de Luana Mare şi Florica Pintea
Unul dintre cele mai comune obiceiuri de igienă intimă feminină, spălăturile vaginale, reprezintă o nouă controversă în medicina modernă. Medicul ginecolog Radu Horhoianu (medalion) de la Centrul Medical Focus din Bucureşti a acceptat să ne vorbească într-un interviu despre riscurile şi despre miturile existente în prezent referitoare la această metodă.
„Metodă aplicată în vechime în scop terapeutic”
- Ce sunt spălăturile vaginale?
- Spălăturile vaginale reprezintă o metodă practicată de mai mult de 30%-40% dintre femeile de vârstă fertilă şi reprezintă de fapt spălarea vaginului (căile genitale joase) folosind apă sau diferite soluţii. Acest procedeu este aplicat fie în scop medicamentos, fie pentru a crea o senzaţie de prospeţime. Din păcate, spălăturile vaginale au fost tot timpul un subiect de dezbateri pro şi contra, dar studiile ştiinţifice au demonstrat că ele nu sunt benefice nici chiar practicate în scop terapeutic. Au fost promovate de-a lungul timpului de ginecologii „de modă veche” şi s-a perpetuat prin educaţia igienei intime din generaţie în generaţie.
- Cum au apărut acestea ca metodă de igienă?
- Au apărut mai mult din nevoia femeilor de a se simţi „mai curate” sau la recomandarea ginecologilor în scop terapeutic în tratarea diferitelor infecţii ale căilor genitale. În trecut erau recomandate medical. Din punctul meu de vedere, în prezent, nicio femeie nu ar trebui să practice vreodată spălăturile sau irigaţiile vaginale.
„Periculoase pentru sănătatea intimă”
- Nici chiar cu dispozitivele comercializate în farmacii?
- De niciun fel. Se obişnuieşte a se practica în variante simple cu mâna, duşul sau cu dispozitivele speciale care se găsesc în farmacii: irigatoarele. Acestea din urmă sunt şi mai periculoase, pentru că apa împreună cu substanţele folosite nu poate fi sterilă, oricât ar fi fiartă. Sunt studii care arată că pe tubul irigatorului sunt mai multe bacterii decât pe băncile dintr-un parc. Astfel, prin spălăturile interne sunt introduse în corp şi mai periculos cu presiune, fiind împinse toate microorganismele patogene de pe tubul irigatorului, cât şi cele din vagin până la căile genitale înalte, la nivelul trompelor uterine sau în uter, cauzând boala inflamatorie pelvină.
- Ce recomandare faceţi doamnelor obişnuite cu această metodă?
- Singura recomandare pe care o fac femeilor şi care nu are legătură cu ginecologia o reprezintă igiena intimă normală, adică a zonei genitale externe, la nivelul vulvei, cu simpla apă şi cu săpun, dar fără introducerea vreunui dispozitiv de curăţare în interiorul vaginului. Într-adevăr, au fost recomandate în trecut în scop medical necunoscându-se consecinţele nefavorabile, dar medicina a evoluat și s-au observat riscurile acestei practici. Orice femeie trebuie să aibă în zona vaginală o secreţie care are mai multe roluri, cel mai important fiind cel antiinfecţios. Această secreţie conţine nişte bacterii „bune” cum ar fi lactobacilii, care creează un mediu acid împiedicând astfel dezvoltarea bacteriilor sau microorganismelor patogene. Folosirea spălăturilor duce în timp la reducerea secreţiilor normale favorizând astfel infecţiile genitale. Pe lângă rolul antiinfecţios, secreţia fiziologică participă şi la hrănirea epiteliului vaginal conferind un aspect catifelat mucoasei, de aceea femeile care practică aceste spălături vaginale pot dezvolta în timp o afecţiune, adică vagin uscat asemenea doamnelor aflate la menopauză. Astfel, o femeie tânără poate să ajungă să se confrunte cu o asemenea problemă din cauza practicării acestor irigaţii. Totodată, această suferinţă predispune şi la apariţia disfuncţiilor sexuale, poate determina senzaţia de usturime, de dureri la contact sexual care în timp vor duce la apariţia tulburărilor de excitaţie, modificări ale orgasmului, secreţia vaginală fiziologică funcționând ca un adevărat lubrefiant natural „la purtător”. De ce să dea banii pe lubrefianţii din comerţ pentru o viaţă sexuală plăcută când femeile au propriul lubrefiant natural - secreţia vaginală proprie, dar pe care şi-o distrug prin spălăturile vaginale?
„Cresc riscul de sarcină extrauterină sau de infertilitate”
- Sunt adevărate miturile: că se pot evita cu ajutorul lor sarcina, bolile cu transmitere sexuală, diferite infecţii?
- Acestea sunt false. Dimpotrivă, spălăturile vaginale pot conduce la apariţia infecţiilor locale, în principal, cele cauzate de dezechilibrul florei vaginale. Poate apărea infecţia cu Gardnerella-vaginoza bacteriană, care se instalează din cauza modificărilor de floră, atunci când spălăturile vaginale sunt practicate regulat. Pe de altă parte, femeile care folosesc această metodă au un risc crescut de a dezvolta boala inflamatorie din cauza ascensionării germenilor patogeni.
- Poate fi o metodă contraceptivă?
- Multe femei practică spălături vaginale în scop contraceptiv. Metoda poate avea un asemenea rol, dar eu nu o recomand. Este învechită şi utilizată de cele fără multe cunoştinţe medicale. Riscul este ca, în timp, când aceste femei vor vrea să rămână însărcinate, acest fapt să nu se mai poată realiza. S-a demonstrat prin studii clinice faptul că femeile care folosesc spălăturile vaginale au un risc foarte mare de a se confrunta cu sterilitatea în timp. Un alt risc dovedit științific la care se expun aceste femei este cel de a dezvolta o sarcină extrauterină.
- Se vor diminua mirosurile neplăcute din zona intimă?
- Mirosurile vaginale se pot diminua, dar este o falsă soluţie. Orice femeie trebuie să ştie câteva aspecte: că există o secreţie vaginală fiziologică fără miros şi de o culoare transparentă sau opalescentă în funcție de perioada ciclului menstrual. Dacă prezintă o culoare modificată sau un miros neplăcut trebuie să se adreseze unui medic ginecolog pentru un consult. Simpla folosire a duşurilor şi a spălăturilor vaginale înlătură pentru moment aceste aspecte, dar nu vindecă de o eventuală vaginită, principala cauză a acestor schimbări. În timp boala se poate agrava.
„Se poate ajunge chiar la cancer“
- Poate cauza metoda irigaţiilor şi boli mai grave ale aparatului genital feminin? Este igiena exacerbată un pericol de boli irecuperabile?
- Curăţenia se face doar la nivelul organelor genitale externe. Vaginul are propria sa curăţare, nu prin folosirea unor substanţe folosite în mod obişnuit în scopuri terapeutice, nici a ceaiurilor (gălbenele, pelin etc). Spălăturile vaginale nu sunt un tratament! Nu sunt recomandate absolut deloc. Există şi alte metode în rezolvarea vaginitelor, terapeutice, cu unele creme, ovule sau chiar antibiotice luate pe care orală. Nu e nevoie ca doamnele să utilizeze soluţii care să îndepărteze acea protecţie naturală a vaginului. Subţierea ţesutului epitelial vaginal poate duce în timp şi la apariţia cancerului de col uterin prin pătrundere mai uşor a virusului Papilloma printr-o mucoasă vaginală lipsită de bariera de apărare.