de Andreea Radu
La 11 mai s-au împlinit 17 ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Ilarion Argatu, unul dintre cei mai mari duhovnici și exorciști pe care i-a avut ţara noastră. Considerat sfânt încă din timpul vieții, el ajută și acum creștinii ce se închină trupului său aflat la Mănăstirea Boroaia din județul Suceava. Cunoscut ca și „vrăjmașul satanei” sau „biruitorul legiunilor demonice”, părintele Argatu avea o vorbă bună pentru fiecare creștin care-i solicita ajutorul. Pe fiecare însă îl aștepta un canon prin care se cerea îndurarea lui Dumnezeu. Despre viața părintelui Ilarion Argatu, despre cum ajută de dincolo de moarte și despre Biserica Boroaia ne-a vorbit părintele Alexandru Argatu, fiul sfântului părinte. Părintele Alexandru Argatu (foto) este unul dintre cei cinci copii ai părintelui Ilarion Argatu (cele două fete au devenit preotese și cei trei băieți, preoți) și slujește la Mănăstirea Boroaia. Pelerinii care ajung aici pot beneficia de cazare contra unei sume modice.
„Părea că doarme, dar de fapt stătea în rugăciune”
- S-au împlinit 17 ani de la moartea părintelui Ilarion Argatu. Cum ați marcat această zi?
- Așa cum e rânduiala creștină, în preajma acestei zile are loc o pomenire deosebită, așa cum facem pentru toți cei din familia noastră. În fiecare an vin oamenii care l-au cunoscut și care au primit învățături de la dânsul, alții vin după ce au citit cărțile despre părintele Argatu, i-au urmat sfaturile și au primit binecuvântări. Noi întotdeauna de la moartea părintelui, în sâmbăta dinaintea zilei de 11 mai, facem praznic pentru el. Vin de obicei peste 300 de oameni, și toți au dragoste pentru sfaturile deosebite primite atât personal, cât și din cărțile publicate. Chiar și când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea părintelui, mulți au sunat și au dorit să vină la Mănăstirea Boroaia în semn de recunoștință.
- ÎPS Teodosie spunea despre părintele Argatu că „viața sa a fost o flacără. Se ruga până adormea și se trezea rugându-se”. Ce știți despre asta?
- Foarte multă lume spunea acest lucru. Povesteau că stăteau de vorbă cu părintele, și dintr-o dată aveau senzația că doarme... dar când termina omul de spus tot ce avea pe suflet părintele începea să-i zică ce avea nevoie. Omul rămânea surprins, neînțelegând cum spunea acele lucruri când „el dormea”. Părea că doarme, dar de fapt stătea în rugăciune, iar creștinul nu pleca de la dânsul fără să fie ajutat duhovnicește. Părintele oferea sfaturi întocmai cu nevoile lor. Cererile cu post, rugăciune și credință sunt împlinite, dar e nevoie de osteneală și din partea omului. Nu e suficient să credem că am plătit un acatist și se roagă părintele pentru noi. Diavolul fără post și rugăciune nu pleacă. Cel care urma sfaturile părintelui se întorcea apoi foarte mulțumit, cel care nu le împlinește nu are binecuvântări. Mântuitorul spune clar: „Cere și ți se va da. Bate și ți se va deschide”.
„Întâlnirea mea cu părintele a fost un moment deosebit, ce nu îmi poate pleca din minte”
- Cum vi-l amintiți pe tatăl dumneavoastră?
- L-am cunoscut abia când eram prin clasa a IV-a. Eram prea mic să îmi amintesc când ne-am despărțit de părinte (n.r. - se ascundea de comuniști). 16 ani a stat ascuns. Când l-am întâlnit știam deja toate rugăciunile vârstei respective și când a coborât părintele din podul casei, unde stătea ascuns, nu-mi venea a crede că tatăl meu avea așa o barbă mare... I-am spus rugăciunile pe care le știam, dar părintele nu stătea mult cu noi. La școală eram întrebat unde este ascuns, au fost verificări şi în casă... În timp, au renunțat să îl mai urmărescă, dar părintele era apărat de Dumnezeu, căci de multe ori a trecut pe lângă cei care-l urmăreau. Abia când eu eram la Seminarul Teologic am primit vestea că părintele a fost prins, ridicat și dus la Suceava la Securitate, fiind învinuit de mai multe. A fost eliberat, dar urmărirea a continuat. Revenind, întâlnirea mea cu părintele a fost un moment deosebit, ce nu îmi poate pleca din minte...
- Va fi trecut părintele în rândul sfinților? Va fi canonizat?
