de Cătălina Tăgârță şi Alexandru Brădescu
Deși tiroidita Hashimoto (numită și cronică autoimună) îi duce pe mulți cu gândul la endocrinologie și la sistemul hormonal, e bine să știți că aceasta nu trebuie confundată cu hiper sau cu hipotiroidia. Este o afecțiune autoimună care, nediagnosticată și netratată corespunzător, poate afecta, în timp, și glanda tiroidă. Doctor Rareș Simu (foto), specialist în imunologie și alergologie la Centrul de Sănătate „Armonia”, din București, ne-a explicat mai multe pe această temă.
„Pentru început se recomandă analize de sânge”
- Domnule doctor, vă rog să ne spuneţi ce este tiroidita Hashimoto!
- Tiroidita cronică autoimună nu este o boală hormonală, ci una imunologică. Ea poate să evolueze cu funcția tiroidiană păstrată, și atunci nu pot să apreciez prezența ei numai în funcție de hormonii tiroidieni, care pot fi în limite normale și totuși boala să fie prezentă. Și atunci, ca să pot pune diagnosticul, trebuie investigată și latura imunologică. Practic, pentru început se recomandă analize de sânge: TSH, FT4, ATPO, ATG și anticorpi antireceptor TSH pentru boala Basedow, care e tot o formă de tiroidită cronică autoimună. Există situații când valorile sunt în limite normale, iar diagnosticul se pune pe baza testului ecografic. Diagnosticul cel mai sigur este cel histopatologic, dar sunt rare cazurile în care se recomandă o puncție doar pentru a depista tiroidita. De obicei, boala e asociată în timp cu hipotiroidia, dar pot fi prezente modificări inflamatorii ale tiroidiei și anticorpi înainte să se producă declanșarea dereglării hormonale. Deci, pentru a investiga complet, trebuie făcute toate analizele, și imunologice, și imagistice. Eu am avut paciente cărora nici măcar la ecografie nu le apăreau modificări atipice de tiroidită. Acestea au apărut abia la RMN, dar desigur că e cam exagerat să se ajungă până acolo. De obicei se pune diagnosticul și pe baza unui tablou clinic specific.
„Unii pacienți pot prezenta urticarie”
- Care este acest tablou clinic specific? Cum se manifestă boala?
- Manifestările pot varia de la caz la caz. Spre exemplu, unii pacienți pot prezenta erupții, alții, eczeme, urticarie, dermatite, oboseală, dureri musculare nespecifice, manifestări articulare (inflamații și/sau durere). Pot apărea modificări la nivelul fanerelor (unghii friabile, cădere exagerată a părului), manifestări la nivel tegumentar (tegumente uscate și prurit). Un aspect important ar fi că tiroidita se asociază cu dermatita atopică sau cu terenul atopic.
- Deci, neștiind despre ce este vorba, pacienții se pot adresa dermatologului...
- Dermatologului sau alergologului. Eu, având specializare imunologie și alergologie, văd multe paciente care vin pentru erupții pe care le au de mult timp și cărora nu le-au dat de cap. Și atunci, una dintre cauzele frecvente fiind tiroidita, evident că fac analizele, și boala se confirmă.
- Dacă oamenii nu prezintă semnele menționate sau nu le iau în seamă atât cât ar trebui, există riscul să rămână nediagnosticați, nu?
- Asta e valabil în contextul oricărei boli. Dacă afecțiunea nu are un impact clinic suficient, dacă pacienții nu au dureri destul de mari, de obicei neglijează. Dar, așa cum spuneam, pot fi o serie întreagă de manifestări care nu țin de boala hormonală. De obicei, la debut, boala se poate asocia și cu hipertiroidie, iar, ulterior, majoritatea cazurilor evoluează spre asocierea cu hipotiroidia. Și atunci devine o boală care afectează profund calitatea vieții.
Terenul predispozant se moștenește
- Poate fi prevenită boala?
