de Monica Beleneş
Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite boli cronice netransmisibile şi cea mai comună afecţiune a sistemului endocrin, care afectează o mare parte din populaţia ţării. Iar una dintre complicaţiile acesteia este piciorul diabetic. Aproximativ 15% dintre pacienţii diabetici dezvoltă ulceraţii în timpul vieţii şi, odată apărută, această leziune creşte de opt ori riscul de amputaţie a piciorului. Doctor Eduard Catrina (foto), medic primar chirurg şi şef de secţie la Spitalul Clinic Cantacuzino, ne vorbeşte despre patologia acestei maladii şi despre măsurile ce trebuie luate pentru a nu ajunge la amputare.
„Orice modificare trebuie semnalată specialistului”
- Când putem vorbi despre picior diabetic?
- Conform definiţiei unanim acceptate de specialiştii implicaţi în managementul acestei patologii, piciorul diabetic reprezintă totalitatea modificărilor ţesuturilor moi (piele, musculatură, unghii), dar şi a structrurilor osteoarticulare care apar şi evoluează la nivelul piciorului. Toate acestea apar pe fondul afectării vasculare şi a fibrelor nervoase determinate de diabetul zaharat, care este o boală metabolică caracterizată prin valori mari ale glicemiei şi având o evoluţie progresivă cu atât mai mult cu cât nu se obţine un control glicemic bun. Practic, orice pacient care are diabet zaharat, indiferent de tipul şi durata acestuia, care prezintă o leziune, o ulceraţie, un proces infecţios sau care acuză diferite simptome la nivelul piciorului (amorţeli, dureri, crampe, înţepături, anestezie) este considerat a avea picior diabetic.
- Cum îl recunoaştem? Cât de repede evoluează?
- În primul rând, pacienţii cu diabet zaharat trebuie să fie conştienţi de această patologie şi să recunoască ei înşişi prezenţa oricărei modificări la nivelul piciorului, în special a leziunilor de la acest nivel. În această eventualitate, prezentarea la medicul diabetolog, sau a oricărui specialist implicat în patologia piciorului diabetic (chirurg, chirurg vascular, ortoped, neurolog) este obligatorie. Este dificil de spus cât de repede evoluează o leziune la nivelul piciorului diabetic. Mai corectă este afirmaţia că evoluţia unei astfel de leziuni este extrem de imprevizibilă şi suprainfectarea oricărei ulceraţii înrăutăţeşte extrem de mult perspectiva vindecării.
„Controlul glicemiei joacă un rol important”
- Cum se tratează corect? Şi în cât timp?
- În primul rând, ar trebui să vorbim despre tratamentul profilactic care este reprezentat de educaţia pacientului şi a familiei sale, de controlul cât mai corect al valorilor glicemiei, de o alimentaţie şi un stil de viaţă cât mai adecvate fiecărui pacient. Apoi este vorba despre tratamentul propriu-zis al leziunilor piciorului diabetic, diferite şi ele în funcţie de: tipul, localizarea sau dimenisunea leziunii, de prezenţa sau nu a infecţiei, de caracterul acut sau cronic al leziunilor, de fondul vasculopat sau neuropat al pacientului. Tratamentul se face de şi sub urmărirea atentă a specialiştilor. Fiind un tratament complex cuprinde diferite metode de debridare, antibiotice, descărcarea de presiune a membrului inferior respectiv, diverse tipuri de pansamente etc. Toate aceste măsuri terapeutice trebuie dublate de controlul cât mai strict al valorilor glicemiei. Durata tratamentului unei leziuni este limitată de vindecarea acesteia, dar tratamentul piciorului diabetic, al acestei complicaţii a diabetului zaharat, este continuu.
„Pansamentele hidroactive nu se aplică pe orice plagă”
- Când recomandaţi hidroterapia şi când nu?
- Cred că este important să ştim că această hidroterapie reprezintă un concept de tratament al plăgilor cronice care utilizează, într-o aplicare etapizată, două tipuri de pansamente: HidroClean şi HidroTack, pansamente produse de firma Hartman. Conceptul nu este nou şi se bazează pe menţinerea unui mediu umed la nivelul plăgilor cronice, acolo unde procesul de vindecare se opreşte în primele sale etape, accelerându-se astfel dezvoltarea ţesutului de granulaţie şi în final reepitelizarea plăgii respective. În cazul pacienţilor diabetici, în special a celor cu afectare vasculară, îndeosebi a vaselor mici, lipsa fluxului sangvin se traduce prin reducerea factorilor nutritivi şi a componentelor structurale nece- sare procesului de vindecare, plăgile acestor diabetici arteriopaţi putând fi asimilate cu plăgile cronice obişnuite (escare, ulcere venoase, ulcere arteriale, ulcere de decubit). Ca urmare a acestor fapte, eu utilizez cu rezultate bune acest tip de pansamente la pacienţii diabetici arteriopaţi, la care nu se obţine ţesut de granulaţie şi la care tendinţa firească a plăgii este să se usuce. Nu există contraindicaţii pentru aceste pansamente. Totuşi, în cazul plăgilor infectate cu exudat abundant, utilitatea lor este discutabilă, alte tipuri de pansament fiind mult mai utile. De asemenea, în cazul pacienţilor neuropaţi, când vascularizaţia plăgii este foarte bună, nu cred că este necesară aplicarea acestor pansamente. Ca o concluzie, recomandarea utilizării acestor pansamente, urmărirea efectului benefic şi aprecierea duratei de aplicare stă doar la îndemâna specialistului, care se ocupă de tratarea plăgii respective.
„Oricât de banală ar părea o leziune, trebuie văzută de medic“
- Cum pot preveni pacienţii cu diabet zaharat o astfel de situaţie?
- Profilaxia apariţiei ulceraţiilor la pacienţii diabetici comportă o serie de măsuri. Am vorbit despre educarea continuă a acestor pacienţi, a anturajului lor. Există o serie de reguli foarte utile pentru această categorie de pacienţi, reguli grupate într-un aşa-numit „Decalog” al piciorului diabetic, care îi ajută pe aceştia să evite apariţia unor ulceraţii. De asemenea, se recomandă ca la apariţia oricărei mici leziuni, indiferent cât de banală ar părea la prima vedere, pacienţii diabetici, indiferent de terenul arteriopat sau neuropat, să se prezinte la medicul specialist.
- Ce recomandaţi celor care au norocul să-şi păstreze membrele inferioare, dar care au fost foarte aproape de amputare?
- Recomandarea generală este să învăţăm din greşeli şi să fim siguri că, mai ales în această situaţie „ulciorul nu merge de multe ori la apă!”. Este mai mult decât evident că se impune optimizarea stilului de viaţă, controlul metabolic bun, evitarea valorilor crescute ale glicemiei, contactul permanent cu medicul diabetolog. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte piciorul diabetic, pacientul trebuie să intre într-un program de dispensarizare la intervale regulate, cu o frecvenţă mai mare în cazul unor complicaţii vasculare sau nervoase mai avansate. Existenţa acestor clinici de picior diabetic şi a echipelor multidisciplinare de specialişti vor uşura accesibilitatea pacienţilor la diferitele tipuri moderne de tratament şi vor îmbunătăţi prognosticul acestei complicaţii severe a diabetului zaharat.