de Gabriela Militaru
Atunci când tratamentele şi fizioterapia nu dau rezultate satisfăcătoare în cazul durerilor articulare, al reumatismului sau al problemelor de echilibru corporal este nevoie de o metodă revoluționară. Răspunsul pare să fie Metoda Feldenkrais. Apărută la jumătatea secolului trecut, această modalitate de restabilire a bunăstării organismului ia din ce în ce mai mult amploare în Europa, și mii de oameni apelează la ea, motivați fiind de faptul că au nevoie să depună un efort minim pentru a realiza exercițiile recomandate de instructor.
Cum a apărut
Inițiatorul Metodei Feldenkrais a fost Moshe Feldenkrais, un fizician născut pe teritoriul fostului Imperiu Sovietic (în Ucraina de azi), expert în judo, inginer mecanic și pedagog. Încă de mic, el a fost interesat să exploreze atât natura, cât și corpul omenesc. La numai 13 ani, micul Moche și-a părăsit orașul natal Slavuta și a călătorit timp de un an pentru a ajunge în Palestina. Acolo a lucrat câțiva ani ca muncitor, cartograf, tutore în matematică și a început să practice mai multe sporturi (gimnastică, fotbal), dar și arte marțiale (jiu-jitsu). În 1929, el a suferit o accidentare severă în timpul unei partide de fotbal, iar acest incident îl va determina pe Feldenkrais să inițieze, mulți ani mai târziu, metoda care îi poartă numele.
După ce a împlinit 20 de ani, Feldenkrais a tărit o vreme în Franța, unde a absolvit ingineria la Școala Lucrărilor Publice. Mai târziu, el a obținut doctoratul în fizică la Sorbona, unde a avut onoarea să studieze sub îndrumarea lui Marie Curie. Apoi a devenit asistentul în cercetări nucleare al câștigătoarei Premiului Nobel pentru chimie, Frédéric Joliot-Curie. În timpul șederii la Paris, Feldenkrais l-a întâlnit pe Jigaro Kano, creatorul judo-ului modern. Astfel, fizicianul a devenit, încă din anii ’30, unul dintre primii europeni deținători ai Centurii negre la judo. Tot el a introdus această disciplină în Occident prin lecțiile și cărțile sale pe această temă. Pe la mijlocul anilor ’40, Feldenkrais a plecat în Marea Britanie, unde a lucrat pentru Marina Britanică. La acea vreme, în timp ce se afla pe puntea unui submarin, Feldenkrais a alunecat și, forțându-și piciorul, și-a reactivat durerea din urmă cu mai bine de un deceniu. De data aceasta, situația a fost atât de gravă, încât cercetătorul a fost avertizat că ar putea paraliza. El a refuzat totuși operația care i se propusese și a decis să-și folosească propriul corp ca pe un adevărat cobai pentru a găsi o cale de vindecare.
Terapie prin mișcări banale
Mânat de teama că și-ar putea pierde piciorul, dar și înarmat cu încrederea că va reuși să se salveze, Moshe Feldenkrais a pus bazele unei noi științe a mișcării. Metoda Feldenkrais se bazează pe principiile fizicii și biomecanicii, o înțelegere empirică a fiziologiei umane și a legăturii dintre minte și corp. Cu ajutorul ei, Feldenkrais a reușit să meargă din nou, iar în momentul acestui proces a dezvoltat o cale nouă de accesare a puterii sistemului nervos central pentru îmbunătățirea funcționării corpului uman. Practicanţii metodei sale folosesc mișcări lente și se concentrează pe creșterea flexibilității corpului, pe coordonarea și redescoperirea grației mișcărilor eficiente.
Poate fi practicată în două moduri
1În grup („Conștientizare prin mișcare”). În activitatea de grup sunt explicate diferitele poziții corporale cum ar fi întins, culcat sau în picioare și beneficiile acestora. Orele de curs Feldenkrais se orientează către mișcări simple, cum ar fi rotirea, mersul de-a bușilea, așezarea, scularea, mersul, fuga. Potrivit Metodei Feldenkrais, există peste 15 poziții posibile între întins și ridicat (chiar și statul în cap), și toate sunt la fel de importante pentru corp. Accentul se pune pe învățarea mișcărilor care funcționează cel mai bine, în funcție de afecțiune, dar și pe analiza schimbărilor pozitive din organism. Multe dintre aceste mișcări se bazează pe desfășurarea unor activități normale, care sunt implicate pe parcursul dezvoltării umane firești, în timp ce altele se bazează pe mai multe explorări abstracte ale articulațiilor, mușchilor și dinamicii posturale.
Individual („Integrare funcțională”). Exercițiile realizate individual sunt personalizate în funcție de fiecare individ în parte. Sprijinul instructorului este menit să conducă la o îmbunătățire a proceselor de mișcare. Terapiile individuale sunt deosebit de indicate pentru pacienții cu probleme grave de sănătate (victime ale accidentelor, pacienții cu suferințe cronice și cei cu paralizii spastice). Dat fiind faptul că indicațiile sunt oferite de profesor fără comunicare verbală, procesul este potrivit și pentru persoanele cu deficiențe de vorbire sau de auz.
Se folosește și în combinație cu alte terapii
În 1949, Moshe Feldenkrais s-a stabilit în Israel, unde a continuat să își integreze ideile în cadrul sistemului cunoscut drept „Metoda Feldenkrais”, care ajută în prezent zeci de mii de oameni. Potrivit teoriei lui Feldenkrais, prin mișcările pe care le facem, influențăm atât starea corpului, cât și pe cea sufletească. De aceea este necesar să renunțăm la acele mișcări care nu au sens. Printre persoanele care pot apela la această metodă se numără cele care suferă de crampe musculare, dureri de spate și articulații sau dureri de cap tensionate și care doresc să se relaxeze prin exerciții fizice. Mișcările Feldenkrais îmbunătățesc echilibrul persoanelor care suferă de scleroză multiplă și au un efect de eliberare de stres.
Pentru cei care doresc să-și schimbe complet ritmul vieții și să aibă un organism sănătos și o minte echilibrată, Metoda Feldenkrais poate fi practicată alături de alte terapii care se concentrează asupra sistemului musculo-scheletal. Presopunctura şi acupunctura pot fi folosite în combinație cu Metoda Feldenkrais, în scopul îmbunătățirii flexibilității mișcărilor, mai ales în cazul durerilor cornice. Yoga, tai chi sau qigong-ul, care îmbunătățesc echilibrul și ajută la prevenirea căderilor sau a fracturilor, pot fi folosite alături de tehnica Feldenkrais pentru a regla și coordona mișcările cu ajutorul sistemului nervos. În același timp, fizioterapia ajută la consolidarea mușchilor și crește rezistența, dar Metoda Feldenkrais o poate completa și chiar înlocui cu succes, pentru că, în plus, îl ajută pe beneficiar să devină conștient și să resimtă mai profund efectele mișcărilor.
Efectele exerciţiilor
După numai câteva ședințe de Feldenkrais, practicanții pot sesiza îmbunătățirea stării generale a organismului, pentru că metoda ajută la:
Pentru rezultate deosebite sunt recomandate 4-5 lecții individuale, la un ritm de o lecție pe săptămână, sau 10-20 de lecții de grup