- Afecțiunea are o componentă constituțională, deci, ca în cazul oricărei boli autoimune, se moștenește terenul predispozant, iar la un moment dat în viață, în funcție de factorii de risc la care se expune persoana respectivă, ea se poate activa sau nu.
- Care sunt factorii ce predispun la declanșarea tiroiditei cronice autoimune?
- Spre exemplu, se poate declanșa pe fond de stres. La femei se declanșează după naștere, și acest lucru e oarecum paradoxal, pentru că în sarcină apare o modelare a răspunsului imun, în așa fel încât corpul să tolereze nașterea copilului, care este jumătate străin organismului mamei. Teoretic, nu ar trebui să fie așa, și totuși, la multe femei apare această afecțiune după ce nasc. Deci, unul dintre factori este stresul puternic. Și alimentația poate duce la declanșarea bolii. Consumul de sare iodată pe termen lung, pe acest teren predispozant, crește riscul apariției bolii autoimune. La fel și consumul de alimente bogate în proteine animale, în special lactate și carne. În mod particular, pentru tiroidită se pare că mai e implicat și glutenul. Există o asociere frecventă între tiroidită și boala celiacă, chiar și în medicina alopată, clasică. Dar și la cei care nu au boala celiacă (tot boală autoimună, manifestată prin reacție inflamatorie la nivelul intestinului, ce poate fi depistată prin analize clasice) trebuie să presupui totuși că acest gluten are o oarecare importanță în apariția bolii.
„Dieta fără gluten poate fi de ajutor”
- Se recomandă excluderea totală a produselor pe bază de gluten? Știu că e destul de drastică dieta.
- Teoretic, da, pentru cine poate să țină regimul e ideal să facă asta, chiar și în lipsa bolii. Părerea mea e că nu rezolvi nimic dacă îl ții doar o lună-două, trebuie respectat pe o perioadă îndelungată. Pe de altă parte, decât să fii frustrat că nu mănânci ce vrei, mai bine reduci pe cât posibil consumul alimentelor menționate (proteine animale - lactate și carne, produse cu gluten).
- În ce constă tratamentul, pe lângă dieta menționată?
- Pe de o parte, susține glanda tiroidă, pe de alta e imunomodulator, pentru modelarea răspunsului imun exagerat, dereglat.
„Vechimea afecțiunii, apreciată în funcție de imaginile ecografice”
- Tratamentul se ia pentru o durată anume sau pentru toată viața?
- Pacientul poate intra în remisie (deci anticorpii ajung la valori normale, hormonii la fel), dar nu e un tratament de scurtă durată. Cea mai redusă perioadă de tratament a unui pacient a fost de șase luni. Vechimea bolii poate fi apreciată în funcție de imaginile ecografice, și atunci sigur că durata tratamentului diferă de la caz la caz.
- Dacă nu este diagnosticată la timp și nu se primește tratamentul corespunzător, ce complicații pot apărea?
- Apare hipotiroidia, cu toate manifestările sale.
„Celulele T, implicate în mecanismul fiziopatologic al bolii“
- Legat de latura imunologică, ne puteți spune care e legătura dintre valorile anormale ale limfocitelor T și tiroidita cronică autoimună?
- Celulele T sunt implicate în mecanismul fiziopatologic al bolii. Nu boala declanșează dereglarea valorilor acestor limfocite. Mai exact, mecanismul genetic al bolii presupune dereglarea celulelor Th1 și Th2. Între celulele T helper și T supresoare trebuie să existe un anumit raport. Când apare o dereglare a acestuia, iar supresoarele sunt scăzute la număr, răspunsul imun continuă. Și atunci, orice infecție poate declanșa acest răspuns autoimun. Dar e valabil pentru toate bolile, nu doar pentru tiroidită. Ele (n.r. - celulele/limfocitele T) pot fi în valori normale, doar procentul să fie în neregulă.