de Andreea Radu
Despre familia creştină s-a vorbit tot mai des odată cu strângerea de semnături pentru modificarea Constituţiei. Concret, se doreşte să se specifice că familia este formată dintre un bărbat şi o femeie, iar acţiunea demarată de comitetul de iniţiativă „Coaliţia pentru familie” este susţinută şi de Biserica Ortodoxă. Despre Sfânta Taină a Cununiei religioase, familie şi importanţa ei, părintele paroh al Bisericii Iancu Vechi din Capitală și consilier patriarhal Constantin Stoica (foto) a vorbit într-un interviu acordat revistei „Taifasuri”.
„Dacă înainte ne purtam de grijă singuri, după căsătorie avem responsabilitate și pentru întreaga familie”
- Care sunt caracteristicile fundamentale ale familiei creştine?
- Familia creştină se întemeiază prin Taina Cununiei, fiind formată în urma uniunii liber-consimţită dintre bărbat şi femeie. Aceasta este una dintre cele şapte taine ale Bisericii, alături de Tainele Botezului, Mirungerii, Împărtășaniei, Mărturisirii (Spovedaniei), Sfântului Maslu și Hirotoniei. Faptul că o familie se întemeiază printr-o Taină este o dovadă incontestabilă a importanţei pe care Biserica o acordă familiei. Potrivit învățăturii de credință ortodoxă, familia are scopul întrajutorării între soți și nașterii de copii pentru perpetuarea neamului omenesc. Familiile care din diferite motive nu pot avea copii au posibilitatea să adopte şi să dea o şansă copiilor abandonați.
- Care sunt pașii pe care îi urmăm înainte de a ne căsători?
- Cei doi miri trebuie în primul rând să îşi bazeze relaţia lor pe dragoste, pe încredere şi pe respect reciproc. Este foarte important ca atunci când ne propunem să facem pasul spre căsătorie şi să solicităm primirea Tainei Cununiei să conştientizăm responsabilitatea pe care o avem în cadrul familiei. Dacă înainte de acest pas ne purtam de grijă singuri, după căsătorie avem responsabilitate și pentru întreaga familie. Întreaga misiune a Bisericii are ca prioritate persoana şi familia. Fiecare comunitate parohială este formată din membri bărbaţi şi femei care în majoritatea lor şi-au întemeiat familii. De aceea, comunitatea parohială la rândul ei este gândită ca o familie mai mare. Sfântul Vasile cel Mare, atunci când a pus bazele monahismului de obşte în secolul al IV-lea şi a stabilit regulile vieţii monahale, a gândit totul plecând de la modul de desfăşurare a vieţii într-o familie. De aceea, în mănăstiri este folosit în mod curent termeni precum părinte, maică stareţă, frate şi soră. Sfântul Vasile cel Mare chiar a subliniat faptul că este important ca relaţiile dintre membrii unei comunităţi monahale să fie asemenea celor dintr-o familie.
„Importante sunt dragostea, încrederea și respectul reciproc”
- Care sunt recomandările dumneavoastră?
- Atunci când vorbim despre pregătirea pentru întemeierea unei familii îmi vine în minte ceea ce părintele Constantin Galeriu transmitea tinerilor care urmau să se căsătorească, pe care îi îndemna să mediteze la cuvântul căsnicie şi să analizeze etimologia acestuia. Părintele spunea că acest cuvânt vine de la verbul a te căzni cu tentă reflexivă, ceea ce înseamnă că acţiunea se răsfrânge asupra propriei persoane. Mesajul pe care îl transmitea era acela că important este dacă dorim să avem o căsnicie fericită să ne căznim pentru a ne înţelege soţul sau soţia. Acest sfat este foarte important mai ales astăzi, într-o societate în care toţi suntem ocupaţi la locul de muncă, avem alte diferite responsabilităţi şi activităţi, petrecem foarte mult timp în afara familiei, şi atunci când seara ajungem acasă este important să ne căznim pentru a ne înţelege şi, astfel, a avea o familie împlinită. De aceea, trebuie să înţelegem şi să fim alături de „jumătatea” noastră în momentele mai dificile şi să acordăm ajutorul firesc. În concluzie, importante sunt dragostea, încrederea și respectul reciproc. Dacă aceste trei virtuţi sunt ignorate, există riscul unui impas în viaţa de familie. Dincolo de dragoste, care trebuie să reprezinte liantul permanent dintre soţi, încrederea este la fel de importantă, pentru că altfel există riscul de suspiciune permanentă. De asemenea, respectul reciproc izvorât din dragoste şi din încredere contribuie la reuşita vieţii de familie. Din momentul căsătoriei, soţul sau soţia devine pentru celălalt jumătatea cea mai bună, pentru că ei practic formează un trup. Prin Taina Cununiei, uniunea liber-consimţită dintre un bărbat şi o femeie este asemănată cu legătura indestructibilă dintre Hristos şi Biserică. Așa cum Hristos este mirele, iar Biserica este mireasa lui Hristos şi aşa cum între El şi Biserică există o legătură indestructibilă, la fel trebuie să fie şi relaţia dintre cei doi soţi.
