Main menu

header

cotnari wide

703 18 1de Luana Mare şi Florica Pintea

Unul dintre cele mai mari pericole pentru viaţa noastră vine, în sezonul rece, de la centrala de încălzire de apartament sau de la sobă. Monoxidul de carbon rezultat în urma arderii este letal, iar pericolul este cu atât mai mare cu cât caracteristicile sale îl fac greu de depistat, după cum spune doctor Radu Ţincu (medalion), medic primar la secţia Terapie Intensivă-Toxicologie a Spitalului de Urgenţă Floreasca.

„Este o substanţă parşivă produsă de orice flacără”

- Cum ne ameninţă viaţa centrala termică sau soba din apartament?

- Trebuie să plecăm de la ideea că orice aparat care producere flacără degajă o serie de substanţe în urma procesului de ardere. Una dintre acestea este, pe lângă fum (dacă discutăm de combustibil fosil), cea numită monoxid de carbon.

- Care sunt caracteristicile acestui gaz letal?

- Monoxidul de carbon este un gaz foarte parşiv pentru motivul că nu poate fi detectat. Nu are miros şi nu-l putem sesiza în niciun fel, cu niciunul dintre simţurile noastre. Nu se vede, nu are altă densitate decât a aerului, nu produce iritaţii ale ochilor, ale mucoasei nazale sau a laringelui aşa cum face fumul, de exemplu. Astfel organismul uman nu poate să detecteze dacă în camera respectivă este sau nu monoxid de carbon.

„Creează o stare bună, de somnolenţă, dar care poate deveni fatală”

- De ce apar aceste intoxicaţii?

- Cele mai multe s-au întâmplat în ultimii ani ca urmare a utilizării centralelor de apartament sau a sistemelor de încălzire instant cu disfuncţionalităţi, aparate care fie nu sunt verificate periodic de personal autorizat, fie sunt modificate. Atunci când evacuarea gazului rezultat în urma arderii nu se mai face pe calea normală, în exteriorul locuinţei şi se acumulează în interiorul apartamentului, deja vorbim despre intoxicaţie cu monoxid de carbon. La fel se întâmplă şi în cazul sobelor cu combustibil solid, specifice mediului rural. Dintotdeauna coşarul era foarte prezent în fiecare toamnă din casă în casă în aceste zone. Din păcate, în ultimii ani nu prea mai există această profesie şi atunci oamenii nu îşi mai curăţă coşurile aşa cum trebuie, iar pericolul este enorm.

- Se poate sesiza o schimbare de stare în prezenţa acestui gaz?

- Şi din punct de vedere clinic, gazul e parşiv pentru faptul că starea pe care o are omul care începe să respire monoxid de carbon este una plăcută, nicidecum una care să-l alarmeze. Dacă atunci când există expunere la fum apar reacţii diverse, la monoxidul de carbon nu se întâmplă nimic. Cei care au trecut prin aceste intoxicaţii şi care au fost salvaţi spun că au avut o stare plăcută de somnolenţă. Problema este că, în momentul în care cel intoxicat se aşază pe pat, fatalitatea este extrem de aproape, iar şansele să se salveze singur sunt aproape zero.

„Poate produce cefalee sau afectări neurologice”

- Ce se întâmplă în organism când suntem expuşi la monoxid de carbon?

- Organismul uman are o construcţie deficitară în raport cu acest gaz. Hemoglobina este cea care transportă gazele respiratorii (oxigenul şi dioxidul de carbon). Ipotetic vorbind, dacă unei molecule de hemoglobină îi oferim în mod simultan o moleculă de oxigen şi una de monoxid de carbon, o va prefera pe aceasta din urmă. Nu se ştie de ce se întâmplă acest lucru, dar hemoglobina are o afinitate de câteva sute de ori mai mare pentru monoxidul de carbon în detrimentul oxigenului. Astfel, va lega cu foarte mare abilitate şi rapiditate monoxidul de carbon, iar după aceea, hemoglobina formează un complex stabil care se numeşte carboxihemoglobină. Dacă îl comparăm cu oxihemoglobina, cea care se realizează cu oxigenul şi care ne susţine viaţa, observăm că prima este cea stabilă, adică desfacerea ei de pe hemoglobină nu se realizează timp de câteva ore, perioadă în care sângele nu mai transportă oxigenul către celule.

