de Silviu Ghering
Sunt multe locuri în țară încărcate de energii benefice, despre care însă puține lucruri se știu. În jurul lor se deapănă legende despre minuni înfăptuite demult, dar și despre altele care încă se-ntâmplă. Un astfel de teritoriu magic este în Maramureş, în comuna Cerneşti, cunoscut în popor drept Muntele Șatrei sau Muntele Sfânt al Maramureșului, o prelungire sud-vestică a Munţilor Lăpuşului, care separă Depresiunea Lăpuşului de Munţii Gutâi şi Depresiunea Copâlnic. Pe care sunt ridicate o mănăstire și un schit, cel din urmă - ca și Athosul grecesc - interzis femeilor. Că te afli dinaintea unui loc unde se făptuiesc miracole înțelegi încă de cum intri în Depresiunea Lăpușului și vezi Muntele Șatrei, cu forma lui perfectă de trunchi de piramidă. Unii cred că nu e o formă naturală, ci că a fost plăsmuit de mână de om sau de îngeri, mai ales că este același din oricare parte l-ai privi! Geologii ne strunesc imaginația însă și ne asigură că este vorba despre o formațiune geologică de origine vulcanică.
Sălașul celebrului haiduc Pintea Viteazul
Potrivit unor legende locale, pe Muntele Șatrei, la locul numit și acum Șatra Pintii, și-ar fi avut sălașul celebrul haiduc Pintea Viteazul și ortacii săi. Şatra Pintii are, natural, forma unei cetăţi care domină Depresiunea Lăpuşului, la 1.040 m altitudine. După cum spun legendele şi baladele populare, haiducul Pintea Viteazul era un om al zonei, născut la Măgoaja, iar aici, la Șatra Pintii, îşi avea una dintre „reşedinţe”. Potrivit datelor existente, Grigore Pintea, fiul lui Cupşa Pintea şi al Mălinei, s-a născut într-o familie de nobili, din care a făcut parte şi Ioan Cupşa, cel care, în 1681, ctitorind cunoscuta Mănăstire Nicula din județul Cluj, a dăruit călugărilor de acolo celebra icoană a Maicii Domnului care plânge. Nevoile, lipsa banilor şi asuprirea îi făceau în trecut pe oameni să ia calea codrilor şi iubirea armelor. Haiducii au rămas în istorie ca „proscrișii” buni care furau de la bogaţi şi dădeau la săraci. Care, evident, îi priveau ca pe niște eroi și îi ajutau cum puteau. Potrivit documentelor din secolul al XVII-lea, haiducii lui Pintea erau puternic sprijiniţi de locuitorii satelor maramureşene, în special de cei din Mara şi Hoteni.
Minunile izvorăsc din Fântâna Pintii și se ascund în Peștera Pintii
Pe Muntele Șatrei, numele lui îl primesc și Izvorul Pintii și Fântâna Pintii, lângă cel dintâi ridicându-se Mănăstirea Șatra, iar lângă a doua, Schitul Șatra (sau Șătrița). Izvorul Pintii este însă doar unul dintre cele multe cu puteri tămăduitoare de pe Șatra. Pentru că, dacă e să dăm crezare legendelor, fiecare firicel de apă care coboară pantele muntelui are puteri binefăcătoare! Bătrânii povestesc cum apa din Fântâna Pintii „se făcea odată, cât ai clipi, ca untu’ şi vindeca orșice beteșug ori boală a celor ce veneau în lăcaşul de lângă Târgu Lăpuş și aveau credința de a se unge cu ea”.
În partea sudică a formațiunii geologice trapezoidale se află Peștera Pintii. De natură tectonică, peștera a fost însă mult lărgită și făcută funcțională de om, cu mult înainte de timpul viețuirii lui Pintea acolo. Peștera este lungă de vreo 9-10 m, cu niște grote laterale care au fost folosite probabil ca dormitoare. Legenda spune că aici, în inima muntelui, ar fi ascunse comorile adunate de haiduci. Peştera lui Pintea se deschide numai în Noaptea de Înviere, iar cel care intră în ea nu poate ieşi decât peste un an, zic bătrânii locului...
Mănăstirea... viziunilor!
La poalele abruptului stâncos dinspre Depresiunea Lăpușului, la altitudinea de 720 m, în Poiana Paltinului, se găseşte Mănăstirea Şatra, o mănăstire ortodoxă, numită astfel după Şatra lui Pintea Viteazul. A fost ctitorită după 1990 de preotul Ioan Cozma. Pe locul acela însă, în secolul al XVIII-lea, fusese o mănăstire de călugări care a fost bombardată în primăvara anului 1761 de armata generalului Adolf Nikolaus von Bukow, comandant militar și guvernator al Transilvaniei, odată cu alte mănăstiri din Maramureș și din Ardeal, ca represalii la nesupunerea iobagilor români.
Mănăstirea de acum a fost ridicată în urma unor viziuni. Se zice că Episcopul Calinic al Argeșului trecuse pe acolo și promisese că va înălța o mănăstire, dar, nefăcându-se nimic, începuse a visa noapte de noapte că se ridică din patul său și pleacă în zbor spre Muntele Șatrei, unde construiește mănăstirea cu zid de cetate. Au fost însă și alte vise prevestitoare. Filip Teodor din Stoiceni, pe când era prizonier în Siberia, visase că se va întoarce la Șatra, unde se va ridica o mănăstire, iar o femeie din același sat, pe numele său Anica, visase chiar înainte de a muri și a spus neamurilor sale că în curând se va înălța o mănăstire pe Muntele Sfânt, în vis apărându-i chiar și preotul-constructor Ioan Cozma!
Poartă hramul Înălțarea Sfintei Cruci
Ioan Cozma după ce a ridicat, cu mari sacrificii, două biserici în perioada comunistă în satele Stoiceni şi Dumbrava, a hotărât să înalţe şi o mănăstire de călugări. Aşezământul a fost zidit cu ajutorul credincioşilor din zonă, în prezent fiind înălţate aici biserica, două paraclise, chiliile, biblioteca şi trapeza. Biserica poartă hramul Înălțarea Sfintei Cruci, iar paraclisul poartă hramul Sfinții Împărați Constantin şi Elena. Accesul la mănăstire se face pe un drum forestier, dinspre satul Dumbrava, situat la o distanţă de 10 km. Turiştii care doresc să viziteze Muntele Şatra se pot caza la Mănăstirea Şatra sau la cabanele silvice Şatra (700 m altitudine) şi Stoiceni (350 m altitudine).