- Care este semnificaţia cununiei? Noi vedem un ritual, asistăm la rugăciuni şi binecuvântări…
- Ca orice Sfântă Taină a Bisericii, slujba la care participăm are o parte nevăzută prin care se transmite harul. Prin rostirea formulei Tainei Cununiei, cei doi soţi formează o familie binecuvântată de Dumnezeu, peste care se revarsă harul Sfântului Duh care lucrează în familia respectivă. Din păcate, în societatea contemporană, instituţia familiei, care pentru noi creştinii este sfântă, se confruntă cu probleme economice, morale etc. De exemplu, constatăm faptul că, din motive financiare, tinerii preferă să amâne momentul căsătoriei. La aceasta se adaugă faptul că trăim într-o societate în care primează falsele valori, cum ar fi, spre exemplu, preocupare pentru câştigul material cu orice preţ sau pentru plăcerile efemere. Familia trebuie să dăinuiască şi la bine, şi la rău, până când moartea îi va despărţi pe cei doi soţi, aşa cum foarte inspirat se spune într-una dintre rugăciunile din cadrul Tainei Cununii.
„Există o zi pe săptămână consacrată discuţiilor cu familii care sunt în impas”
- Preoții pot sfătui în rezolvarea problemelor…
- În biserici, preoţii acordă o atenţie specială familiei şi cunosc parohii în Bucureşti unde există o zi pe săptămână consacrată discuţiilor cu familii care sunt în impas. Constatăm faptul că din cauza lipsei de comunicare dintre soţi, probabil din cauza unui program de muncă foarte lung şi obositor, dar şi din alte motive, multe dintre familii sunt în pragul destrămării. Lipsa de comunicare conduce la lipsa de comuniune, situaţie care are consecinţe negative asupra relaţiei fireşti dintre soţi. În astfel de situaţii, sfatul pe care preotul îl oferă este acela ca întotdeauna să încercăm să vedem ceea ce merită sau ceea ce contează în viaţă şi este important, de exemplu, ca să ia masa împreună cei doi soţi cel puţin o dată pe zi, ca măcar în timpul ei să discute problemele de familie şi să găsească soluţii pentru rezolvarea lor.
- Spovedania este necesară înainte de oficierea Tainei Sfintei Cununii?
- Spovedania este foarte importantă şi întotdeauna când primim solicitarea de a oficia Taina Cununiei, între alte recomandări este şi aceea ca tinerii respectivi să meargă la duhovnic să se spovedească înainte de a primi această taină. Ne întristează atunci când nu au duhovnic şi consideră că acesta este doar un act formal pe care îl fac la solicitarea preotului. Este foarte important ca atunci când dorim să ne întemeiem o familie să acordăm atenţia cuvenită şi dimensiunii spirituale a acesteia. De exemplu, cât de frumos şi cât de mult contribuie la stabilitatea şi durabilitatea unei familii dacă soţii seara sau dimineaţa se roagă împreună în faţa icoanei Maicii Domnului, care este ocrotitoarea familiei! Sunt sfaturi practice pe care le dăm fiilor noştri duhovniceşti care formează o familie. Atunci când începem să relativizăm, când neglijăm dimensiunea spirituală a familiei şi considerăm că nu trebuie să ne respectăm toate responsabilităţile asumate în momentul în care am primit Taina Cununiei, normal că apar probleme.
- Mulţi tineri aleg să facă înainte logodna şi amână cununia religioasă. Este corectă această decizie?
- Nu. Și în acest sens Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat, în urmă cu mai mulţi ani, o decizie, şi anume ca slujba logodnei să se oficieze în acelaşi timp cu Taina Cununiei. Această separare a logodnei de Taina Cununiei avea o justificare în urmă cu mai mult timp, atunci când în momentul în care doi tineri decideau să se căsătorească îşi anunţau părinţii, aceştia se întâlneau, discutau despre viitorul copiilor lor. Apoi, de comun acord, se convenea să se aleagă o perioadă de probă pentru a vedea dacă tinerii se înţeleg şi pot întemeia o familie care să dăinuiască. Sfântul Sinod a luat această decizie ca logodna să preceadă Taina Cunu- niei, mai ales că şi în Codul Civil există în acest moment anumite prevederi care încurajează concubinajul şi chiar această „legătură de probă” înainte de căsătorie, ceea ce este în neconcordanţă cu morala şi cu valorile creştine Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
„Recomand ca nașii să aibă experiența familiei”
- Cum ne alegem naşii de cununie?
