de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Tulburările de alimentație în rândul tinerelor au escaladat dramatic în ultimii ani, cu statistici teribile mai ales în timpul pandemiei, arată cercetări de dată recentă. În acest tablou dramatic, sus- ținut de presiunile de pe rețelele de socializare, dar nu numai, bulimia nervoasă se evidențiază ca o afecțiune gravă, greu de tratat și care poate pune viața în pericol.
Risc mai mare de sinucidere decât restul populației
Cercetătorii din Marea Britanie au descoperit o creștere cu 42% a diagnosticelor de tulburări de alimentație în rândul tinerilor cu vârste între 13 și 16 ani în timpul pandemiei. Aceste date se adaugă statisticilor despre înrăutățirea semnificativă a sănătății mintale a adolescenților, generația care va prelua lumea. În timp ce cauzele precise ale bolii rămân incerte, autorul principal al studiului, cercetătorul Alex Trafford, de la Universitatea din Manchester, subliniază importanța identificării timpurii a problemelor de acest tip în rândul tinerilor și a accesului în timp util la tratament, pentru a se preveni exacerbarea acestor afecțiuni, întrucât adolescenții cu tulburări de alimentație prezintă un risc mai mare de sinucidere decât populația generală, fiind clasați printre cei mai afectați de boli mintale mortale.
Răspândire alarmantă în rândul copiilor
Factorii declanșatori ai bulimiei nervoase includ izolarea și anxietatea crescută, împreună cu presiunile din partea rețelelor sociale (pentru a nu se îngrășa). Studiile estimează că până la 10 procente dintre oameni dezvoltă o tulburare de alimentație de-a lungul vieții, iar o cercetare recentă sugerează că unul din cinci adolescenți manifestă simptome de bulimie nervoasă. Echipa lui Trafford, care și-a publicat concluziile în revista The Lancet Child&Adolescent Health, a analizat datele din 1.881 de cabinete medicale din țară, inclusiv peste nouă milioane de persoane cu vârsta cuprinsă între 10 și 24 de ani și astfel s-a descoperit că incidența acestei boli la adolescente a fost semnificativ mai mare decât se estimase pe baza tendințelor anterioare, surplusul din statistici fiind în dreptul copiilor cu vârste între 13 și 16 ani.
Cauze multiple, afecțiune complexă
Deși cauzele bulimiei sunt extrem de complexe, acestea includ în general factori biologici (boala poate fi adânc înrădăcinată în creier sau în gene), repere de dezvoltare (personalitatea, obiceiurile, modelele de gândire și comportamentul), pierderea părinților, abuzul emoțional, fizic, mental sau verbal, hărțuirea și neglijența, toate fiind strâns legate de scăderea stimei de sine, care duce la bulimie nervoasă. O mențiune specială este consemnată de oamenii de știință în dreptul factorilor socio-culturali - presiunea apropiaților, influențele rețelelor sociale și promovarea excesivă a dietelor sunt asociate cu apariția bulimiei nervoase. Recunoașterea cauzelor și înțelegerea faptului că această tulburare nu este legată de o singură cauză individuală sunt absolut necesare pentru a dezvolta un plan de tratament adecvat.
Mâncat excesiv, „compensări” nepotrivite, alai de daune pentru organism
Bulimia nervoasă reprezintă în esență o tulburare de alimentație de ordin psihologic, ce presupune mâncat compulsiv, urmat de metode „compensatorii” nepotrivite de a preveni luarea în greutate. Disconfortul fizic (durere abdominală sau greață) oprește episodul de mâncat compulsiv, care, deseori, este urmat de un sentiment de vinovăție și depresie. Concret, persoanele care suferă de această afecțiune consumă o cantitate foarte mare de hrană, într-o perioadă scurtă de timp, apoi intervine senzația că nu au control asupra propriului comportament și își induc vărsături sau fac abuz de laxative, pentru a „compensa”. De asemenea, unii apelează și la exerciții fizice în exces. Pe lângă faptul că problemele de sănătate mintală se pot agrava, intervin mai multe efecte grave pentru organism. Ciclurile de mâncat excesiv și de „compensări” excesive dăunează țesuturilor moi, funcției de reglare a corpului și nivelului electroliților. Ca urmare, apar refluxul acid persistent, eroziunea dentinei și a smalțului dinților, deteriorarea corzilor vocale, aritmia cardiacă, numeroase efecte adverse gastrointestinale, inclusiv la nivelul colonului (din cauza abuzului de laxative).
Izolare, obsesie pentru greutate, ascunderea alimentelor
Persoanele cu bulimie nervoasă vor încerca în cele mai multe cazuri să-și ascundă tulburarea, de teamă că vor fi judecate sau respinse, și, prin urmare, simptomele acestei afecțiuni pot fi dificil de recunoscut. Dar anumite semne pot indica faptul că o persoană suferă de această tulburare de alimentație: izolarea socială, schimbarea de dispoziție sau de personalitate, refuzul de a mânca în fața oamenilor, preocupare constantă pentru greutate sau hrană, comportament impulsiv, consum excesiv sau brusc de substanțe interzise sau alcool, obsesie pentru perfecționism, frică intensă de creștere în greutate, obsesie pentru imaginea corpului, numărarea caloriilor și urmărirea greutății, imagine corporală distorsionată, comportament ritualic în timpul mesei, cântărire frecventă, refuz de a purta haine colorate sau care dezvăluie forma corpului, ascunderea alimentelor.
Tratamentul include familia, specialistul și terapia cognitiv-comportamentală
Diagnosticul de bulimie nervoasă se stabilește în funcție de prezența episoadelor repetate de alimentație excesivă, pierderea controlului asupra supraalimentării, comportamentele „compensatorii” pentru a se evita creșterea în greutate (în cazul în care apar cel puțin o dată pe săptămână, timp de trei luni). Tratamentul pentru bulimia nervoasă poate dura un timp mai îndelungat, însă, dacă este urmat întocmai, pacientul se poate recupera. În cazul tinerilor și copiilor, primul și cel mai important pas este terapia de familie. Aceasta presupune discuții cu cei apropiați și cu un terapeut despre modul în care pacientul este afectat de tulburarea de alimentație și despre cum îl poate sprijini cercul de apropiați. La fel ca în cazul adulților, poate fi recomandată terapia cognitiv-comportamentală.
Prevenţia, de importanţă crucială
Dat fiind tabloul extins de consecințe pe termen lung ale bulimiei nervoase, prevenirea apariției acestei afecțiuni devine crucială. Modalitățile de a interveni înainte ca această boală atât de complicată să se instaleze țin în primul rând de ce se întâmplă în familie. Potrivit experților, există modalități de a-i învăța pe copii atitudini și comportamente sănătoase despre mâncare și imaginea corpului, cum sunt mesele regulate în familie, cât mai des posibil, evitarea discuțiilor despre greutate, concentrarea pe obiceiuri alimentare sănătoase, promovarea unei imagini corporale realiste și, nu în ultimul rând, descurajarea dietelor „moft” (care promit rezultate rapide). Pe scurt, o abordare proactivă din partea familiei, care poate forma în reperele corecte psihicul și stilul de viață al copilului.