de Silviu Ghering

Iisus este pretutindeni. El este cer, noi suntem pământ. El este spirit, noi suntem hrană. Câte perechi de ochi or fi privit de-a lungul vremii mormântul Domnului? Câte aparate foto au reușit să-i „fure” frumusețea pentru a o răspândi în toată lumea? Greu de spus, întrucât, pentru a reuși acest lucru, îți trebuie o credință desăvârșită și multă învățătură. Pentru prima dată după câteva secole, mormântul Domnului a fost redeschis. Operațiunea face parte dintr-o restaurare delicată, dar amplă, a celui mai sacru monument al creștinătății, ale cărui costuri se estimează că vor depăși 4 milioane de dolari.

Acord între ortodocși greci, romano-catolici și armeni

Situată în interiorul orașului vechi din Ierusalim, Biserica Învierii încorporează trei dintre cele mai sfinte simboluri ale creştinismului: locul în care a fost crucificat Iisus Hristos (Golgota), Piatra Ungerii şi Mormântul în care trupul Său a fost pus să se odihnească după moarte şi înainte de Învierea Sa. Grație unui acord între romano-catolici, ortodocşi greci şi Biserica armeană (fiecare cult deţine controlul asupra unei secţiuni a bisericii şi fiecare îşi păzeşte domeniul său cu stricteţe, în conformitate cu un aranjament strict de împărţire a puterii stabilit încă din 1852 de autorităţile otomane care guvernau Ierusalimul atunci), o echipă de experţi a început recent renovările ce erau extrem de necesare. Ultima renovare a bisericii a avut loc cu mai mult de 200 de ani în urmă, după ce un incendiu a distrus aproape complet camera ornată care conţinea mormântul lui Iisus. Lucrările urmează să fie finalizate până în primăvara lui 2017. Donațiile majore pentru realizarea proiectului au venit din partea regelui Iordaniei, Abdullah al II-lea, de 4 milioane de dolari, și de la Mica Ertegun, românca stabilită în SUA, de 1,3 milioane de dolari.

Au închis biserica trei zile!

Se lucrează numai dimineața devreme sau noaptea târziu, pentru a nu împiedica vizitarea bisericii. Excepție au făcut trei zile în ultima săptămână din octombrie, când Biserica Sfântului Mormânt a fost închisă pentru a se înlătura placa de marmură care a acoperit locul de odihnă al lui Hristos încă din anul 1555. Astfel s-a deschis front de lucru spre piatra pe suprafața căreia a fost pus Trupul Domnului. Potrivit tradiției creștine, Trupul lui Iisus Hristos a fost pus pe un „pat de înmormântare” tăiat din peretele unei peșteri de calcar în urma răstignirii sale de către romani în anul 33. El a înviat la trei zile după moarte, iar femeile mironosițe care au venit să îi ungă trupul au găsit mormântul gol. Munca actuală include înlocuirea mortarului vechi dintre plăcile de marmură ale bisericii, unele deformate din cauza lungilor secole de expunere la umiditate, fum de la lumânări şi alte condiţii de mediu specifice locului. O altă sarcină implică eliminarea acumulărilor mari de ceară şi de dioxid de carbon de pe suprafeţele afectate, iar pentru asta urmează să fie folosite tampoane de vată înmuiate în apă cu săpun.

Edicula nu a mai fost consolidată din anul 1947

„Patul de înmormântare” a fost închis într-o micuță construcție cunoscută sub numele de Edicula (n.n. - latinescul „aedicula” se traduce prin „casă mică”), care a fost reconstruită ultima dată în 1808-1810, după ce a fost distrusă de un incendiu. Edicula a suferit daune și în timpul unui cutremur în anul 1927, iar în anul 1947 structura a fost consolidată cu grinzi exterioare inestetice, care au rămas până în ziua de azi. Repararea Ediculei și a mormântului din interior a fost împiedicată până acum de dificultăți între statutul de reprezentanți Status Quo și o lipsă de resurse financiare. O analiză a rocii inițiale le-ar putea permite specialiștilor să înțeleagă mai bine nu numai forma originală a camerei de mormânt, ci și modul în care a evoluat ca punct de focalizare al venerației. Aceasta a fost identificată pentru prima dată de împărăteasa Elena, mama împăratului roman Constantin, în anul 326.

„Placa de marmură a mormântului a fost dată la o parte și am fost surprinși toți de cantitatea de material de umplere de sub ea. Va urma o lungă analiză științifică, dar vom avea, în cele din urmă, posibilitatea de a vedea suprafața de rocă originală pe care, conform tradiției, a fost pus trupul lui Hristos“ Fredrik Hiebert, arheolog de la „National Geographic Society“, partener în cadrul proiectului de restaurare

Nu a mai fost restaurat de 200 de ani

În anul 325 d.Hr., împăratul Constantin cel Mare, primul împărat creştin al Romei, a construit o bazilică pe locul unde se consideră că ar fi fost crucificat Iisus (cunoscut sub numele de Calvary, în latină, şi de Golgota, în greacă) şi locul îngropării Lui. După ce califul musulman Al-Hakim a distrus structura originală în 1009, cruciaţii au restaurat construcţia în secolul al XII-lea, construind Biserica Sfântului Mormânt care există şi astăzi. În 1808, a avut loc un incendiu în biserică ce a distrus toată Edicula - o structură impresionantă ce se profila deasupra locului unde, conform tradiţiei creştine, Trupul lui Iisus a fost uns, înfăşurat în pânză şi pus să se odihnească înainte de Învierea Lui. După ce au fost realizate reparaţiile, Sfântul Mormânt nu a mai beneficiat până în prezent de niciun fel de restaurare sau de renovare.