încrederii în sine”
- Care sunt avantajele în plan socio-afectiv?
- Înotul terapeutic duce la creșterea abilităților sociale și a încrederii în sine. Efectuarea de exerciții și jocuri în piscină poate dezvolta jocul competitiv, poate încuraja vorbirea copiilor care suferă de anxietate și îi poate învăța cum să împartă jucăriile. Toate aceste exerciții pot avea ca rezultat o mai bună interacțiune socială.
- Cum gestionați fobia de apă a celor mici?
- Aici este o mare artă. Este nevoie de multă răbdare, în primul rând, și de multe cunoștințe legate de psihologia copilului, pentru că fiecare copil este unic, trebuie abordat în mod particular. Totul se face treptat și cu ajutorul părinților, care, în general, sunt foarte cooperanți. Din păcate, mai sunt și părinți care încearcă să conducă efectiv ora de terapie argumentând că au plătit pentru asta. Și în astfel de cazuri colaborarea nu funcționează. Pentru a scăpa un copil de fobia de apă este nevoie, în primul rând, ca micuţul să aibă încredere în antrenorul lui, în cuvintele și tehnicile propuse. Or, dacă un părinte subminează autoritatea acestuia, încrederea nu poate fi clădită.
„Am avut rezultate bune cu un copil cu TSA, furios şi plin de angoase“
- Ne puteți povesti un caz în care ați obținut rezultate deosebite?
- Am să vă povestesc un caz al unui copil cu autism. Copiii cu TSA sunt mai iubitori de apă. Acum vreo 8 ani ne-a intrat pe ușă un copil furios și plin de angoase. Diagnosticul său era TSA și ADHD. După prima ședință, care a fost ca o oră de lupte libere în bazin, am stat mult să mă gândesc ce facem, dacă îl putem ajuta și dacă mergem cu terapia acvatică mai departe. Inima de mamă și ambiția profesională m-au făcut să continui. Nu am oprit ședințele cu el. După aproximativ şase luni a început să înțeleagă rutina zilelor de înot, iar crizele de furie s-au atenuat vizibil. După un an ştia procedee de înot: coordonarea brațe-picioare, să meargă din ce în ce mai bine, apoi, în mod firesc, a dobândit și respirația subacvatică. La patru ani de la prima întâlnire a noastră, părinții au decis să se mute din țară, undeva unde lui îi va fi mai bine. În fiecare an, de sărbători, primesc mesaje de la ei cu ce progrese uimitoare a mai făcut de când nu ne-am văzut.