- În primul rând, naşii trebuie să fie căsătoriţi şi să formeze o familie creştină. Ei sunt nu doar garanţii credinţei finilor lor, ci devin părinţii spirituali ai celor doi miri. Aşadar, se creează o rudenie spirituală foarte puternică între naşi şi fini. Este de preferat şi recomandăm ca naşii să aibă experienţa vieţii de familie, pentru ca astfel să poată împărtăşi din propria experienţă. De aceea, este foarte important ca finii să apeleze la ajutorul naşilor atunci când apar probleme în familie. De regulă, părinţii sunt subiectivi şi ţin partea copilului lor, în timp ce naşii trebuie să rămână obiectivi şi să încerce să ofere sfaturile potrivite sau să intervină cu discreţie, astfel încât micile probleme apărute în familia de tineri să se rezolve. De aceea, este important ca naşii să conştientizeze faptul că rolul lor nu se încheie după agapa de după Taina Cununiei, ci au această responsabilitate permanentă de a veghea la evoluţia frumoasă şi firească a familiei finilor lor, iar atunci când simt nevoia să intervină cu discreţie.
- Este în regulă să alegem mai multe perechi de naşi?
- Este o tradiţie în anumite zone ale ţării, dar, pentru Biserică, doar o singură pereche de naşi rămâne, ceilalţi pot fi consideraţi martori la Taina Cununiei.
„Doar prima cununie este taină, următoarele sunt binecuvântări“
- Se spune că nicio căsătorie nu are viaţă lungă dacă nu se întemeiază pe iubire jertfelnică. Ce înseamnă să te jertfeşti pentru celălalt?
- Este vorba despre disponibilitatea noastră de a nu precupeţi nimic pentru reuşita familiei noastre. Se spune într-o rugăciune din slujba Tainei Cununii că soţii trebuie să rămână împreună şi la bine, şi la rău. În timpul vieţii pot apărea fel de fel de situaţii nedorite. De exemplu, unul dintre ei se poate îmbolnăvi grav; altul poate avea un accident. În aceste cazuri ce face celălalt soţ? Alege varianta egoistă de a-şi părăsi soţul sau soţia sau manifestă iubire jertfelnică şi rămâne fidel jurământului făcut în faţa Sfântului Altar de a rămâne în familie şi la bine, şi la rău, până la moarte? Iată de ce e nevoie de iubire jertfelnică, de respect reciproc şi de încredere.
- Biserica Ortodoxă acceptă trei cununii religioase…
- Biserica, prin iconomie, în caz de adulter, care conduce la moartea spirituală a unei familii, sau în cazul decesului unuia dintre soţi, are o slujbă de binecuvântare. Dar trebuie subliniat faptul că numai o dată în viaţă este oficiată Taina Cununiei, celelalte slujbe oficiate la a doua sau la a treia căsătorie civilă fiind doar slujbe de binecuvântare. Numai în cazul în care unul dintre miri este la prima căsătorie, iar celălalt la a doua se oficiază slujba Tainei Cununii pentru cel care nu a mai primit această taină.
Biserica apără instituţia sacră a familiei
- S-au strâns deja semnături pentru modificarea Constituţiei, pentru a se specifica clar că familia trebuie formată dintr-o femeie şi un bărbat. Credeţi că va fi de succes acest demers?
- Noi sperăm să fie de succes. Trebuie să precizăm faptul că aceasta este o iniţiativă a Coaliției pentru Familie din România formată din credincioşi din toate confesiunile, iar Sfântul Sinod a hotărât ca Biserica Ortodoxă Română să sprijine această iniţiativă de modificare a Constituţiei României, în sensul precizării explicite că familia este formată în urma uniunii liber-consimţite dintre un bărbat şi o femeie. Este necesară această modificare pentru că în context internaţional există tendinţe şi chiar o presiune din partea anumitor grupuri pentru legalizarea familiei formate din persoane de acelaşi sex, ceea ce ar duce la consecinţe grave asupra viitorului societăţii, având în vedere faptul că scopul principal al unei familii este acela de a da naştere la prunci. În mod firesc, românii, indiferent de credinţă, au un cult pentru familie şi manifestă îngrijorare faţă de unele tendinţe de pe plan internaţional. De aceea, Biserica Ortodoxă Română sprijină iniţiativa cetăţenească a Alianţei Familiilor din România. Îmi amintesc că, în urmă cu mai bine de 20 de ani, în Anglia a existat o intensă dezbatere atunci când două doamne au dorit să înfieze împreună un copil. S-a creat o intensă dezbatere publică pe tema dramei copilului respectiv atunci când ar fi constatat că, spre deosebire de ceilalţi copii, tatăl său este… o femeie. Ce confuzie, ce schimbări se produc în mintea unui astfel de copil în momentul în care începe să îşi pună astfel de probleme. De aceea, Biserica, fiind atentă inclusiv la astfel de tendinţe, apără instituţia sacră a familiei, formată dintre un bărbat şi o femeie.