de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Nucleul celebrului oraș Sankt Petersburg, din Rusia, este o incintă cu deosebită valoare istorică: fortăreața „Sfinții Petru și Pavel”, monument de arhitectură. Simbol al orașului, este un spațiu care înglobează o simbolistică aparte și întrupează un cumul de stiluri care i-au dus faima.
Ansamblu de construcții de diferite stiluri
Orașul Sankt Petersburg s-a născut din dorința lui Petru cel Mare de a construi o capitală nouă, care să uimească întreaga Europă. Suveranul a ales pentru visul său pământul de la vărsarea Nevei în Marea Baltică, spațiu pe care aveau să se înalțe, în timp, poduri, biserici, palate. Unul dintre simbolurile cel mai proeminente ale orașului este fortăreața „Sfinții Petru și Pavel”, monument care s-a consolidat în percepția publică nu în calitate de fortificație militară, nefiind vreodată în centrul vreunei bătălii, ci prin valoarea spirituală, istorică și de simbol. Ce se poate vedea astăzi, de către turiști, în interiorul faimoasei incinte este un ansamblu de construcții de diferite stiluri și din diverse epoci, grupate în jurul catedralei cu același nume. Fortăreața, ridicată în formă hexagonală, ocupă aproape în întregime Insula Zaici, din Delta Nevei. În 1703, Petru cel Mare cucerise pământul respectiv și a considerat măsurile de siguranță în fața suedezilor, cu care era în conflict, absolut necesare. Inițial, fortul era compus din șase bastioane din pământ și lemn, iar lucrările au durat mai puțin de un an. Între 1706 şi 1740, fortul a fost refăcut din piatră și, după 30 de ani, a fost complet îmbrăcat în granit. Insula este legată de malul stâng al Nevei prin Podul Sfântul Ioan, care, din 1730, a fost reconstruit în câteva rânduri. Podul duce spre poarta cu același nume. În spatele acesteia există o altă poartă, Poarta „Sfântul Petru”, despre al cărei amplasament tradiția spune că a fost indicat chiar de Petru cel Mare.
Blazonul Romanovilor, de dimensiuni uriașe
Prima poartă, din lemn, a fost înlocuită de o alta, construită între 1707 şi 1718. Și-a menținut de-a lungul anilor aspectul pe care-l avea în secolul al XVIII-lea: este împodobită cu statuile zeițelor Belona, reprezentând războiul, și Minerva, simbolizând înțelepciunea și arta militară. Acestora li se adaugă doi vulturi cu capete roșii, elemente ale blazonului dinastiei Romanovilor. Reprezentarea acestora, din plumb, este enormă, cântărind o tonă și jumătate, statuia fiind instalată în 1722. Frontonul este decorat cu un basorelief înfățișând povestea lui Simon Magul din „Faptele Apostolilor” și celebrând victoria asupra suedezilor. Zidurile exterioare au o înălțime de 10-12 metri și o grosime care poate atinge opt metri. Cele interioare se află la o distanță de circa 20 de metri și au o grosime de doi metri. În interior se află o statuie a lui Petru cel Mare, reprezentându-l pe împărat stând pe tron.
Cel mai înalt turn clopotniță al unei biserici ortodoxe din lume
Catedrala „Sfinții Petru și Pavel”, aflată în centrul fortului, are un turn spiralat de 122 de metri înălțime (cel mai înalt turn clopotniță al unei biserici ortodoxe din lume), cu un înger aurit în vârf, simbol de primă mărime al orașului. Un element pitoresc legat de acest înger a fost momentul în care, în 1997, restauratorii care îl curățau au găsit un bilet într-o sticlă aflată într-unul dintre faldurile robei îngerului. În acea notă, colegii lor de breaslă din... 1953 își cereau scuze pentru ceea ce au considerat a fi „o lucrare în grabă și de mântuială” (o restaurare făcută contra cronometru pentru un eveniment). Catedrala a fost construită între 1712 şi 1724, dar ulterior a fost grav avariată de un incendiu. A fost restaurată în 1776, suferind însă și unele modificări. Este vestită atât pentru iconostasele sale, cât și pentru ornamentele aurite și alte obiecte de preț, precum și pentru Mausoleul Ducal, unde au fost înmormântați mai mulți nobili. Biserica fortăreței a fost catedrală până în 1859. A fost închisă în 1919 și transformată în muzeu în 1924. Ea îndeplinește încă funcționalitatea oficială de instituție muzeală, dar în paralel au fost reluate și serviciile religioase din anul 2000.
Odiseea clopotelor
Petru cel Mare și-a dorit neapărat pentru noua catedrală din Sankt Petersburg ceea ce văzuse și auzise cu ocazia unei vizite în Olanda: cariloanele din Amsterdam cântând toate cele 24 de ore ale zilei, automat la fiecare sfert de oră. A comandat aducerea, în 1720, a unui astfel de instrument din Olanda. Meșterul Jan Albert de Grave a executat instrumentul, dar acesta a avut viață scurtă: în 1756, turnul a luat foc și s-a prăbușit în urma unei furtuni. Un nou carilon era instalat în anul 1776, dar, pe parcurs, unele clopote din componența acestuia au fost turnate din nou de fabricanți ruși în secolul al XIX-lea. Nu s-au dovedit perfecte din perspectiva sunetului, astfel încât, în 2001, un alt set de clopote, 51 la număr, a fost instalat. Se încheia astfel o adevărată odisee dedicată sunetului perfect pentru Catedrala „Sfinții Petru și Pavel”. Interesant de menționat este faptul că demersul a generat intervenția a sute de sponsori și a multor cetățeni obișnuiți din toată lumea.
Legendele celulelor din „Bastilia rusească”
Din 1721, fortăreața a fost folosită ca închisoare pentru deținuți politici, având și o cameră de tortură. Locul a fost supranumit „Bastilia rusească”, ceea ce i-a întreținut un renume de groază care nu corespundea întocmai adevărului. De fapt, în 1917, în timpul Revoluției, a fost asaltată de regimentul Pavlovski, și prizonierii au fost eliberați. Așa s-a descoperit că legendele despre torturi îngrozitoare erau simple mituri și că prizonierii aveau acces la tutun, hârtie de scris și chiar cărți. Pe de altă parte însă, sute de oficiali țariști au luat locul acelor deținuți în timpul Guvernului provizoriu care a urmat. În luna iulie 1917, garnizoara fortăreței trecea de partea bolșevicilor, predându-se fără să tragă un singur foc. Ulterior, în perioada 1918-1921, cel puțin 112 personalități de rang înalt, inclusiv patru mari duci, au pierit în temnița de aici. În 1924, fortăreața devenea muzeu. Avariată puternic pe timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, incinta a fost restaurată complet și a devenit o atracție turistică de primă importanță.
Colecţie de morminte imperiale
Catedrala adăpostește rămășițele pământești ale majorității țarilor și țarinelor Rusiei, de la Petru cel Mare la Nicolae al II-lea și familia sa, care au fost aduși pentru a fi înmormântați aici în 1998. Țarina Maria Feodorovna, mama lui Nicolae al II-lea, ultimul țar rus, a murit în 1928, în exil în țara sa natală, Danemarca, fiind ulterior adusă și înhumată în catedrala din Sankt Petersburg.