- De când părintele a fost la Mănăstirea Cernica și vorbea cu oamenii, ei îl numeau Sfânt. După ce trupul său a fost dezgropat (n.r. - după şapte ani), oamenii veneau să se închine, pentru că timp de 40 de zile trebuia să stea în biserică. În schimb, părintele a transmis unor pelerini: „Lăsați-mă în pace, nu mă mai băgați în pământ”, și atunci s-a decis să rămână în raclă. Presiunea era din toate părțile, chiar și preoteasa mi-a spus, ca să evităm problemele, să-l îngropăm. Dar a primit și ea un semn. Cum era cu treburile casnice, a văzut cum pe poarta casei a intrat un călugăr. Ea a strigat: „Uite, vine părintele”, dar când s-a îndreptat spre el, a dispărut. Deci, o minune dumnezeiască a fost atunci, ca să se termine și în casă nemulțumirile și problemele care au apărut pe marginea acestui subiect. Este sau nu sfânt, oamenii care l-au cunoscut și cei care vin acum și se închină l-au declarat sfânt. Marii sfinți precum Sfântul Gheorghe, Nicolae și alți mari sfinți nu au acte de canonizare. Asta se face în zilele noastre. De altfel, și Preafericitul era Mitroplit la Iași când au făcut canonizarea sfântului de la Secu și a spus clar: „Noi nu dăm sfințenia cuiva, noi o recunoaștem”. Deci, când vor hotărî cei mari, când va rândui Dumnezeu, pe noi nu ne deranjează ca să zicem ceva împotriva cuiva. Poporul dacă are așa mare dragoste și credință pentru părintele Argatu, cum sunt cei care vin și se roagă, stau în genunchi și plâng și au parte de binecuvântări, se va ruga fără să fie nevoie de recunoaștere. Mulți vin la noi la biserică și pentru dezlegările pe care le citim în fiecare vineri. Chiar și eu, de câte ori i-am cerut ajutorul, m-am rugat cu credință moaștelor sale, nici nu ieșeam bine din biserică și primeam rezolvarea.
„Pe Pământ, totul se întâmplă cu voia lui Dumnezeu”
- Trupul părintelui se află la biserica din Boroaia unde slujiți dumneavoastră. Pelerini din toată țara vin pentru a se închina şi a se ruga. Ce spun ei? Au simțit binecuvântările părintelui?
- Sunt mulțumiți de ajutor, citesc sfaturi, fac canoane și sunt recunoscători. Fără post și fără rugăciune nu se poate... dar nu tot cel care va zice „Doamne, Doamne” va intra în Împărăția lui Dumnezeu. Depinde foarte mult și de trăirea duhovnicească pe care o are omul.
- Credincioșii care mergeau la părinte primeau îndrumări, canoane... S-au scris și cărți. Ne puteți face câteva recomandări?
- Pentru cel care nu se căsătorește, părintele a sfătuit întotdeauna să nu se lipsească de la biserică, să citească acatistul Sfântului Ierarh Nicolae, care binecuvântează pe cei care doresc să se căsătorească. Dacă nu se poate căsători, pentru că sunt blesteme ale părinților asupra lor, atunci e nevoie să meargă împreună la preot să le citească rugăciuni de dezlegare de blesteme. Să se citească și acatistul Sfântului Ciprian împotriva vrăjilor, a farmecelor. Pe Pământ, totul se întâmplă cu voia lui Dumnezeu, dar când se întâmplă lucruri nepotrivite și omul nu se poate realiza, atunci trebuie rugăciune până la rezolvare, nu doar 21 sau 40 de zile. Dacă cerem lucruri care nu ne sunt de folos, Dumnezeu nu ni le dă tocmai pentru a ne proteja. Cei care s-au rupt de Dumnezeu au nevoie de mai multă rugăciune pentru a se îndrepta și a primi mila lui Dumnezeu. Să nu uite nici să se spovedească pentru a fi iertați și dezlegați de faptele săvârșite și care poate sunt o cauză împotriva ajutorului pe care îl dă Dumnezeu. Când ceva nu se realizează trebuie să se gândească la ce a greșit, să găsească astfel cauza și să se îndrepte. Și pentru serviciu tot acatistul Sfântului Nicolae se recomandă și prietenul Sfântului Nicolae, Sfântul Spiridon. Nelipsite trebuie să fie și acatistele Mântuitorului și al Maicii Domnului, iar cei care au nădejde în părintele Argatu îi pot citi și acatistul pe care îl găsesc la Boroaia. Acatistul părintelui Ilarion Argatu îl citesc oamenii, și foarte mulți spun că e grabnic ajutător. Citindu-l îl ajută dacă are credință.
