Main menu

header

cotnari wide

622 21 1de Luana Mare

Comisia împuternicită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române să cerceteze viața, opera și activitatea misionară și duhovnicească a părintelui Arsenie Boca se află, în prezent, în faza de documentare. Se strâng dovezi, se cercetează arhive, inclusiv cele bisericeşti şi ale fostei Securităţi, iar amănunte uluitoare care întăresc ideea că Arsenie Boca a fost un duhovnic autentic ies la iveală la mai bine de 25 de ani de la trecerea sa la viaţa veşnică. Istoricul Adrian Nicolae Petcu, membru în comisia de cercetare teologico-ştiinţifică, a acceptat să ne răspundă la câteva întrebări despre acest demers iniţiat în legătură cu părintele Arsenie Boca, pe care românii au început deja să-l numească pios Sfântul Ardealului.

„Canonizarea părintelui necesită muncă de ani buni”

622 21 2- În ce stadiu se află acum lucrările comisiei de cercetare a activităţii părintelui?

- Acest demers de cunoaştere a părintelui e anevoios, necesită mult timp şi discernământ. Dosarul cuprinde: biografie, o privire asupra doctrinei propovăduite de părinte, adică dacă părintele a mărturisit Ortodoxia prin predici, prin felul cum a fost receptat, şi, nu în ultimul rând, la o piesă de canonizare sunt şi minunile săvârşite în timpul vieţii, dar şi după. Eu nu sunt teolog, sunt istoric, dar este nevoie de discernământ pentru a se putea pronunţa cineva asupra acestora din urmă.

- Este canonizarea părintelui Arsenie Boca una controversată?

- De-a lungul istoriei Bisericii, multe canonizări au fost controversate, nu este singura în istorie. Aici sunt câteva mari probleme: fie şi plecând de la imaginea părin- telui cum e reflectată în media. El este prezentat în fel şi chip, este vulgarizat pe nedrept, consider eu, şi asta se întâmplă dintr-o necunoaştere. Este o problemă a surselor cunoaşterii părintelui. Au fost şi acţiunile de încercare de compromitere ale lui de Securitate în fel şi chip. Din acest motiv avem datoria de a cerceta cu atenţie acest trecut al părintelui, pentru a da la o parte ce este nefundamentat pe realitate. Canonizarea părintelui necesită muncă de ani buni.

„Nu a fost niciodată condamnat penal!”

- Cum încerca Securitatea să-l compromită?

- Eu mă ocup de partea de cercetare a vieţii şi activităţii părintelui. Încă din 2003 am avut şansa să citesc pentru prima oară dosarul de urmărire informativă al lui Arsenie Boca. Văzusem multe dosare înainte, şi ceea ce m-a impresionat cel mai mult la acest dosar a fost faptul că era unul dintre cele mai curate dosare, cu toate încercările Securităţii de a-l compromite, trimiţându-i femei, lansând fel de fel de fotografii ale părintelui în medii religioase şi apoi spunând că e fotografia Sfântului sau Securitatea tot încerca să-i trimită în mediul său din Mănăstirea Prislop informatori pentru a afla ceva ce l-ar putea compromite şi nu reuşea. Cu toate acestea, părintele a rămas curat. Chiar şi în dosarele Securităţii este un duhovnic autentic. Nu au avut ce să-i găsească.

- El a fost totuşi cercetat, închis, trimis la Canal. Pe ce baze s-au făcut toate astea?

- Am avut şansa să-i găsesc şi dosarele penale întocmite de fosta Poliţie politică, şi aceste materiale documentare sunt foarte importante, pentru că şi astăzi circulă tot felul de idei false, informaţii false în mediul virtual cum că părintele a fost condamnat ş.a.m.d. Văzând aceste dosare penale am constatat că părintele nu a fost niciodată condamnat penal! În ’51-’52, el a fost trimis în unitate de muncă la Canal pentru 12 luni şi după aceea, în 1955, a fost anchetat pentru că, între timp, fusese găsit fostul său ucenic Nicolae Bordaşiu, fugar condamnat în ’48, şi în ancheta căruia se pronunţase şi numele lui Arsenie Boca.

- Dar cum s-a ajuns la zvonul că ar fi fost căsătorit cu maica Zamfira?

