de Anda Postolache
- La 15 noiembrie, creştinii ortodocşi au intrat în Postul Crăciunului
Odată cu intrarea în Postul Crăciunului, la 15 noiembrie, fiecare creştin se gândeşte, fie măcar şi numai pentru câteva clipe, că ar fi bine să se pregătească sufleteşte pentru a întâmpina cum se cuvine marele praznic al Naşterii Domnului, în cinstea căruia este aşezat acest post. Pentru cei care s-au hotărât să petreacă cele 40 de zile în post şi în rugăciune mai intensă, vom reda câteva dintre îndemnurile duhovniceşti pe care ni le dau doi clerici din Bucureşti, părintele Constantin Pătuleanu, paroh al Bisericii Sf. Nicolae „Udricani”, din Capitală, şi părintele arhimandrit Visarion Marinescu, stareţul Mănăstirii Plumbuita.
Părintele Constantin Pătuleanu: „Să lepădăm zgura păcatului”
Părintele Constantin Pătuleanu ne vorbeşte despre semnificaţia venirii pe lume a Pruncului Iisus, a cărei bucurie ne pregătim să o primim încă de la începutul postului: „Dumnezeu se pregăteşte să coboare la noi pentru ca noi să ne înălţăm la El. Cu alte cuvinte, Dumnezeu se înomeneşte pentru ca omul să se îndumnezeiască. Un proces nu tocmai uşor. Tocmai de aceea, omul trebuie să postească, să facă asceză, să se pocăiască, pentru a lepăda din zgura ce s-a aşezat între timp pe sufletul său. Devenim astfel mai uşori, mai capabili de a primi bucuria şi darul naşterii Pruncului în peştera Bethleemului, devenim mai transparenţi harului dumnezeiesc şi mai apţi de urcuşul duhovnicesc la care suntem chemaţi. Demult ecleziastul spusese: «Nimic nou sub soare», cu alte cuvinte; tot ce există sau se întâmplă în lume ar fi lipsit de amprenta noului, a noutăţii, că noul este vechi; aşadar, toate au fost şi tot ce există nu e altceva decât o repetare a unor cicluri anterioare. Şi totuşi ceva ce nu a mai fost niciodată s-a întâmplat. «Întruparea», naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria, după trup. «Taina cea din veci ascunsă şi de îngeri neştiută»... se descoperă nouă, celor nevrednici, dar atât de iubiţi: «Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca toţi cei ce cred în El să aibă viaţă veşnică...». Iar cel neîncăput primeşte să se nască pentru noi şi pentru a noastră mântuire”.
Stareţul Visarion Marinescu: „O perioadă mai prielnică pentru întărire duhovnicească”
Părintele arhimandrit Visarion Marinescu, stareţul Mănăstirii Plumbuita, ne spune despre felul de postire şi de vieţuire pe care trebuie să-l avem în această perioadă: „Postul Crăciunului este mai uşor de ţinut, pentru că avem dezlegare la peşte în fiecare sâmbătă şi duminică începând cu 21 noiembrie, când este sărbătorită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Credincioşii au posibilitatea să se spovedească după prima săptămână încolo, iar dacă au dezlegare de la duhovnicul lor pot să se împărtăşească. Postul este mereu o perioadă mai prielnică pentru întărire duhovnicească. Trebuie să ne străduim să fim mai buni, să facem cât mai mult bine în această perioadă, să fim mai milostivi, iar faptele bune să le împletim cu rugăciunea. Ne rugăm, facem fapte bune şi postim. Postul acesta este unul al bucuriei, pentru că aşteptăm Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cei care se străduiesc pot rosti de trei ori pe zi rugăciunile începătoare, pe care le găsesc în cărţile de rugăciune, pot spune apoi «Psalmul 50», «Crezul», «Născătoare de Dumnezeu», «Cuvine-se cu adevărat» şi «Uşa milostivirii», rugăciuni uşor de spus şi frumoase. Între ele pot rosti desigur rugăciunea minţii, adică: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul.» Să-l chemăm mereu pe Dumnezeu în ajutorul nostru ori de câte ori avem nevoie”.
Este nevoie de multă străduinţă personală
Pe de altă parte, Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să nu reducem postul numai la abţinerea de la anumite mâncăruri de frupt (carne, lactate şi ouă), ci să ne străduim să ne găsim în adâncul nostru, uitate, păcatele de orice fel şi fără ruşine să le spunem cu părere de rău la duhovnic, pentru a primi iertarea. Să ne hotărâm apoi să punem început bun vieţii noastre, adică să nu mai păcătuim de aici încolo. Postul trebuie să ne apropie de Dumnezeu şi de oameni. Trebuie să ne facă mai buni, să fim milostivi, iertători celor care ne-au greşit, să nu mai bârfim, să nu ne mândrim cu ce avem sau suntem, să nu dispreţuim pe nimeni, să nu minţim şi, în general, să fim oameni iubitori.
