de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
Nenumărați oameni de știință consideră că premonițiile sunt o certitudine. Mai presus de controversele stârnite de aceste fenomene stau însă mărturiile celor care le-au experimentat și le-au văzut devenite realitate.
Au evitat un accident fatal
Chris Carter, autorul cărții „Science and Psychic Phenomena: The Fall of the House of Skeptics” („Știința și fenomenele paranormale: Căderea casei scepticilor”), citează două studii de amploare din care a reieșit că oamenii de știință consideră premonițiile „o realitate” sau cel puțin „o posibilitate” în proporție de peste 60%. Dacă în cazul lor raportarea se face la experimente, altfel stau lucrurile cu oamenii obișnuiți care au trăit acest fenomen. Publicația „Epoch Times” a reunit o colecție de astfel de mărturii de pe rețelele de socializare. Deși mulți dintre cei care le-au relatat au rămas anonimi, poveștile lor dăinuie. De pildă, un angajat al pizzeriei „Tiny Julius”, din SUA, povestește că într-o zi a avut un puternic sentiment de moarte: „M-am învoit de la serviciu și am plecat acasă. Mai târziu, în aceeași zi, am fost jefuiți sub amenințarea cu arma”. Un alt utilizator relatează că, într-o dimineață, fiul său în vârstă de 3 ani a avut o explozie de furie și nu dorea să plece la grădiniță „ca să nu ne ciocnim și să murim”. Când în sfârșit au plecat de acasă, au trecut pe lângă un accident groaznic petrecut pe traseul lor cu doar zece minute înainte.
Și-a anunțat moartea sub ruine
În 1996, o fetiță pe nume Eryl Mai Jones le-a spus colegilor de clasă de la școala din Aberfan, Țara Galilor, că va muri. Apoi i-a mărturisit și mamei sale că nu se teme să moară, pentru că va fi „cu Peter și cu June”. Câteva zile mai târziu a povestit că a visat cum o substanță neagră acoperea școala. A doua zi, la 21 octombrie, un depozit de deșeuri de minereu de cărbune s-a revărsat peste instituția de învățământ, și 100 de copii și-au pierdut viața. Eryl Mai a fost înmormântată lângă colegii ei Peter și June. Iar fotograful Ben Chasteen povestește că într-o zi, în timp ce se afla în compania unui copil diagnosticat cu autism, acesta a început să strige: „Vine mama!”. Femeia într-adevăr a venit să-l ia, dar nu îi spusese nimic despre asta micuțului, era o surpriză. Mai mult, a povestit că odată, în timp ce vorbea cu băiețelul la telefon, acesta a îndemnat-o să aibă grijă „la căprioară”. Șoferița a încetinit doar atât cât să poată evita animalul care i-a sărit în față și pe care altfel l-ar fi ucis.
Și-a „văzut” prietenul paralizat cu 15 ani înainte
Spațiile social-media sunt pline cu mărturii ale celor care au presimțit evenimente grave din viața lor sau din societate. De pildă, cineva relatează că în copilărie a avut un vis în care lumea stătea și privea în sus, spre o minge de foc, plângând. „Copil fiind, m-am gândit că fusese o cometă. Câteva zile mai târziu s-a prăbușit naveta spațială Challenger”. Un alt utilizator relatează despre o viziune bruscă și foarte reală în care un prieten al său plutea cu fața în jos pe suprafața unei ape. Secvența următoare îl arăta pe respectivul într-un scaun cu rotile. „Totul a fost extrem de clar. I-am spus mamei, foarte tulburat, că un lucru teribil urmează să i se întâmple. 15 ani mai târziu, a intrat în apa mării, nu știa că este o dună de nisip în zonă, și și-a rupt gâtul. A rămas paralizat și se află și azi imobilizat în scaun rulant”.
Victimele atacului din 11 septembrie au presimțit...
Poveștile presimțirilor celor care aveau să fie victime ale atacurilor din 11 septembrie 2011, din New York, sau ale rudelor acestora sunt menite să dea fiori. „În dimineața aceea, Eamon, soțul meu, a avut un atac subit de amețeli în timp ce se pregătea să meargă la serviciu. I-am spus să rămână acasă, dar n-a vrut. Nu l-am mai văzut niciodată. Apoi mi-am amintit de premonițiile sale frecvente - îmi spunea că va muri tânăr, că nu va apuca să intre în noul mileniu și se întâlnea des cu fratele său să discute căi de scăpare în eventualitatea unui nou atac asupra World Trade Centre (turnul nordic mai fusese atacat în 1993)”, povestește soția unei victime, citată de „Daily Mail”. La rândul său, Michael i-a interzis soției, Monica, în termeni foarte categorici, să vină la New York în acea zi. Femeia trebuia să se întoarcă de la Boston, dar soțul său s-a opus: „Nu vreau să vii aici și să-mi fac griji pentru tine toată ziua”. Michael nu a mai venit acasă vreodată. Iar Ruth McCourt, care a pierit împreună cu fiica sa în avionul care a lovit turnul sudic, i-a spus soțului său cu câteva zile înainte: „Dacă se întâmplă ceva cu mine, să-mi duci cenușa în Irlanda”. Asta după ce zile la rând le spusese colegilor că simte că se va petrece „o catastrofă”. Alte nenumărate mărturii despre premonițiile celor care au pierit în atacurile din 2011 sunt reunite în cartea „Mesaje. Vizite și premoniții ale celor dragi pierduți la 11 septembrie”, scrisă de Bonnie McEneaney.
Schimbări semnificative în undele creierului
Abilitatea de a previziona viitorul este de mult timp obiectul a nenumărate studii. Foarte multe dintre acestea au ajuns la concluzia că fenomenul există, chiar dacă nu poate fi explicat. Una dintre cercetări a avut loc la Universitatea Northwestern, din Illinois. „Analizele noastre au arătat că, dacă o persoană se racordează perfect cu corpul său, poate detecta schimbări ce se vor petrece după un răstimp de până la zece secunde”, afirmă neurologul Julia Mossbridge, care a analizat studii pe această temă din 1978 încoace. S-a observat, de asemenea, faptul că la unele persoane există schimbări semnificative în undele creierului și la nivelul pielii cu câteva secunde înainte de a fi expuse la stimuli despre care nu au cunoștință. Potrivit specialiștilor citați de revista „Frontiers in Perception Science”, șansele ca acest efect să fie o coincidență sau o întâmplare sunt de 400 de miliarde la unu.