de Carmen Ciripoiu
Nu este o întâmplare faptul că cele mai multe icoane care au fost zămislite vreodată aparțin Maicii Domnului. Ea este Preabuna, Nădejdea noastră cea fără de sfârșit, Împărăteasa tuturor, Cea mai cinstită decât Heruvimii și mai fără de asemănare decât Serafimii, Acoperământul lumii. Între toate minunățiile care o înfățișează pe Fecioara Maria, una este cu totul ieșită din comun. Este vorba despre icoana în care este pictată Maica noastră a tuturor ținându-și Pruncul de mână. Aceasta este o adevărată operă de artă şi se află la Mănăstirea Sihăstria Voronei.
O formă unică în lume
E greu de spus ce-o fi simțit în perioada anilor 1861-1876 schimonahul Vladimir Machidon, care a locuit la Mănăstirea Sihăstria Voronei, atunci când a hotărât să zugrăvească una dintre cele mai incredibile icoane ale Maicii Domnului, dar cu siguranță o alta ca aceasta nu a fost și nu va mai fi. Este vorba despre superba icoană a Maicii Domnului care-și ține Pruncul de mână, o formă unică în care aceasta a fost vreodată prezentată. Părerile despre ce a vrut pictorul să spună prin această operă de artă inedită sunt împărțite. Unii spun că artistul a vrut să sugereze tuturor mamelor că au datoria până la sfârșitul vieții să-și călăuzească copiii pe căile uneori nu tocmai plăcute ale vieții, dar totodată să le lase pruncilor și posibilitatea liberului-arbitru, în timp ce alții cred că icoana reprezintă Întoarcerea din Egipt sau Maica Domnului cu Pruncul străbătând lumea.
Și-a păstrat claritatea peste ani
O caracteristică a acestei icoane este faptul că privitorul are senzaţia sau certitudinea, depinde de starea sufletească în care se află atunci când o priveşte din faţă, că Maica Domnului îşi aţinteşte ochii asupra lui. Extrem de interesant, spun specialiștii, este și faptul că în această icoană Fecioara Maria merge alături de Pruncul său, dând impresia unei deplasări în pas alert. În același timp, icoana este și o reprezentare nemaiîntâlnită în altă parte a copilului Iisus Hristos, zugrăvit la o vârstă atipică în iconografie. Dacă în cele mai multe cazuri Pruncul apare sub forma unui copil de numai câteva săptămâni sau luni, în această capodoperă, El este înfățișat drept un copil de aproape 4-5 ani, cu trăsături extraordinar de bine conturate. Icoana nu a fost restaurată niciodată şi, deşi culorile şi-au mai pierdut din strălucirea de început, chipul Maicii Domnului şi al Mântuitorului îşi păstrează claritatea peste ani. Este foarte posibil ca icoana Maicii Domnului cu Iisus de mână să fie și o replică dată tuturor madonelor catolice populare în vestul Europei, de cele mai multe ori acestea fiind solitare.
A lăcrimat de mai multe ori
Multe sunt semnele date de Dumnezeu credincioșilor despre mare puterea și mila Lui, dovezi de mărinimie și de ajutor, dar cele mai tulburătoare dintre ele sunt cu siguranță icoanele Maicii Domnului care plâng. Așa cum a făcut-o și cea a Maicii Domnului cu Pruncul de mână, despre care se spune că a lăcrimat în nenumărate rânduri atunci când a vrut să anunțe credincioșii de dezastrele care vor urma. Potrivit călugărilor de la Mănăstirea Sihăstria Voronei, icoana ar fi plâns cu lacrimi reale în preajma anilor ’80, atunci când ar fi prevestit un cutremur. Se crede că ultima dată când din ochii Fecioarei Maria s-ar fi prelins lacrimi ar fi fost în urmă cu 16 ani…
Zugrav la… 100 de ani
Despre pictor se știe că atunci când a zugrăvit icoana avea vârsta de 100 de ani, și totul s-a întâmplat în urma unei revelații pe care acesta a avut-o. Tot el este cel care a pictat întreaga biserică a Sihăstriei Voronei, pentru realizarea căreia i-au trebuit nu mai puțin de 15 ani. Chiar dacă avea o vârstă atât de înaintată, Vladimir se spune că mergea pe jos până la Muntele Athos și se întorcea întotdeauna acasă în perioada verii. Din vechea pictură a sa de la Mănăstirea Sihăstria Voronei s-a păstrat acum original doar altarul.
Aici se află şi moaştele Sfântului Onufrie
Tot la Mănăstirea Sihăstria Voronei se află și moaștele făcătoare de minuni ale Sfântului Onufrie, un călugăr rus canonizat la Vorona. Ieromonahul a fost un bogat conducător de provincie în zona Ucrainei, care a renunţat la tot şi s-a făcut călugăr în zona Voronei, în secolul al XVIII-lea. A hotărât să se însingureze în codrii Voronei şi a locuit într-o peşteră din apropiere. Minunile sale au început să apară la scurt timp după ce a fost înmormântat la Schitul Sihăstria Voronei. Cel mai cunoscut miracol al Sfântului Onufrie se referă la vindecarea fiicei domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza. Domniţa suferea de epilepsie, dar s-a vindecat după ce a mâncat un măr cules din copacul ce creştea lângă mormântul Sfântului Onufrie.