de Monica Beleneș şi Eduard Popa
În lume există foarte multe boli rare, dar deoarece diferențele dintre ele sunt prea mari nu s-a putut stabili o definiție concretă. În UE, boală rară este considerată cea care afectează mai puțin de cinci persoane din 10.000. În SUA, o boală rară înseamnă o maladie care afectează mai puţin de 200.000 de oameni dintr-o populaţie de peste 314 milioane (o persoană din 1.500), în timp ce în Japonia este considerată ca fiind o boală rară cea care afectează mai puţin de 50.000 de oameni din totalul populaţiei, de peste 127 de milioane de cetăţeni. Din nefericire, în România, din cei un milion de oameni afectaţi de boli rare, 75% se estimează ca fiind copii, nouă din zece bolnavi nefiind diagnosticaţi sau fiind diagnosticaţi greşit, în timp ce doar aproximativ 7.500 de pacienţi sunt înregistraţi şi integraţi clinic. Doctor Andrei Teodorescu (medalion), director medical Sanofi Genzyme, ne-a detaliat cum stau lucrurile cu una dintre cele mai frecvente boli lizozomale, și anume boala Gaucher.
„Speranța de viață este de 30-40 de ani”
- În ce constă această afecțiune?
- Boala Gaucher este o boală genetică rară, cauzată de un deficit enzimatic lizozomal al enzimei glucocerebrozidaza. Insuficiența acestei enzime produce o tulburare a metabolismului lipidelor prin imposibilitatea degradării glucocerebrozidei, substanță care se va depozita astfel în celulele organismului uman și va produce o creștere în volum a splinei și a ficatului, leziuni la nivelul oaselor și, uneori, afectare neurologică.
- Putem vorbi despre o clasificare a bolii în funcție de gravitate?
- Există trei tipuri de boală Gaucher, în funcție de spectrul predominant al manifestărilor clinice: tip 1 și cea mai frecventă formă este definită prin lipsa afectării neurologice și denumită forma nonneuropatică. Pacienţii cu tipul 1 de boală au în general simptome variabile, de la ușoare la moderate, însă pot progresa rapid și pot pune viața în pericol în lipsa tratamentului. Se poate observa splenomegalie, hepatomegalie, anemie, trombocitopenie, afectare osoasă, întârziere în creștere și în declanșarea pubertății la copii. Suplimentar apar oboseala, durerile abdominale, durerile osoase și sângerările. Tipul 2, neuronopat acut, asociat cu o progresie rapidă, dezvoltare limitată și deces precoce, de obicei în primii doi ani de viață. Sunt afectate mișcările oculare, mușchii faciali, vorbitul, deglutiția și pot apărea contracturi musculare dureroase, care afectează poziția corpului. Tipul 3, neuronopat cronic, diferă ca vârstă de debut și are o progresie mai lentă față de tipul neuronopat acut (tipul 2). Pacienții pot prezenta debutul bolii înainte de vârsta de 2 ani, iar uneori supraviețuiesc până la 30 sau 40 de ani.
„În unele cazuri, simptomele pot apărea foarte târziu”
- Se cunosc cauzele aparției?
- Boala Gaucher este cauzată de o mutație a genei GBA, aflată pe cromozomul 1 și responsabilă de sinteza enzimei glucocerebrozidaza. Datorită acestei enzime, substanța lipidică, glucocerebrozida, se degradează în zaharuri (glucoză) și un lipid simplu (ceramidă). În lipsa enzimei, lipidul complex nu se mai degradează și se acumulează, producând leziuni celulare progresive și alte dereglări metabolice.
- După ce simptome se recunoaște?
- Boala Gaucher prezintă o afectare multisistemică, având un spectru larg de transmisibilitate, astfel că manifestările clinice sunt variabile. Pacienții pot avea boala gravă în copilărie sau pot să nu prezinte simptome semnificative până spre vârsta adultă. Boala poate fi dificil de recunoscut, însă un diagnostic diferențial elaborat poate ridica suspiciunea medicului clinician.
„Analiza ADN este diagnosticul de certitudine”
- La cine o întâlnim frecvent?
- Prevalența bolii Gaucher în populația generală este de 1:40.000 până la 1:60.000, are caracter panetnic, însă este mai frecventă la populația de evrei askenazi (1:850). Atât bărbații, cât și femeile pot fi afectați de boala Gaucher sau pot fi purtători ai unei mutații a genei responsabile pentru boala Gaucher. Pentru a exista un procent de 25% risc de naștere a unui copil cu boala Gaucher, ambii părinți trebuie să fie purtători, iar membrii familiei unei persoane diagnosticate cu această boală trebuie testați.
- Cum se diagnostichează și ce risc există dacă nu e descoperită?
- Diagnosticul bolii Gaucher se face prin măsurarea activității enzimatice cu ajutorul testului picăturii de sânge uscat (DBS dried blood spot). Analiza ADN este diagnosticul de certitudine, care identifică mutațiile și oferă confirmarea diagnosticului clinic. Aceasta poate fi utilizată și pentru detectarea purtătorilor în cazul rudelor cu risc. Boala Gaucher nediagnosticată evoluează în timp, starea generală a pacientului se deteriorează, iar complica- țiile bolii pot duce la decesul pacientului.
„Tratamentul trebuie urmat permanent“
- Ce tratament se recomandă și pe ce durată?
- Tratamentul standard pentru boala Gaucher este terapia de substituție enzimatică (ERT). Aceasta reprezintă administrarea perfuzabilă a unui preparat ce conține o enzimă produsă cu ajutorul biotehnologiei, cu efect similar enzimei naturale a organismului. Recent a devenit disponibil un nou tip de tratament, terapia de reducere a substratului (SRT) Eliglustat, care are un mecanism de acțiune diferit, inhibă producerea și implicit acumularea de substanțe la nivelul lizozomilor celulelor macrofage. Conform studiilor clinice, Eliglustat prezintă dovezi de siguranță și eficacitate similare tratamentului de substituție enzimatică, însă are avantajul administrării pe cale orală. Pentru oricare dintre tipurile de terapie disponibilă, tratamentul trebuie inițiat cât mai rapid după diagnosticarea bolii și trebuie urmat toată viața. În lipsa medicaţiei, boala Gaucher duce la decesul pacienților.
- Este necesar ca tratamentul să se combine cu un regim alimentar?
- Pacienții Gaucher au nevoie de un aport caloric mare, datorită unui metabolism mai accelerat față de normal. În ciuda nevoii crescute de calorii, adesea pacienții cu splina și cu ficatul de dimensiuni mărite au apetitul diminuat. Organele de dimensiuni mari nu permit stomacului să se destindă, astfel că pacienții prezintă senzația de sațietate chiar după primele înghițituri. În cazul instalării unor carențe nutriționale sunt recomandate suplimente de minerale și de vitamine pentru a trata anemia sau deficitul de vitamina B12.
- Ce alte restricții se impun?
- Din cauza riscului de sângerări trebuie evitate traumatismele, iar intervențiile chirurgicale trebuie planificate și pregătite corespunzător din punct de vedere hematologic.