de Cătălina Tăgârță şi Alexandru Filcu
Românii se tem mai tare să sufere de boli psihice decât de afecțiuni ale inimii, de diabet, de hepatită, de infecția cu HIV. Iar dintre problemele minții, cel mai înfricoșați sunt de depresie, urmată îndeaproape de schizofrenie şi demenţă. Mai mult, 69% dintre români se tem să locuiască în aceeaşi casă cu o persoană care suferă de o boală psihică, în proporţie de 30% le este frică să locuiască pe aceeaşi stradă, iar 45% nu ar accepta să lucreze alături de o astfel de persoană. Acestea sunt doar câteva dintre concluziile studiului „Atitudini şi percepţii asupra bolilor mintale în cadrul populaţiei României”, prezentat cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii, care anul acesta a avut ca temă principală bolile mintale - în special depresia - şi modalitatea de eliminare a stigmatizării persoanelor afectate.
28% dintre respondenți au un caz în familie
Cercetarea, realizată de compania IMAS, face parte din campania „AntiStigma”, lansată în toamna anului 2015 de Centrul pentru Inovație în Medicină (InoMed). „Studiul, o premieră pentru România, și-a propus să evalueze modul în care societatea românească se raportează la pacienții cu tulburări psihice și de comportament (TPC). Definind cât mai exact gradul de stigmatizare care-i însoțește pe acești bolnavi, vom fi în măsură să dezvoltăm eficient programe de informare, de educație și, consecutiv, politici publice în domeniu”, a declarat doctor Marius Geantă, președintele Centrului pentru Inovație în Medicină. Din rezultatele studiului mai reiese că doi din trei români au o relație directă sau indirectă cu bolile mintale: aproximativ 20% dintre cei intervievați afirmă că au un cunoscut care suferă de o tulburare psihică și de comportament, în timp ce 28% indică un membru al familiei, rudă îndepărtată sau mai apropiată.
„Stigma pleacă de multe ori de sus”
Pentru a avea șansa la o viață normală, boala trebuie recunoscută în stadiu incipient, iar pacientul să se prezinte obligatoriu la medic. „Așa cum am văzut și în studiul realizat, oamenii spun că recunosc depresia, dar în realitate ea nu este recunoscută, pentru că gradul de consultanță în România este cam de 20%, și dintre cei care au contact cu un medic, doar 10% fac tratament”, a declarat profesor doctor Cătălina Tudose, președintele Asociației Române de Psihiatrie. Potrivit specialistei, în Spania sau în Norvegia rata de prezentare la medic ajunge la 60%-70%, iar tratamentul urcă până la 30%-50% în Germania. „Plecând de la chestionarul aplicat pentru realizarea studiului, pentru noi e evident că populația nu e informată, că prin tulburare psihică oamenii înțeleg numai niște tulburări foarte grave, dar tulburările psihice sunt foarte complexe și de grade foarte diferite, e specific psihiatriei să fie astfel, fiindcă noi ne ocupăm de boli ale celui mai complex organ... Stigma, și nu vreau să supăr pe nimeni, pleacă de multe ori de sus, de la factorii care decid și care nu au informațiile necesare pentru un domeniu atât de complicat. Cât despre factorii de risc pentru bolile psihice, aceștia apar încă din copilărie”, a mai precizat doctor Cătălina Tudose.
„Depresia, singura maladie vindecabilă”
Situația delicată din această ramură a medicinei este cauzată și de lipsa personalului medical, subliniază medicii. „Suntem într-o mare criză a psihiatrilor, fiindcă Europa îi atrage în mod evident, piața muncii în România nu e destul de atractivă, iar viața de psihiatru nu e ușoară, e destul de apăsătoare. Și atunci mă gândesc, dacă în 2020 depresia va fi pe locul III ca morbiditate, urmată de faptul că ni se mărește expectanța de viață, fiind vârstnici vom fi la risc să facem depresie și demență. Și atunci trebuie să ne pregătim să depistăm depresia, care e, poate, singura maladie vindecabilă. Iar aceasta este o veste bună, pentru că avem tratamentele medicamentoase, dar și abordările psihoterapeutice potrivite, și din punct de vedere al cercetătorului pot spune că este mai ieftin să tratezi bine decât să întârzii diagnosticarea corectă și să nu tratezi. Tratamentul unui episod depresiv durează cam o lună și redă societății subiectul, care redevine sănătos, și prin acest fapt societatea (mă refer aici la familie, la angajator) recâștigă un om sănătos, chiar dacă el va fi tratat încă o perioadă. Din acest motiv nu înțeleg de ce depresivul trebuie să fie stigmatizat, el e ca noi toți. E adevărat că de multe ori și familia e stigmatizată, și psihiatrul însuși e stigmatizat chiar în cadrul confraților noștri”, a declarat și profesor doctor Ioana Micluţia, de la UMF Cluj-Napoca, prezentă la evenimentul organizat cu prilejul Zilei Mondiale a Sănătăţii în calitate de educator, medic practician, psihoterapeut și cercetător.
„Diagnosticul nou, de tipul ADHD la adult, întâlnit tot mai frecvent”
Potrivit doctorului Micluţia, e nevoie și de campanii de depistare activă a maladiilor psihiatrice și e important ca medicii să se pună la curent cu noutățile din domeniu. „Sunt tot mai frecvente noi diagnostice, de tipul ADHD la adult. Pe de altă parte, e vorba despre noile substanțe psihoactive de care medicii de familie nu știu mare lucru, nici noi nu știm mare lucru, și atunci consider că acest segment de lipsă de educare pe noile patologii este un teritoriu de elucidat”. Aproape 29% dintre români apreciază că persoanele cu TPC sunt nevoite să se confrunte în principal cu reacția societății, și peste 85% sunt de părere că cei diagnosticaţi cu astfel de afecțiuni sunt priviţi în general mai rău în societate: discriminare la locul de muncă, în relația cu băncile, cu sistemul educațional, în sistemul de administrație publică sau în sistemul medical. Potrivit medicilor, în România e foarte greu să fii bolnav psihic și să ai și hipertensiune, de exemplu: „Toată lumea la UPU (n.r. -unitatea de primiri urgențe din cadrul spitalelor) te «aruncă» spre psihiatrie, și atunci beneficiarii sunt netratați pentru boli somatice, iar comorbiditățile sunt foarte mari”, mai spune Ioana Micluţia. Din acest motiv, campaniile antistigma sunt de o reală importanță.
„E necesară crearea de locuri de muncă şi de locuinţe protejate“
Este nevoie de alinierea legislației, astfel încât pacienții cu TPC să poată avea asigurat accesul la tratament și la servicii sociale integrate. Integrarea activă în societate este posibilă prin mecanisme de suport social. „În România există medicație aproape ca la nivel mondial, însă o simplă prezență într-un cabinet de psihiatrie 20-30 de minute pe lună sau la două luni nu este suficientă și nu va rezolva problema. Pe de altă parte, e necesară crearea de locuri de muncă și de locuințe protejate, în care pacientul să se integreze pas cu pas la ieșirea din spital. Reintegrarea nu se face într-o zi, poate dura ani și ani... Noi nu vrem să reinventăm roata în România, ea a fost inventată în alte țări civilizate, însă ideea este să dăm mai multă atenție acestor aspecte”, a declarat și doctor Alexandu Paziuc, președintele Asociației de Psihiatrie Socială.