de Camelia Onciu
Prin autofagie, celulele noastre își reciclează componentele uzate. Este un proces permanent, dar care se accelerează atunci când celulele sunt supuse unui stres. Fără autofagie nu am putea face față microbilor și bolilor de tot felul. Iată cum ne ajută acest proces și cum poate fi stimulat.
Se activează atunci când ceva nu merge bine
Autofagie în grecește înseamnă „care se mănâncă singur”. Este procesul prin care o celulă își degradează componentele disfuncționale sau străine. Astfel se previne acumularea de deșeuri toxice, se menține funcția organelor celulare, se îndepărtează agenții patogeni invadatori și se susțin celulele în perioadele de consum scăzut de energie (fără hrană). Când lucrurile merg bine într-o celulă, autofagia doar „reciclează” componentele celulare uzate. Atunci când nu există suficienți nutrienți sau energie, când ceva nu funcționează bine sau apar microbii, autofagia este activată pentru a ne proteja. Este un „răspuns la stres”.
Mecanism complex, de Premiul Nobel
În esență, autofagia presupune crearea unui „sac de gunoi” (autofagozom) care colectează componentele celulare inutile și le transportă la „centrul de reciclare” al celulei (lizozom) pentru a fi descompuse în părțile lor, care pot fi apoi reciclate în noi componente. Mecanismul este extrem de complex și a fost pus în evidență în anul 2016 de profesorul Yoshinori Ohsumi, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină.
Prelungește durata de viață
Activarea autofagiei rezolvă problema acumulării componentelor celulare deteriorate asociată cu vârsta și îmbunătățește eficiența metabolică a celulelor, ajutându-le să devină mai rezistente și mai conservatoare cu energia lor, prelungind astfel durata de viață a organismului. Când facem mișcare, exercităm un stres asupra celulelor noastre. Consumul de energie crește, iar componentele celulare se pot uza mai repede. Autofagia se intensifică pentru a menține echilibrul consumului de energie în interiorul celulei, iar componentele celulare degradate să fie îndepărtate înainte de a începe să cauzeze probleme.
Protecție împotriva bolilor psihice și neurodegenerative
Autofagia oferă protecție împotriva dezvoltării tulburărilor psihice. În cadrul unor studii postmortem asupra creierului persoanelor cu depresie și schizofrenie, s-a constatat că întreruperea proceselor autofagice a fost asociată cu un risc crescut pentru aceste afecțiuni. Multe tulburări neurodegenerative provin din acumularea de proteine deformate în neuroni și în jurul acestora, inducând moartea treptată a celulelor creierului și pierderea ulterioară a facultăților mintale. Autofagia ne protejează prin eliminarea acestor proteine. În boala Huntington elimină proteina huntingtin, în boala Alzheimer elimină amiloidul beta, în boala Parkinson elimină alfa-sinucleina, iar în demență elimină proteina tau asociată microtubulilor.
Elimină germenii infecțioși
Autofagia contribuie la combaterea bolilor infecțioase în trei moduri: îndepărtarea directă a microbilor din interiorul celulelor (xenofagie), îndepărtarea toxinelor create de infecții, modularea răspunsului imun la infecții. Microbii infecțioși (cum ar fi Mycobacterium tuberculosis și streptococul de grup A), virusurile precum HIV și protozoarele sunt eliminate prin procesele de autofagie.
Inhibă cancerul incipient
În cazul cancerelor, autofagia joacă un rol în prevenirea și inhibarea creșterii acestor afecțiuni în stadiu incipient. Suprimă procesele procancer, cum ar fi inflamația cronică, deteriorarea ADN-ului și instabilitatea genomului. În cadrul unui studiu recent, șoarecii modificați genetic pentru a avea autofagie diminuată au prezentat rate crescute de cancer. Autofagia e benefică înainte ca aceste celule canceroase să se dezvolte pe deplin.
Se poate declanșa și în timpul somnului
S-a demonstrat că exercițiile aerobice induc autofagie în țesuturile musculare și în creier la animale, din cauza stresului prelungit asociat cu efortul fizic. Autofagia este activată în timpul somnului. Ceasul biologic intern afectează ritmul autofagiei. La șoareci, întreruperile de somn au afectat negativ autofagia.
Postul intermitent combate bolile
Postul intermitent și reducerea cantității de alimente consumată (restricție calorică) activează autofagia. S-a demonstrat că postul pe termen scurt induce autofagie neuronală profundă și poate fi o metodă bună pentru combaterea bolilor neurologice. Dieta ketogenă reduce aportul de carbohidrați și crește aportul de grăsimi, ducând la o trecere a consumului de energie de la glucoză la cetone. Această schimbare imită procesul care are loc în timpul postului și poate duce astfel la o creștere a autofagiei.
Vitamina D și ceai verde pentru ficat și diabet
Ingredientele active din ceaiul verde pot activa autofagia în ficat. Resveratrolul este un polifenol găsit în doze mici în struguri, vin, alune și soia. La șobolani, restricția calorică asociată cu resveratrol a promovat autofagia în inimă. Într-un studiu la șoareci, curcumina a activat autofagia și a inversat o parte din daunele cauzate de osteoartrită. La șoareci, vitamina D a indus autofagia în celulele beta pancreatice, oferind un posibil tratament al diabetului.
Grăsimile polinesaturate previn moartea neuronilor
Suplimentele care conțin grăsimi polinesaturate Omega 3 și 6 pot crește autofagia. Într-un studiu efectuat pe șobolani cu leziuni cerebrale, acizii grași Omega 3 au promovat autofagia și au prevenit moartea neuronilor. O sursă excelentă de acizi grași Omega este uleiul de pește. Nicotinamida este o vitamină B. Într-un studiu la șoareci, a întârziat progresia declinului cognitiv și a bolii Alzheimer prin creșterea autofagiei în neuroni.
Litiul, util în bolile Huntington și Alzheimer
Mai multe studii au demonstrat că litiul stimulează autofagia la mamifere prin inhibarea trifosfatului de inozitol (IP3), o proteină care joacă un rol important în plasticitatea neuronală. La animale s-a raportat că litiul sporește degradarea proteinelor predispuse la agregate care cauzează bolile Huntington și Alzheimer.
Boabele de soia scad riscul de boli cardiovasculare
Spermidina este un compus poliaminic al cărui nivel scade pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. În plus, dietele bogate în spermidină au fost asociate cu rate reduse de boli cardiovasculare și cancer. S-a descoperit că spermidina prelungește durata de viață prin activarea autofagiei. Unele dintre alimentele cu cele mai mari niveluri de spermidină sunt boabele de soia uscate și brânza cheddar veche de un an.
Plante care omoară celulele canceroase
Cercetarea în domeniul autofagiei și a compușilor care o stimulează este abia la început. Însă, există deja studii care au descoperit mai multe substanțe care induc autofagia, în urma căreia cancerul este inhibat. Corynoxina, izolată din gheara-mâței, și cedrolul din uleiul esențial de conifere determină moartea celulelor de carcinom pulmonar. Extractul de agrișă indiană inhibă proliferarea cancerului ovarian. Extractul de ciupercă neagră (Phellinus linteus) suprimă creșterea celulelor mamare canceroase. Extractul de zârnă (Solanum nigrum) inhibă celulele carcinomului colorectal. Uleiul de lemn de santal induce moartea keratinocitelor în psoriazis. Acizii anacardici din coaja nucilor caju au rol inhibitor în carcinomul pulmonar. Astin B, din Aster tataricus, elimină celulele canceroase hepatice, iar oridonina, extrasă din planta Rabdosia rubescens, determină moartea celulelor cancerului de prostată.