- Care sunt afectările, în cazuri mai puţin grave?

- Ştim că fără oxigen, neuronii încep să moară undeva la patru-şase minute de la momentul în care cantitatea de oxigen scade. Am avut de-a lungul timpului pacienţi care au supravieţuit intoxicaţiei, dar care au înregistrat o serie de sechele neurologice. Unii au avut tulburări de memorie şi acest lucru s-a menţinut pe o perioadă de aproape doi ani. Cu greu au reuşit să recupereze acest deficit neurologic pentru că lipsa oxigenului cauzată de monoxidul de carbon se traduce ca şi cum fluxul de sânge către creier ar fi oprit. De asemenea, o expunere zilnică, dar la o concentraţie moderată, poate duce la cefalee. Am avut pacienţi care lucrau în diferite magazine încălzite cu astfel de aparate şi acuzau cefalee, fără să se găsească o cauză. După analize, reieşea că au cantitate mare de monoxid de carbon.

„Coma poate apărea în câteva zeci de minute, la concentraţii de 30%-35%”

703 18 2- Care sunt concentraţiile periculoase?

- Monoxid de carbon există în atmosferă, iar concentraţia normală este de 3%-4%. Fumătorii au o cantitate ceva mai mare, 6%-7%, însă, în momentul în care concentraţia în hemoglobină începe să crească, apare starea de somnolenţă. Cu cât procentul creşte, cu atât starea se aprofundează şi discutăm aici despre procente de peste 30%-35% când apare coma.

- Ce trebuie să facem în aceste situaţii?

- Dacă simţim că ne ia somnul în mod inexplicabil după ce ne-am odihnit suficient şi dacă avem în casă asemenea aparate sau sobe cu combustibil solid, trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca în aerul din încăpere să se degaje şi monoxid de carbon. Primul lucru care ar trebui oprit este aparatul care poate genera gazul letal. Apoi trebuie aerisită camera, deschise larg geamurile, astfel încât cantitatea de monoxid de carbon să scadă. Apoi ar trebui să părăsim încăperea respectivă.

„Tratamentul se face cu oxigen 100%”

- Care este tratamentul în astfel de intoxicaţii?

- Tratamentul este doar administrarea de oxigen în concentraţii mai mari decât cea din atmosferă, de 21%. Cu oxigen 100%, în 20-30-40 de minute, hemoglobina se eliberează de acest monoxid de carbon şi redevine funcţională, comparativ cu administrarea de aer atmosferic ce face posibil procesul în câteva ore.

- Ce trebuie să facem dacă găsim o astfel de persoană în casă?

- Primul lucru când intrăm într-o încăpere şi găsim o persoană care este întinsă pe pat, doarme şi nu se trezeşte în mod firesc, trebuie să deschidem geamurile şi să încercăm să observăm unde este sursa care ar putea produce intoxicaţia şi să o oprim. După aceea se scoate victima afară din încăperea respectivă şi se anunţă serviciul de urgenţă. Avem anual câteva sute de cazuri de asemenea intoxicaţii, în special în sezonul rece.

„Intoxicaţia cu monoxid de carbon echivalează fie cu un accident vascular, ischemic sau putem vorbi chiar despre efectele unui stop cardiac“

„Coşarul şi specialistul autorizat trebuie chemaţi anual în casă“

- Ce ar trebui să facem pentru a evita acest tip de accidente?

- Toate aparatele care au sistem de ardere trebuie verificate anual de persoane autorizate. Să nu intervină persoane neautorizate asupra acestor dispozitive. Mai există şi nişte aparate care detectează prezenţa acestui gaz în încăpere, dar trebuie să avem grijă la sensibilitatea lor şi la ce concentraţie se declanşează alarma.