de Anda Postolache
- Tricherousa, vindecătoare de boli şi aducătoare de ploi
Peste cinci mii de credincioşi s-au rugat la icoana Maicii Domnului Tricherousa între 3 şi 6 martie la Biserica Grădina Icoanei din Bucureşti. Icoana Maicii Domnului cu trei mâini (Tricherousa) - o copie după icoana de la Mănăstirea Hilandar de la Muntele Athos - a fost adusă zilele trecute în Capitală de la Mănăstirea Neamţ.
Prima minune, în cinstea Sfântului Ioan Damaschin
Numită în greceşte Panaghia Tricherousa, icoana Maicii Domnului cu trei mâini are o poveste pe cât de tulburătoare, pe atât de adevărată. Potrivit tradiţiei, aceasta era a Sfântului Ioan Damaschin, care o păstra în casa sa din Damasc în vremea când era sfetnicul califului musulman al saracinilor, Ualid (705-715).
Vremurile creştinilor erau tulburi, întrucât era în toi erezia iconoclaştilor (cei care susţineau că icoanele sunt idoli şi nu trebuie să ne închinăm lor), iar Sfinţii Părinţi combăteau învăţăturile lor greşite, uneori cu preţul vieţii sau suferind alte traume fizice.
După ce Sfântul Ioan Damaschin a ţinut cuvântările pentru apărarea icoanelor, iconoclaştii i-au tăiat mâna dreaptă. Atunci Sfântul Ioan şi-a luat mâna tăiată şi a căzut în faţa acestei icoane a Maicii Domnului, cerându-i cu lacrimi în ochi să-l vindece. Maica Domnului l-a ajutat, într-adevăr, iar mâna Sfântului s-a lipit la loc. Drept mulţumire, Sfântul Ioan Damaschin a adăugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos a icoanei, ceea ce dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână. De atunci, icoanei i-a rămas numele astfel şi face minuni de vindecare.
S-a întors singură la Muntele Athos
Icoana Maicii Domnului a fost dăruită în secolul al XIII-lea Sfântului Sava, care venise în pelerinaj la Muntele Athos şi care a dus-o apoi cu sine în Serbia. Dar, în chip minunat, icoana s-a întors singură la Sfântul Munte Athos, arătând că acolo doreşte să fie cinstită.
Mai demult, la Mănăstirea Hilandar, călugării au început să se certe între ei care să fie stareţ. Atunci, icoana Maicii Domnului Tricherousa a plecat singură, de unde se afla mai înainte, şi s-a aşezat în scaunul de stareţ. Un călugar pustnic, cu viaţă sfântă, care era în trecere pe la mănăstirea lor, le-a spus celor de acolo următoarele: „De acum înainte, pentru a evita mâhnirea şi cearta, niciun stareţ nu va mai fi ales în Mănăstirea Hilandar, din moment ce însăşi Maica Domnului ocupă această poziţie şi conduce mănăstirea”.
Zile de pomenire, la 28 iunie, 12 iulie şi 4 decembrie
Icoana Maicii Domnului cu trei mâini nu este un gen de icoană în sine, cum sunt altele - de pildă, Povăţuitoarea sau Platytera -, dar evlavia populară faţă de ea fiind mare, s-au mai pictat şi altele asemenea, în amintirea minunii petrecute cu Sfântul Ioan Damaschin. Astfel, în ţara noastră, există o copie la Mănăstirea Neamţ şi una la Biserica „Maica Precista” din Ploieşti.
Icoana Tricherousa are şi zile de pomenire în calendar, la 28 iunie, la 12 iulie şi la 4 decembrie, de praznicul Sfântului Ioan Damaschinul.
Icoana Maicii Domnului cu trei mâini (Tricherousa) de la Mănăstirea Neamţ este păstrată în biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe”. Ea este mai puţin cunoscută în comparaţie cu cealaltă icoană făcătoare de minuni de la Neamţ, numită Lidianca. Pictura de argint a icoanei Maicii Domnului cu trei mâini a fost restaurată în anul 1866, în timpul stareţului Timotei, de monahul Agapie Zugravul. Această icoană s-a folosit în multe procesiuni pe vreme de secetă, iar rugăciunile făcute în acel timp au dat mereu roade, de aceea i se mai spune icoanei şi „aducătoarea de ploaie”. Pe vreme de secetă, icoana este scoasă la marginea câmpurilor uscate şi la malul câte unui râu, unde preoţii, călugării şi sătenii fac rugăciuni. Multele minuni ale acestei icoane au fost adunate de părintele Ioanichie Bălan în cartea sa „Sfintele icoane făcătoare de minuni din România”. Tricherousa vindecă adesea şi boli incurabile, importantă este credinţa puternică şi sinceră cu care este rugată Maica Domnului, ce răspunde prin reprezentarea sa.
- Copia icoanei făcătoare de minuni de la Neamţ a fost adusă în România de Sfântul Cuvios Paisie, stareţ al mănăstirii între anii 1779 şi 1794, iar copia de la Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti a fost donată de Ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, în anul 1877.