de Valeria Roman şi Florica Pintea
Sindromul de ochi uscat, numit şi keratoconjunctivita sicca, este o afecţiune frecvent întâlnită la toate categoriile de vârstă şi se caracterizează printr-un deficit de secreţie a lacrimilor ce determină apariţia ochilor roşii, inflamaţi. Am stat de vorbă cu doctor Alice Munteanu (medalion), medic specialist la Centrul Medical „Dr. Furtună Dan”, care ne-a explicat ce semne ar trebui să ne îngrijoreze şi să ne dea de gândit că am putea suferi de acest sindrom.
Menopauza, sarcina sau anticoncepţionalele pot fi printre cauze
- Care sunt simptomele în urma cărora se pune acest diagnostic?
- Simptomele afectează de cele mai multe ori ambii ochi şi includ senzaţia de ochi uscaţi, iritaţi, de corp străin sau arsură, care se agravează spre sfârşitul zilei, lăcrimare excesivă, care apare ca răspuns al organismului la alterarea calităţii filmului lacrimal. De asemenea, ochii devin roşii, pleoapele sunt lipite la trezire, acuitatea vizuală poate fi afectată temporar, de obicei până când pacientul clipeşte. Aceste simptome sunt de obicei blânde, deşi există şi cazuri în care pacientul resimte un disconfort intens sau în care apar complicaţii ale sindromului de ochi uscat.
- Sunt afectate în special persoanele care lucrează mult în faţa computerului?
- Şi ele, dar cauzele apariţiei acestei afecţiuni sunt multiple. Este vorba despre climat cald şi cu vânt puternic, purtatul lentilelor de contact, diferite patologii oculare sau perioculare cum ar fi blefarită, diverse boli sistemice (poliartrită reumatoidă, diabet, tiroidopatii), efecte adverse la anumite medicamente (betablocante, antihistaminice, diuretice), schimbări la nivel hormonal (menopauza, sarcina, utilizarea de contraceptive orale). „Computer vision syndrome” este un tip particular de sindrom de ochi uscat ce apare la pacienţii care utilizează calculatorul sau alte tipuri de display multe ore zilnic şi este caracterizat prin diminuarea reflexului de clipire, cefalee, vedere înceţoşată, ochi iritaţi, dificultate în a focaliza un obiect anume, simptome care de obicei sunt agravate de condiţii de iluminare necorespunzătoare.
Femeile sunt mai afectate decât bărbaţii
- Ce categorii de persoane sunt afectate?
- Sindromul de ochi uscat apare la toate categoriile de vârstă. Studiile au arătat că femeile sunt mai frecvent afectate decât bărbaţii şi, deşi sindromul de ochi uscat poate apărea la orice etate, incidenţa creşte cu vârsta (unul din trei pacienţi trecuţi de 65 de ani suferă de această afecţiune). Filmul lacrimal reprezintă pelicula de lacrimi care asigură lubrifierea oculară şi are trei straturi: componenta lipidică (stratul extern) - este secretată de glandele meibomiene şi are rolul de a preveni evaporarea stratului apos, componenta apoasă (stratul mijlociu), componenta mucoasă (stratul intern) - asigură aderarea filmului la suprafaţa oculară. Perturbarea acestui echilibru între cele trei componente ale lacrimilor determină apariţia sindromului de ochi uscat.
- Cum putem afla dacă suferim de acest sindrom în afara simptomelor mai sus menţionate?
- Există teste speciale pentru evaluarea filmului lacrimal (examinarea microscopică a glandelor meibomiene, test Schirmer, BUT etc.) şi care ne pot oferi informaţii foarte utile în vederea stabilirii unui tratament adecvat fiecărui pacient în parte.
Ca şi tratament sunt indicate lacrimile artificiale
- Ce variante de tratament avem la îndemână?
- Opţiunile terapeutice sunt stabilite în urma unui consult oftalmologic amănunţit şi trebuie adaptate tipului de sindrom de ochi uscat, dar şi severităţii simptomatologiei. De obicei, medicul specialist prescrie lacrimi artificiale (există o multitudine de produse de acest fel, fiecare cu proprietăţi diferite, de aceea este indicat ca pacientul să fie îndrumat de specialist în alegerea tipului de lacrimi artificiale), dopuri de silicon, care au rolul de a întârzia resorbţia lacrimilor, oferind astfel o lubrifiere mai bună a suprafeţei oculare, diverse suplimente cu rolul de a stimula secreţia lacrimală şi tratamentul afecţiunilor asociate (cum ar fi blefarita) cu ajutorul pică- turilor sau al unguentelor oftalmice, comprese calde, masaj palpebral (al pleoapelor) sau igienă riguroasă a pleoapelor.