de Cristina Cristache
Lezarea ligamentului încrucişat anterior este foarte dureroasă şi necesită un timp îndelungat de recuperare pentru a restabili funcţionalitatea normală a genunchiului. Trauma apare când articulaţia genunchiului este rotită, mai ales în cazul sporturilor de anduranţă. În lipsa unui tratament poate interveni insuficienţa cronică a ligamentului. Despre cum apare această leziune, dar şi despre tratament am stat de vorbă cu doctor Radu Rădulescu (foto), conferenţiar universitar, şeful Secţiei Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie a Spitalului Universitar din Bucureşti.
Ligamentele încrucişate asigură stabilitatea şi mişcarea corectă
- Este corect să spunem că suferim de „ligamente încrucişate”?
- Este o confuzie, deoarece ligamentele genunchiului sunt dispuse încrucişat în interiorul articulaţiei. Cel posterior împiedică tibia să acţioneze posterior pe femur, iar cel anterior împiedică alunecarea în sens invers. În acest fel, genunchiul este stabilizat în sens anteposterior, pentru orice schimbare de direcţie, mişcare forţată de sprijin sau aterizare.
- Ce se întâmplă mai exact în interiorul articulaţiei?
- Genunchiul este forţat să adopte o poziţie anormală. El este o articulaţie care, în general, are numai mişcări de flexie şi de extensie. Dacă ligamentul este hiperîntins sau forţat lateral, fiind dintr-un material biologic, se rupe. Mişcările anormale în articulaţie pot distruge în această situaţie şi cartilajul care acoperă extremităţile oaselor şi astfel apare osteoartita.
Articulaţiile nu se rup decât în urma unei traume notabile!
- Vârsta are vreo legătură cu această disfuncţionalitate?
- Nu este o leziune de tip degenerativ, este una pur traumatică. Nu apare fără ca pacientul să nu fi avut cândva un traumatism notabil, pentru că în acel moment se produce o senzaţie de declic, o „pârâitură”, pe care pacientul o resimte sezorial şi uneori chiar auditiv. Apoi se instalează simptomatologia acută. Aşadar, atenţie la traumatismele genunchiului!
- Care sunt simptomele?
- Genunchiul se umflă, pacientul nu mai poate folosi piciorul, întrerupe activitatea, se instalează impotenţa funcţională, instabilitatea şi, mai ales, apare durerea, care poate fi de diverse intensităţi, în funcţie de dimensiunea traumei.
- Ne vorbeaţi despre impotenţa funcţională. Ce înseamnă?
- Gradul de impotenţă funcţională este relativ, el depinde de două lucruri: dacă leziunea este izolată, deci s-a rupt doar ligamentul, şi dacă în momentul aceluiaşi traumatism s-a mai rupt şi altceva, meniscul sau un ligament colateral. Evident, în situaţia aceasta, simptomatologia se accentuează din urmă, se creează o impotenţă funcţională totală. Alteori, pacientul prezintă doar o şchiopătare uşoară.
RMN-ul, puncţia şi artroscopia sunt esenţiale în diagnosticare
- Cum se pune diagnosticul?
- Prima examinare este clinică. Prin palpare sesizăm că genunchiul este plin, lucru anormal, pentru că, de fapt, în interior există o cantitate minimă de lichid, nedetectabilă la un examen clinic obişnuit. Genunchiul este o articulaţie superficială, situată sub piele şi vedem că relieful şi volumul său sunt diferite de cele sănătoase. Apoi se fac nişte manevre prin comparaţie cu genunchiul bolnav şi cu cel sănătos. Dacă ligamentul este rupt, unele manevre imposibile devin posibile. Totul trebuie făcut cu blândeţe, pentru că în faza acută durerea este puternică. Apoi trecem şi la testele imagistice, în special RMN şi puncţia, care ne arată dacă în genunchi este sânge.
- Orice traumatism poate rupe un ligament?
