Main menu

header

831 12 1de Monica Beleneş şi Daniel Şuta

Apariţia hemoroizilor afectează aproximativ 80% din populaţie şi este însoţită de simptome neplăcute. Doctor Marina Dumitraș (medalion), medic primar chirurgie generală cu supraspecializare în flebologie și scleroterapie, doctor în medicină în cadrul Spitalului Euroclinic Regina Maria şi Skinmed Clinic, ne-a spus ce putem face pentru a scăpa de disconfort şi cum trebuie să procedăm pentru a nu agrava situaţia.

„Obezitatea şi constipaţia pot fi factori favorizanţi”

- Ce sunt hemoroizii?

- Hemoroizii reprezintă dilatații venoase ale plexului hemoroidal venos ano-rectal, patologie extrem de frecventă în rândul tinerilor, într-un procent de circa 60%. Ignorată, această patologie duce la complicații de tipul hemoragie, tromboză, supurație, prolaps hemoroidal (apariția unui exces de mucoasă).

- Din ce cauză apar?

- Cauzele apariției bolii hemoroidale sunt multiple, însă cea mai frecventă este transmiterea genetică a unei structuri alterate, cu rezistență scăzută a fibrelor de colagen din peretele venos, urmată de constipația cronică (determină creșterea presiunii venoase și apariția vasodilatației în plexul venos hemoroidal), obezitatea, regimul alimentar sărac în fibre, sedentarismul, consumul regulat de alcool.

- Care sunt simptomele caracteristice acestei afecţiuni?

- Simptomele cele mai frecvente sunt reprezentate de sângerare după actul de defecație (scaun), prurit ano-rectal (mâncărimi), apariția unei tumefacții (umflături) la nivelul regiunii ano-rectale, dureri ano-rectale importante.

- Ce persoane sunt mai afectate?

- Persoanele afectate cel mai frecvent sunt cele sedentare, care au un loc de muncă la birou și fără activitate fizică, cele care au un regim alimentar bogat în condimente (usturoi, ceapă, piper, ardei iute), cei cu obezitate, constipație cronică și cei cu antecedente heredo-colaterale (părinți, bunici) de boală hemoroidală în diferite stadii. Orice pacient care prezintă varice și hernii de orice tip (ombilicală, inghinală, de linie albă) trebuie investigat și din punct de vedere proctologic.

„Se recomandă evitarea constipației, a regimului alimentar bogat în condimente și a sedentarismului”

831 12 2- Cum se depistează boala?

- Principalele metode de investigare a unui pacient cu boală hemoroidală sunt: examenul clinic cu tușeul rectal prin care doctorul proctolog va explora canalul anal și va confirma sau infirma existența unei sângerări de cauză hemoroidală, a unei formațiuni (polip canal anal, condilomatoza anală, formațiune tumorală anală). Anuscopia este explorarea vizuală a canalului anal. De asemenea, doctorul proctolog este cel care va stabili stadiul bolii hemoroidale și metodele de tratament eficiente, dar nu înainte de a recomanda pacientului, dacă are sângerări sau vârsta peste 45 de ani, şi efectuarea unei colonoscopii de screening (de rutină) sau a unei sigmoidoscopii (metodă endoscopică minim invazivă de explorare a întregului intestin gros și a canalului anal).

- Diagnosticul vine la pachet cu un set de restricții?

- Unui pacient diagnosticat cu boală hemoroidală i se fac următoarele recomandări: evaluare prin tușeu rectal și examen clinic cel puțin o dată pe an sau, în caz de apariție a sângerării, la nevoie, evitarea constipației, a regimului alimentar bogat în condimente și a sedentarismului, hidratarea corespunzătoare cu mai mult de 2 litri de apă pe zi, regim alimentar bogat în fibre și efectuarea tratamentului chirurgical înainte de apariția complicațiilor atunci când a fost încadrat în stadiul III-IV de boală hemoroidală.

„Cea mai indicată este cura chirurgicală cu stappler și anopexie tip Longo”

- Care ar fi tratamentul propice?

- Tratamentul medicamentos, reprezentat de administrarea locală a unor unguente cu efect antiinflamator, anestezic local, reepitelizant, hemostatic, le este recomandat pacienților aflați în stadiile I şi II de boală hemoroidală. Există mai multe tehnici chirurgicale care se adresează bolii hemoroidale în stadiu avansat: hemoroizi gradul III. Cea mai modernă tehnică chirurgicală este reprezentată de cura chirurgicală a hemoroizilor cu stappler și anopexie tip Longo. Tehnica constă în: rezecția excesului de mucoasă de la nivelul canalului anal (a prolapsului), corectarea proplapsului (anopexie) şi întreruperea sursei de alimentare cu sânge a hemoroizilor interni (atrofiere, ischemie). Avantajele metodei sunt evidente. Nu există plagă operatorie, este ridicat prolapsul hemoroidal, durere postoperatorie redusă, perioada de spitalizare cu recuperare redusă, continența sfincteriană, rezultate estetice și postoperatorii foarte bune. Riscul de recidivă este sub 1%.

- Există şi alte metode?

- Ar mai fi tehnica clasică: hemoroidectomia clasică, care presupune intervenții seriate pentru patologia hemoroidală avansată, există plagă operatorie care trebuie îngrijită cel puțin 14 zile, risc mare de incontinență sfincteriană (pacientul nu simte că are senzația de defecație pentru gaze și materii fecale). O a treia alternativă o reprezintă tehnica de bandare cu ligaturi ce presupune o atrofiere treptată a pachetelor hemoroidale (se strâng succesiv aceste ligaturi), pot derapa destul de ușor, nu corectează prolapsul hemoroidal (excesul), nu produc ridicarea prolapsului. De aceea consider că metoda de elecție în tratamentul hemoroizilor în stadiu avansat este reprezentă de cura chirurgicală cu stappler și anopexie tip Longo.

„Existența bolii hemoroidale în diferite stadii, în antecedentele heredo-colaterale ale pacienților, implică un risc crescut de apariție a unor complicații ale acestei boli, ulterior cu potențial de indicație chirurgicală“

„Postoperator, timp de două săptămâni, se administrează supozitoare“

- Când se pune problema de riscuri?

- Cei mai mulți pacienți cu boală hemoroidală, pentru că neglijează sau amână tratamentul chirurgical, riscă apariția unor complicații de tipul sângerare abundentă cu risc de anemie severă, apariția unor fenomene de tromboză, a unor supurații în canalul anal, apariția unei creșteri a excesului de mucoasă în canalul anal - așa-numitul prolaps hemoroidal.

- Ce ar trebui să facă pacienţii după intervenţie?

- Postoperator, pentru o perioadă de circa 14 zile, pacientul va primi recomandarea de administrare a unor laxative ușoare, în funcție de consistența scaunului, a unor analgezice orale simptomatic (doar la durere), a două unguente cu efecte antiinflamator, anestezic, reepitelizant aplicate în exterior dar și în canalul anal.