de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi
Hipertiroidismul este o afecțiune în care glanda tiroidă este hiperactivă și produce cantități excesive de hormon tiroidian. Acest organ, situat în fața gâtului, controlează metabolismul, respirația, ritmul cardiac, sistemul nervos, greutatea, temperatura corpului și multe alte funcții din organism. Doctor Roxana Dumitriu (foto sus), medic specialist endocrinologie, ne-a vorbit despre hipertiroidism, ce înseamnă, cum se manifestă, care sunt cauzele și ce variante de tratament au pacienții.
„Dereglarea sintezei are implicații vitale asupra sănătății”
- În primul rând, ce este glanda tiroidă?
- Glanda tiroidă este situată în regiunea cervicală anterioară, în loja tiroidiană, și este formată din doi lobi tiroidieni uniți printr-un istm. Importanța acestei glande este vitală, hormonii tiroidieni fiind împlicați în buna funcționare a organismului. Controlează metabolismele la nivel celular, stimulează sinteza țesuturilor și sunt implicați în reglarea funcției cardiace. Apoi, influențează motilitatea intestinală, forța de contracție musculară, sănătatea osoasă etc. Orice afecțiune care implică dereglarea sintezei de hormoni tiroidieni are implicații vitale asupra sănătății. După ridicarea restricțiilor impuse de COVID-19 s-a observat o creștere a pacienților care s-au prezentat la medicul endocrinolog cu afecțiuni tiroidiene - fie că vorbim despre hipertiroidism, noduli tiroidieni sau cancere tiroidiene.
- Ce este hipertiroidismul și care sunt cauzele apariției?
- O producție excesivă de hormoni tiroidieni la nivel tiroidian constituie hipertiroidismul. Cele mai frecvente cauze de hipertiroidism sunt boala Graves Basedow, gușa polinodulară hipertiroidizată și nodulul tiroidian autonom care secretă autonom hormoni în exces și ce apare, de regulă, la pacienţii de peste 40 de ani. În afecțiunile autoimune, cum este boala Graves, apar anticorpi ce stimulează funcționarea tiroidei și este o situație în care organismul nu mai recunoaște propriile componente, sintetizând anticorpi împotriva propriilor structuri. Aceste boli se pot asocia. Un pacient poate avea mai multe afecțiuni endocrinologice cu etiologie autoimună. Boala Graves Basedow, cu diabet zaharat tip I sau anemie pernicioasă, de exemplu.
„Apar palpitații, astenie fizică, insomnie sau slăbiciune musculară”
- Cum se manifestă această afecțiune?
- Simptomatologia este cauzată de prezența unei cantități prea mari de hormoni tiroidieni, ceea ce presupune accelerarea tuturor metabolismelor. Pacienţii acuză scădere ponderală, tranzit intestinal accelerat, intoleranță la căldură, tremur al extremităților, palpitații, astenie fizică, oboseală marcată, slăbiciune musculară, iritabilitate, nervozitate, insomnii. Există o situație clinică particulară în care vorbim despre un hipertiroidism subclinic, cu modificări la limită. Sunt elemente de finețe, dar dozările hormonale ne ajută să punem diagnosticul de certitudine. De exemplu, un pacient vârstnic cu o gușă polinodulară și hipertiroidism subclinic se poate prezenta la medic fără nicio acuză.
- Când este indicat să mergem la medic?
- La apariția primelor semne de boală. Este important ca pacienţii care au în familie persoane cu boli tiroidiene autoimune să își verifice funcția tiroidiană și să facă o ecografie, iar cei care sesizează anumite modificări oculare să se prezinte la medic. Evoluția oftalmopatiei, de exemplu, depinde foarte mult de cât de precoce s-a instituit tratamentul, iar colaborarea endocrinolog-oftalmolog este esențială în aceste situații. În cazul pacienților cu noduli autonomi, aceștia se pot prezenta relatând o creștere recentă în dimensiuni a nodulului tiroidian.
„Stresul are pondere importantă în declanșarea bolii”
- Care sunt persoanele predispuse la hipertiroidism?
- Pentru boala Graves Basedow care este o afecțiune cu etiologie autoimună, genetica își spune cuvântul. Există anumite gene care predispun, însă și factorii de mediu au o pondere importantă în declanșarea bolii: fumatul, stresul, sarcina, perioada postpartum, anumite tratamente precum cel cu interferon. Dacă vorbim despre gușa polinodulară, pacienţii din zonele endemice cu deficit de iod sunt predispuși. Această substanță este esențială pentru sinteza hormonilor tiroidieni, dar o cantitate mare poate induce hipertiroidism la pacienţii cu noduli tiroidieni și mai rar la persoanele cu tiroidă normală.
- Cum se diagnostichează?
- Diagnosticul este stabilit pe baza examenului clinic și apoi confirmat prin dozarea hormonilor tiroidieni FT4 și a TSH (hormonul stimulator al tiroidei). În funcție de rezultate, medicul trebuie să facă diagnosticul diferențial între formele de hipertiroidism. Ecografia tiroidiană este o investigație indispensabilă ce trebuie efectuată în cazul acestor pacienţi, putându-se evidenția prezența sau nu a anumitor formațiuni nodulare și vascularizația tiroidiană crescută.
„Gravidele trebuie să se monitorizeze frecvent“
- Ce variante de tratament există?
- După confirmarea diagnosticului, se instituie tratamentul medicamentos, ce trebuie să acționeze la nivel tiroidian și să inhibe secreția hormonilor tiroidieni. Există mai multe antitiroidiene de sinteză (medicamenetele recomandate) și se aleg în funcție de disponibilitate și de particularitățile pacientului. Se pot asocia medicamente care să controleze pulsul sau anumite calmante, sedative etc. Practic, pacientul este urmărit periodic până la atingerea echilibrului și, ulterior, se poate alege între tratamentul radical - chirurgical - și radioiodoterapie. În cazul pacienților cu guși polinodulare, se indică chirurgia, însă există anumite limitări, cum sunt pacienţii vârstnici, care pot asocia și multiple boli cardiovasculare sau pulmonare cronice ce contraindică intervenția. În aceste situații, se poate opta pentru tratamentul cu iod radioactiv. Este obligatoriu ca pacientul care urmează să se opereze sau să primească iod radioactiv să fie echilibrat din punct de vedere tiroidian, pentru că în caz contrar riscă apariția unei complicații severe a hipertiroidismului - criza tireotoxică, o urgență endocrinologică cu risc de mortalitate. În cazul bolii Graves Basedow, tratamentul cu antitiroidiene de sinteză se menține în medie 24 de luni, urmând apoi ca medicul endocrinolog să încerce sistarea terapiei pentru a verifica remisiunea, vindecarea. Există risc de recidivă, iar în cazul apariției acesteia se va indica tratamentul cu iod radioactiv sau cel chirurgical. Pacientul nu trebuie să ia tratamentul după ureche, ci doar la indicația medicului endocrinolog, în caz contrar, repercusiunile asupra sănătății pot fi grave. O altă categorie importantă de pacienţii este reprezentantă de gravide. Acestea trebuie să își monitorizeze atent funcția tiroidiană.