- În toamna anului 1950 a existat o corespondenţă dintre Ilie Cleopa de la Slatina şi Arsenie Boca la Prislop. Sunt două scrisori dactilografiate. Faptul că aceste două scrisori există în dosarul de urmărire informativă a părintelui Arsenie înseamnă că Securitatea a blocat această corespondenţă. Era primul nivel al securiştilor de a acţiona. Apoi, intoxicările. Aşa s-a ajuns ca treptat părintele să fie prezentat altfel de către unii duhovnici din Moldova, precum Arsenie Papacioc, care nu l-a văzut niciodată pe Arsenie Boca. Dar Papacioc nu a făcut decât să preia ceea ce se spunea în Moldova. S-a ajuns până astăzi ca unii clerici din Moldova sau chiar duhovnici să afirme că părintele Arsenie Boca a fost chiar căsătorit cu maica Zamfira pe vremea când şedea la Bucureşti. La sfârşitul anilor ’70, chiar Securitatea a verificat la Starea Civilă să vadă dacă cei doi sunt căsătoriţi, răspunsul fiind negativ. Se întâmpla după perioada 1959, când mulţi călugări şi călugăriţe au fost obligaţi să plece din mănăstiri.

„La prima arestare a fost salvat de Sibica Marina, fiica viitorului Patriarh”

622 21 3- Care sunt cele mai recente descoperiri pe care le-aţi făcut cu privire la Părintele Arsenie?

- Am găsit în arhivele Arhiepiscopiei de la Râmnicu-Vâlcea ceva referitor la prima arestare a părintelui, cea din 17 iulie 1945, care s-a petrecut la Mănăstirea Bistriţa olteană sau la Sărăcineşti. Persoana care l-a salvat pe părintele Arsenie de la arestarea din 1945 (el a fost anchetat la Râmnic şi la Bucureşti, părintele fiind eliberat relativ repede, la 30 iulie) a fost fiica viitorului Patriarh Justinian, Sibica Marina. Ea a fost martoră la arestare. S-a întâmplat să se afle în Mănăstirea Sărăcineşti, a fost de faţă şi cea care s-a dus la tatăl său şi l-a rugat să intervină la Gheorghe Gheorghiu-Dej, ministrul Transporturilor pe atunci, aflat în plină ascensiune politică, şi să-l elibereze pe părintele Arsenie. Eu înclin să cred că, la fiecare arestare, părintele Arsenie a avut parte de această intervenţie a Patriarhului Justinian. Un alt document important se referă la cel de desfiinţare a Mănăstirii Prislop: e foarte important acest aspect, pentru că aceste înscrisuri atestă faptul că părintele a fost scos din mănăstire şi nu din monahism. Ba mai mult, el a intenţionat să se întoarcă la Prislop. Excluderea din mănăstire, nu din monahism, la 14 mai 1959, împreună cu maica stareţă Zamfira, a declanşat procesul de descompunere a obştii mănăstirii. Aşa, autorităţile comuniste, prin Securitate şi Departamentul Cultelor, au exercitat mai uşor presiuni asupra obştei rămase fără duhovnic şi fără un suport moral. Tot din rapoartele împuternicitului pe culte pe Hunedoara, spune că cei doi nu şi-au luat lucrurile din mănăstire, deci ei vor să se întoarcă. În septembrie 1960, biserica a fost închisă, iar anexele au fost predate gospodăriei agricole din localitate, iar mai apoi, unui azil de bătrâni. În 1976, când mănăstirea s-a reînfiinţat, actuala stareţă de la Prislop mi-a povestit că, atunci când s-a întors, a găsit totul devastat. Maicile fuseseră exilate în lume. Au stat pe la Răşinari, pe la o întreprindere de textile. Când au revenit, timp de câteva luni au lucrat să cureţe biserica şi să reamenajeze spaţiile de locuire.

„Sunt multe erezii în cărţile scrise despre părinte“

- Sunt consemnate în dosarele Securităţii minunile pe care le-ar fi făcut în închisoare?

- Da, sunt menţionate câteva minuni (1953-1954), după detenţia de la Canal, când un informator al Securităţii a înregistrat că se vorbea despre izvorul Sfântului ieşit din tavanul peşterii de la Prislop, unde Arsenie se retrăgea. Evident că e o exagerare care, rostogolită din vorbă în vorbă, a ajuns să spună altceva. Astea sunt cauzele acestor vulgarităţi care circulă pe seama părintelui. Altele nu există în dosarul de urmărire, dar trebuie avut în vedere faptul că acolo cei care consemnau erau atei neinstruiţi religios sau relatau ceea ce Securitatea voia să audă.

- Au fost deja analizate minunile făcute de părinte?

- Nu s-a ajuns încă la analizarea acestor minuni. În prima şedinţă a comisiei s-a discutat literatura despre părinte. O sută şi ceva de cărţi. Sunt mărturii, biografii. Am ajuns la concluzia că mai mult de jumătate nu pot fi acceptate de biserică. Conţin multe erezii. Este vorba şi despre acel acatist al părintelui. S-au scris multe erezii în acel acatist. Dar asta este un material de studiu pentru liturgiştii şi dogmatiştii din comisie.