Main menu

header

695 12 2de Călin Popa şi Florica Pintea

Este ceva obișnuit ca femeile să se simtă neliniștite în legătură cu travaliul și cu nașterea. Grijile legate de durerile contracțiilor, intervențiile medicale și incertitudinea procesului nu sunt ieșite din comun. Însă pentru unele femei, frica travaliului și a nașterii poate fi atât de copleșitoare, încât le umbrește perioada sarcinii și le afectează viața de zi cu zi.

Frecvență alarmantă

Această frică severă de naștere este numită tokofobie, însemnând „frica de a naște” - la propriu. Iar pentru unele femei, aceasta presupune și neplăcerea sarcinii în sine. Tokofobia poate fi de două feluri - primară sau secundară. Tokofobia primară are loc la femeile care nu au născut niciodată. Pentru acestea, frica de a naște provine de la experiențele traumatizante pe care le-au avut în trecut (inclusiv abuzul sexual). Însă aceasta poate fi, de asemenea, legată de observarea unei nașteri dificile sau de ascultarea unor povești ori vizionarea unor programe tv care arată nașterea ca fiind ceva jenant sau chiar periculos. Pe de altă parte, femeile cu tokofobie secundară au suferit nașteri dificile anterior care le-a traumatizat și le-au inspirat o frică de a mai naște din nou. Este dificil de estimat cât de răspândită este tokofobia în rândul femeilor. Unele dintre cercetări sugerează că un procent între 2,5 și 14% dintre acestea sunt afectate. Însă alte date situează cifra și la 22%, ceea ce presupune o frecvență alarmantă a condiției. Sunt estimări care includ și femei care suferă mai degrabă de depresie și de anxietate decât de tokofobie.

Depresia postnatală, consecință a afecțiunii

Femeile cu tokofobie provin dintr-o mare varietate de medii. Cercetările arată că cele care suferă de această condiție aleg să evite sarcina în totalitate sau să facă avort. Cele cu variante mai puțin severe ale afecțiunii pot să ceară operația de cezariană, pentru a evita procesul de naștere în sine. Unele femei văd însăși sarcina ca fiind prea dificilă, în special din cauza abdomenului în creștere și a simțirii mișcărilor copilului. Anxietatea, insomnia, dificultățile în a ține un regim alimentar, precum și depresia antenatală sau riscul crescut de depresie postnatală au fost, toate, identificate drept consecințe ale tokofobiei. Una dintre cele mai frecvente consecințe este travaliul mai îndelungat. De asemenea, femeile cu tokofobie pot să aibă o relație mai puțin strânsă cu bebelușii, iar o experiență dificilă a nașterii poate chiar să le sperie și mai tare atunci când devin din nou însărcinate.

Tratamentul include consiliere psihologică

Se știe despre tratamentul contra tokofobiei că are rezultate diverse. Însă vestea bună este că femeile pot fi ajutate să își depășească această condiție. Unele se simt ajutate de discuțiile legate de nașterile anterioare traumatizante, altele pot fi liniștite prin informațiile legate de procesul aducerii pe lume a copilului. Există, însă, și femei pentru care este necesar un număr mai mare de ședințe de consiliere. Multe dintre viitoarele mămici se simt ajutate și de eventualele vizite la maternități și discuții cu personalul de acolo.

În Yorkshire, Marea Britanie, există un serviciu special perinatal pentru sănătatea mentală a femeilor și a familiilor acestora, fiind recunoscută, în premieră, nevoia unei abordări consistente în ceea ce privește îngrijirea și susținerea femeilor cu tokofobie