„De 50 de ani fac rugăciuni de dezlegare”
- Sunteți un preot cu har și recunoscut pentru slujbele pe care le țineți. Ce ați preluat de la tatăl dumneavoastră?
- Am preluat toate rânduielile pe care le-a lăsat părintele. Eu fiind în casa bătrânească și în locul unde a slujit, pe mine mă chema părintele la slujbe, și atunci am preluat nu doar de când dânsul era la București, ci și de când era la Boroaia.
- Părintele Argatu făcea rugăciuni de dezlegare și Molitvele Sfântului Vasile. Cât de importante sunt aceste rugăciuni și cui îi sunt recomandate?
- Eu aceste rugăciuni le fac de când sunt preot. Peste doi ani împlinesc 50 de ani de când fac aceste rugăciuni de dezlegare. Rugăciunile sunt pentru cei care nu s-au căsătorit, pentru cei care au duhuri necurate, au năluciri și alte probleme. Ei au nevoie de Molitvele Sfântului Vasile și ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Dacă nu se poate, se pot citi rugăciunle de dezlegare de farmece și de blesteme, și acelea sunt tot rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. Sau se poate citi acatistul Sfântului Ciprian, dar fără rugăciunea de la final, pentru că este o luptă puternică și nu poate omul să facă față.
„Lunea se postește pentru serviciu, pentru căsătorie, spor și ajutor în casă”
- Ce ne puteți spune despre canoanele primite? Sunt creștini care nu reușesc să postească...
- Contează foarte mult cum au fost educați. Nu este mare lucru să postești. Vinovați se fac părinții, care nu au învățat copiii de mici să respecte posturile și rânduiala Bisericii. Chiar și fără a avea un canon, miercurea și vinerea trebuie ținut postul. Chiar și lunea se postește pentru serviciu, pentru căsătorie, spor și ajutor în casă.
- Părintele Argatu recomanda post negru...
- Sigur. Se poate posti și doar până la ora 15:00 pentru cei care nu pot ține sau pentru cei bolnavi până la ora 9:00, ca să participe la Sfânta Liturghie. Au fost cazuri când pentru a scăpa de duhuri puternice se ține post mai aspru, pentru a ajuta pe toată familia. Părintele dădea și 40 de zile de post negru în familie. De exemplu, luni postește mama, marți, tatăl și tot așa. Postul se ține de la 12:00 noaptea până a doua zi la 12:00 noaptea. În ziua respectivă se ia doar anafură și agheasmă, și atunci se scapă de duhuri necurate. Mântuitorul a spus că diavolul nu pleacă fără post și rugăciune. Dacă nu poți posti, nu-l poți fugări pe diavol.
- Ce facem atunci când ne rugăm și gândurile se îndreaptă la alte lucruri?
- Este foarte ușor. Se spune cea mai puternică rugăciune: Tatăl nostru și acolo undeva la terminarea rugăciunii se zice „și nu ne duce pe noi în ispită”. Când spui asta, Dumnezeu nu îngăduie diavolului să-l ispitească pe om. Apoi ne continuăm rugăciunile... La fel faceți de fiecare dată când vă simțiți ispitiți.
Trupul părintelui se află la Mănăstirea Boroaia
Părintele Ilarion s-a născut la 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, comuna Vulturești, judeţul Suceava, și a adormit la 11 mai 1999, la vârsta de 86 de ani, la Mănăstirea Cernica. După șapte ani, trupul părintelui, înmormântat în Biserica „Sfinților Părinți” din Boroaia a fost scos la lumină, iar acesta era întreg și neputrezit, având caracteristicile specifice Sfintelor Moaște. Totul s-a întâmplat în prezența unui sobor de 30 de preoți, iar Înalt Prea Sfinția Sa Pimen al Sucevei și Rădăuților a oficiat slujba de dezgropare a părintelui Ilarion Argatu. Trupul părintelui a fost spălat în agheasmă, uns cu untdelemn sfințit și cu mir. Deși se dorea ca osemintele să rămână în biserică timp de 40 de zile, iar mai apoi să fie îngropate în curtea bisericii, credincioșii au construit un baldachin din lemn și o raclă şi l-au așezat în pronaosul bisericii.
Arhimandritul Ilarion Argatu a urmat cursurile Facultăţii de Teologie de la Cernăuți și Școala de ofițeri de la Bacău. A fost hirotonit preot în anul 1940, an în care s-a și căsătorit cu Georgeta Mihăilescu, împreună cu care a avut cinci copii. În 1972 a rămas văduv, iar în 1973 s-a călugărit la Mănăstirea Antim, din București. A petrecut apoi câțiva ani la Mănăstirea Căldărușani, iar ultimii 19 ani din viață i-a trăit la Mănăstirea Cernica.