de Cătălina Tăgârţă

Aproape fiecare persoană are cel puţin o fobie. Fie că vă e frică de animale, de întuneric, de necunoscut sau de avion, momentul în care sunteţi puşi faţă în faţă cu starea de teamă obsedantă şi nemotivată e foarte neplăcut, mai ales că aceasta poate culmina chiar cu un atac de panică. Unele persoane îşi pot continua traiul de zi cu zi conştientizând astfel de probleme şi ferindu-se de ele, altele însă manifestă o teamă care poate împiedica derularea normală a vieţii şi care necesită intervenţie specializată. Psihologul Bogdan Vlădescu (foto) ne-a spus mai multe despre aceste temeri.

Intensitatea este extremă
Termenul de fobie semnifică o frică de o intensitate extremă, persistentă, care apare în prezenţa stimulului sau a situaţiei fobice. Această teamă este trăită de subiect ca fiind iraţională şi este o tulburare de natură psihologică.

Se manifestă prin palpitaţii, greaţă şi tremurături
Din cauza unor reacţii biochimice care însoţesc senzaţia de frică şi a unei descărcări importante de adrenalină apar mai multe manifestări somatice. Acestea pot fi: accelerarea bătăilor inimii sau palpitaţii, creşterea frecvenţei respiraţiilor, senzaţia de disconfort toracic, transpiraţii, greaţă, disconfort abdominal, senzaţia pierderii echilibrului, ameţeli, vertij, tensiune musculară, parestezii (înţepături) ale membrelor sau tremurat (mai vizibil la nivelul membrelor superioare). Aceste reacţii au darul de a îngrijora persoana pe termen lung şi de a crea sentimentul că urmează să se întâmple ceva foarte rău, de exemplu un infarct sau un atac cerebral. „În aceste cazuri, ideal ar fi ca persoana afectată să meargă la terapie de timpuriu, pentru a putea preîntâmpina agravarea tulburării şi pentru a facilita desfăşurarea unei vieţi cât mai apropiate de normal”, ne-a spus psihologul Bogdan Vlădescu.

Terapia cognitiv-comportamentală dă rezultate bune
„E bine de ştiut că, în cazul fobiilor şi al atacurilor de panică, terapia cognitiv-comportamentală dă rezultate bune”, ne-a mai spus psihoterapeutul.
Metoda prin care se poate învinge o fobie este confruntarea cu situaţia care o produce, pentru că evitarea ei nu face decât să menţină fobia. Acest obiectiv se împarte în paşi mărunţi, ce trebuie parcurşi treptat. Abordarea se va face atât în plan real, cât şi imaginar şi poartă numele de desensibilizare. Aceasta, efectuată în plan imaginativ, e un proces ce se va desfăşura, la rândul lui, în două etape. „În prima fază trebuie să vă însuşiţi tehnici de relaxare, iar în a doua fază trebuie să vă imaginaţi, treptat, aflându-vă într-o stare de relaxare, că vă confruntaţi cu situaţia anxiogenă”, ne-a declarat psihoterapeutul Bogdan Vlădescu.
Dacă rezultatele nu apar se poate face desensibilizarea în plan real. „Trebuie să vă expuneţi gradat fiecărei situaţii ce vă creează disconfort, începând cu situaţia cea mai uşoară şi ajungând, în timp, la cea mai grea. Este de dorit să aveţi alături o persoană de încredere, care să vă ofere suport, pentru exerciţiile pe care va trebui să le faceţi între şedinţele de psihoterapie. Expunerea într-o situaţie anxiogenă se face până când veţi simţi că anxietatea a ajuns la limita tolerabilităţii, apoi veţi ieşi din situaţia respectivă, acordându-vă timp pentru a vă linişti. Procesul va trebui repetat de câteva ori. În acest fel veţi observa că nu vi se întâmplă nimic rău, iar teama vă va fi uşor-uşor destructurată”, ne-a declarat psihoterapeutul.

Respiraţi profund când sunteţi în situaţii dificile
Desensibilizarea presupune din partea pacientului asumarea riscurilor de a se confrunta cu situaţia anxiogenă, eliminarea rezistenţelor proprii şi acceptarea disconfortului creat. Iată ce e bine să faceţi atunci când vă confruntaţi cu o situaţie neplăcută, pentru a evita un atac de panică: respiraţi abdominal, discutaţi cu persoana de lângă dumneavoastră, apelaţi la autosugestii liniştitoare, de genul: „Pot controla aceste stări”, „pot să mă retrag oricând dacă simt cu adevărat nevoia”, observaţi simptomele fără a încerca să luptaţi cu ele şi faceţi orice pentru a vă distrage atenţia. De exemplu, dacă vă aflaţi afară, puteţi să număraţi maşinile de o anumită culoare, în metrou puteţi citi instrucţiunile scrise pe pereţii vagonului şi aşa mai departe.

Levănţica alungă frica de doctor

Fobia de lift - va dispărea dacă veţi petrece zilnic, pentru o perioadă, câte 10-15 minute în faţa liftului, privind persoanele care folosesc ascensorul. Teama va dispărea pe măsură ce veţi vedea că tot mai mulţi oameni coboară teferi din lift.
Frica de medic - trece dacă luaţi cu dumneavoastră levănţică atunci când mergeţi la cabinet şi o mirosiţi în timpul consultaţiei.
Teama de apă - e necesar să vă înscrieţi la cursuri de înot.
Frica de avion - poate trece atât cu pastile de relaxare, pe care vi le poate prescrie medicul de familie, cât şi prin autosugestie. Mai exact, imediat după ce urcaţi în avion şi vă familiarizaţi cu mediul e bine să încercaţi să vă concentraţi asupra unei cărţi, pentru a nu fi tentat să vă uitaţi pe fereastră.
Agorafobia (teama de spaţii deschise) - ar trebui să treacă dacă încercaţi să vă familiarizaţi cu locul prin care trebuie să treceţi. Împrieteniţi-vă cu oamenii de acolo şi veţi vedea că nu veţi păţi nimic.
Teama de animale (păianjeni, câini, şerpi şi altele) - ar trebui să treacă pe măsură ce vă familiarizaţi cu acestea. De exemplu, urmăriţi mai multe documentare despre acestea, dar nu uitaţi să respiraţi profund când vi-i imaginaţi sau când îi vedeţi, pentru a vă relaxa.
Frica de întuneric - trece dacă faceţi următorul exerciţiu cât mai des: stingeţi lumina şi patrulaţi prin casă, încercând să identificaţi obiectele şi să vă convingeţi că vă puteţi descurca fără a aprinde becurile.