- În principiu, da. Dacă traumatismul în sine survine în urma unei forţări a genunchiului. Chiar dacă se întâmplă să călcăm într-o groapă, mai ales la persoanele supraponderale, ligamentele se pot rupe. Totul ţine de forţarea articulaţiei într-o postură nefirească.
- Ce putem face înainte să ajungem la spital?
- Punem gheaţă, oprim activitatea şi luăm orice fel de aniinflamator nesteroidian. Genunchiul trebuie neapărat ţinut în repaus, altfel situaţia se agravează, iar durerea creşte. Însă este important ca pacientul să ajungă la un consult de specialitate cât mai urgent. În plus, uneori, în cazul sportivilor mai ales, musculatura poate prelua funcţia ligamentului, şi pacientul nu prezintă neapărat instabilitate cronică.
Se poate face recuperarea prin kinetoterapie sau prin gimnastică
- Ce se întâmplă cu pacienţii care nu realizează că au suferit o asemenea traumă?
- Fără tratament corespunzător, cartilajul începe să se macine lent, şi pacientul se poate trezi cu o artroză. Nu toţi pacienţii au nevoie de operaţie. Cei care au peste 50-60 de ani şi care fac ocazional sport pot face recuperare funcţională de tonifiere a coapsei prin kinetoterapie sau gimnastică medicală. Aici trebuie avut în vedere muşchiul cvadriceps, adică cel de pe partea anterioară a coapsei, care, prin intermediul rotulei, are un rol de stabilizare foarte important la nivelul articulaţiei genunchiului. Recomandăm şi purtarea de genunchiere pentru protecţia musculaturii.
- Ce ne puteţi spune despre intervenţia chirurgicală?
- Pot să vă spun că eu nu operez fără a face o artroscopie care îmi arată exact situaţia ligamentului. Dacă leziunea e incompletă vreau să ştiu cât la sută din fibrele ligamentului sunt distruse şi dacă cele sănătoase pot satisface nevoile fizice ale pacientului. Printr-o artroscopie putem vedea dacă trauma a afectat şi altă parte a genunchiului.
Niciun tip de implant ligamentar nu este decontat de CAS!
- Ligament artificial sau biologic?
- Ligamentul artificial are avantajul că nu necesită recoltarea de grefă proprie. Însă are o oarecare uzură în timp, fibrele artificiale se întind şi se reface laxitatea ligamentară. Preţul este, de asemenea, mare. Costă în jur de 1.500-2.000 de euro şi nu poate fi decontat de Casa de Asigurări. Cel biologic e mai durabil, însă pacienţii sunt mai reticenţi, pentru că e vorba despre două intervenţii. Totuşi, cel biologic se integrează mai bine în organism. Indiferent de tipul de ligament, mijloacele de fixare costă şi ele între 300 şi 500 de euro şi, la fel, nu sunt acoperite de CAS.
- Cât durează intervenţia şi recuperarea?
- Operaţia durează între 30 şi 40 de minute şi facem anestezie generală sau rahidiană. Recuperarea are următorii paşi: la 24 de ore pacientul este coborât din pat şi începe să meargă, cu cârje, cu sprijin parţial pe membrul operat. Simultan se începe o mobilizare pasivă a membrului operat cu ajutorul unui aparat special care se cheamă CPM-CONTINUOS PASIVE MOTION, care, în mod pasiv, face o mişcare a genunchiului ce creşte durata progresiv. Primul set de mişcări de gimnastică se face pe parcursul a şase săptămâni, după care pacientul vine la control şi în acel moment, dacă starea sa este bună, se poate sprijini complet pe picior şi începe recuperarea de forţă în partea a doua a recuperării.
Pentru a vă păstra articulaţiile sănătoase în mod natural este recomandat consumul de produse pe bază de cartilaj de rechin. Acesta ajută la lubrifierea articulaţiilor şi le menţine flexibilitatea. Cartilagiul de rechin este un produs total natural, de întreţinere a articulaţiilor, cu o structură biochimică foarte asemănătoare cu cea a cartilajului articulaţiilor noastre.