Main menu

header

cotnari wide

657 11 1de Carmen Ciripoiu şi Sorin Dumitrescu

Încă de acum 100 de ani, împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice a fost descoperită o terapie care vindecă infecțiile cu ajutorul virusurilor. Despre fagioterapie, această metodă incredibilă de însănătoșire folosită, din păcate, mult prea puțin în lume, specialiștii spun că ar putea fi șansa de vindecare a omenirii.

Bacterii… prietenoase

Potrivit specialiștilor, omul trăiește într-o mare de microbi încă din momentul în care se naște. Ulterior, aceștia sunt respirați, înghițiți și chiar purtați sub piele. Cu alte cuvinte, 90% din corpul uman aparține microbilor. Dacă o perioadă bolile infecțioase sau ulceroase cedau în fața antibioticelor, există maladii care nu mai pot fi combătute cu acestea. Motivul? Bacteriile au devenit incredibil de rezistente. Sigur că ar putea fi create noi antibiotice, însă procesul ar dura ani buni, și mulți pacienți ar pleca în lumea drepților. Dar organismul uman este extraordinar de inteligent și, dacă este învățat, reușește să facă diferența între microorganismele utile și cele dăunătoare. Cum se realizează acest lucru? Specialiștii spun că secretul constă într-unul dintre cele mai puțin apreciate fluide din corp, și anume mucusul. Acest strat de substanţă din interiorul gurii, nasului, pleoapelor, tractului digestiv, plămânilor şi altor organe joacă unul dintre cele mai importante roluri în sistemul imunitar. Cu alte cuvinte, fiecare om produce aproximativ un litru de mucus în fiecare zi, care este, de asemenea, încărcat cu virusuri, printre care și un anume tip numit bacteriofag sau, prescurtat, fag. Acesta are rolul de a invada bacteriile și de a le distruge sau le determină să se autodistrugă.

Nu există reacţii secundare

Foarte important de știut este faptul că fagii atacă doar bacteriile-țintă, de aceea efectele secundare nu există. Spre deosebire de antibiotice, care atacă atât bacteriile patogene, cât și pe cele utile corpului uman. Sigur că puse la o încercare atât de mare, bacteriile se încăpățânează să trăiască și opun mare rezistență și fagilor, însă în doar câteva săptămâni se creează alți fagi care atacă bacteria ce și-a schimbat tulpina. Un alt lucru demn de luat în seamă este faptul că antibioticele, chiar dacă sunt asimilate de organism, sunt eliminate în mod natural din corp. În schimb, fagii acționează la nivelul infecției, pe care o înlătură. Până în acest moment se cunoaște folosirea fagilor în tratamentul direct împotriva diareii severe provocate de infecţii cu E.coli, shigella sp. sau vibrio sp. şi în infecţii cutanate produse de stafilococi şi streptococi rezistenţi la antibiotice. Cu puțin timp în urmă însă au început şi testările unor bacteriofagi în tratamentul diverselor boli infecţioase produse de bacterii, precum dizenterie, laringită, sinuzită, infecţii la nivelul dinţilor şi al gingiilor, infecţii cutanate, inclusiv ale unor arsuri sau plăgi operatorii. De asemenea, înainte de o intervenţie chirurgicală, în unele spitale se pulverizează bacteriofagi în camerele de operaţie, pentru a reduce riscul de infecţie.

Proprietățile fagilor, descoperite în anul 1896

Cel care a vorbit pentru prima dată despre un agent cu aparență virală și proprietăți antibacteriene a fost renumitul bacteriolog Ernest Hanbury Hankin, în anul 1896. După ce au fost descoperiți în apele Gangelui, s-a constatat că fagii puteau reduce concentraţiile bacteriei cauzatoare de holeră. Acesta este adevăratul motiv pentru care nicio persoană care a făcut baie în sfânta apă a Gangelui, un fluviu care, de altfel, e foarte murdar, nu s-a îmbolnăvit. Mai târziu, în anul 1915 și, respectiv, în 1917, alte două mari personalități ale lumii medicale, biologul Frederic Twort și cercetătorul Felix d’Herelle, au venit în sprijinul lui Hankin, afirmând că anumiţi fagi au fost capabili să distrugă culturi bacteriene. În ceea ce-l privește pe D’Herelle, acesta a observat fagii în timp ce trata soldaţii francezi în Primul Război Mondial, și astfel a reușit să-i trateze de dizenterie pe cei bolnavi, izolând particule microscopice care puteau distruge bacteriile cauzatoare ale acestei îngrozitoare boli. Sigur că la început lui D’Herelle i s-a dat foarte puțină atenție, dat fiind și faptul că microscopul abia se inventase, însă acesta nu s-a lăsat și, tot restul vieții, a încercat să transforme fagii într-o armă imbatabilă împotriva infecțiilor bacteriene.

Atenţia oamenilor de ştiinţă a fost îndreptată, mai nou, și asupra fagilor care distrug bacteriile nocive specifice fermelor agrozootehnice, de unde pot contamina produsele alimentare (în special carnea): listeria, campylobacter, salmonella, lactococcus, vibrio, erwinia, xanthomonas

Sprijin de la Stalin

Legenda spune că printre cei care au fost extrem de receptivi la această surprinzătoare metodă de vindecare a fost însuși Stalin, care, originar din Georgia, ar fi sprijinit Institutul de bacteriologie Eliava (fondat în anul 1923 de microbiologul gruzin George Eliava), aflat chiar în capitala țării, Tbilisi, în perioada în care Armata sovietică era decimată de dizenterie şi era nevoie de un leac urgent. Primele teste clinice au apărut apoi în Marea Britanie și în Statele Unite. E lesne de înțeles însă că cele mai importante studii au fost făcute în Rusia sovietică, lucru care se întâmplă și acum. Câteva decenii, fagioterapia a fost dată uitării, ca urmare a apariției penicilinei, dar acum a revenit în atenția cercetătorilor, îngroziți de apariția tulpinilor rezistente la antibiotice. Cu siguranță, întrebarea de pe buzele tuturor este cum a fost posibilă apariția acestor tulpini? Răspunsul e unul simplu: grație accesului facil la antibiotice şi prescrierii haotice a acestora. Drept urmare, boli care în urmă cu o jumătate de veac puteau fi vindecate, precum gonoreea și tuberculoza, în secolul al XXI-lea se întorc și lovesc grav. De asemenea, bacterii precum clostridium difficile (care poate produce severe infecţii nosocomiale) şi MRSA (un stafilococ căruia nu-i vine de hac aproape niciun medicament) sunt azi cauza unor infecţii rebele, care duc uneori la deces, făcând din atotputernicele antibiotice nişte medicamente inutile.