de Elena Şerban
Cunoscut mai ales pentru romanele sale în care prezintă partea mai puţin cunoscută a Asiei, James Clavell a reuşit să îi determine pe europeni să vadă cu alţi ochi acest colţ de lume. „Shogun”, „Tai Pan”, „Nobila casă” sau „Changi” sunt doar câteva dintre lucrările acestui scriitor născut la 10 octombrie 1924, în Australia. Numele său real a fost Charles Edmund DuMaresq de Clavelle. El a avut parte de o copilărie frumoasă, cu plimbări multe, datorită tatălui său, care era ofiţer în Marina Regală Britanică şi care a lucrat în mai multe ţări sub dominion britanic. Inspirat, de altfel, de meseria tatălui său, Clavell s-a înrolat, după începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, în Artileria Regală Britanică. În ciuda vârstei fragede, a fost trimis în Malaiezia să lupte împotriva japonezilor. După ce a fost rănit, a fost capturat şi dus într-un lagăr de prizonieri din Java. Experienţele trăite acolo l-au inspirat să scrie romanul „King Rat” (tradus în română cu titlul „Changi”). Scriitorul a renunţat la cariera militară în 1946 şi s-a înscris la Universitatea din Birmingham, acolo unde a cunoscut-o pe April Stride, o actriţă cu care s-a și căsătorit în 1951. Mariajul cu April a reprezentat un pas important în cariera scriitorului, care s-a mutat în SUA, unde a început să lucreze în lumea filmului. A fost scenarist şi apoi producător al unor filme care s-au bucurat de mare succes: „The Fly” („Musca”, 1958) și „Watusi” (1959), „The Great Escape” („Marea evadare”, 1963). Câţiva ani mai târziu, Clavell a scris cel mai cunoscut roman al său, „Shogun”. Notorietatea acestui volum de peste 1.000 de pagini a crescut şi mai mult după dramatizarea sa din 1980. Pentru rolul personajului principal a fost ales actorul Richard Chamberlain. Bolnav de cancer, scriitorul a decedat în Elveţia cu o lună şi trei zile înainte să împlinească 70 de ani.
de Diana Georgescu
Vestita localitate Tismana, așezată între dumbrăvile minunate și apele curgătoare care udă versantul sudic al Retezatului, adăpostește nu numai mănăstirea cu același nume, ci și un tezaur de cultură populară tradițională, de o bogăție incomparabilă. Meșteșugul cusăturilor și al țesăturilor este păstrat ca artă de veche tradiție, într-o formă de concentrare și de valorificare a potențialului artistic, numită „Arta casnică Tismana”. Președinta acestei cooperative, doamna Ștefania Prună (medalion), este cea care a reușit să mențină respectul pentru bogatul tezaur de artă populară existent aici, dar și mâna de lucru specializată.
Read more: Stefania Pruna „Modelele iilor noastre vin din sufletul fetelor care le cos“
de Dana Purgaru
De-a lungul carierei sale de peste jumătate de secol, Nana Mouskouri - cunoscută în lumea întreagă sub porecla „Cântăreața cu ochelari” - a vândut peste 300 de milioane de discuri, a cântat de la muzică populară și clasică la jazz și chiar gospel, a interpretat în 15 limbi și a concertat în toată lumea, inclusiv la noi.
Read more: Nana Mouskouri împlineşte la 13 octombrie 80 de ani cântăreața cu ochelari şi cu defect la corzile...
de Elena Şerban
„Planeta maimuţelor”, „Ben-Hur” sau „Antoniu şi Cleopatra”. Un premiu Oscar pentru „Ben-Hur” şi medaliat personal de preşedintele George Bush pentru lupta în favoarea drepturilor omului. Un actor cu faţă de dur şi cu suflet ca pâinea caldă. Charlton Heston. Actorul s-a născut la 4 octombrie 1923, în Ilinois, cu numele de John Charles Carter. A cochetat cu actoria încă din adolescenţă, atunci când şi-a şi luat ca nume de scenă pseudonimul care l-a făcut celebru. Prima producţie în care a jucat a fost „Peer Gynt”, în 1941, film turnat pe când era licean. După Cel de-Al Doilea Război Mondial, Heston s-a luptat să îşi facă un nume în cinematografie. Ajutat de fizionomia sa, a început să primească rol după rol: „Dark City”, „Cele 10 porunci”, „Lucy Gallant”, „Atingerea diavolului”, „El Cid”. Actorul a avut o activitate intensă şi în lumea serialelor tv. A jucat în „The Colbys”, „Cei trei muschetari” sau „Insula comorii”. Charlton Heston nu a fost doar un actor de renume, ci şi unul implicat intens în viaţa politică. Nu ezita să susţină pe faţă candidaţii la Preşedinţie pentru care făcea şi campanie la Hollywood. A trecut prin mai multe faze. Întâi liberal, apoi democrat şi apoi republican. I-a susţinut pe John F. Kennedy, Richard Nixon şi Ronald Reagan. Un alt lucru care l-a deosebit pe Heston de alţi actori a fost dorinţa acestuia de a se implica în lupta pentru drepturile persoanelor de culoare. A fost de altfel prezent la marşuri de protest alături de Sydney Poitier sau de Harry Belafonte. Şi tot spre deosebire de alţi actori de la Hollywood, care se pot lăuda cu numeroase soţii sau iubite, Heston a fost bărbatul unei singure femei: Lydia Clarke, cu care a fost căsătorit între 1944 şi 2008, anul morţii sale. Cei doi au avut un fiu, Fraser Clarke Heston. În timpul căsniciei, Charlton şi soţia sa au adoptat o fetiţă, Holly Anne. Actorul, caracterizat de fostul preşedinte George Bush ca un actor integru cu o inimă mare, a murit la 5 aprilie 2008, în urma unei pneumonii. În onoarea acestuia, Poşta americană a lansat, în 2004, un timbru cu chipul său.
de Raluca Grințescu
Luna octombrie este zisă și Brumărel, căci atunci începe să cadă bruma. Sunt multe superstiții legate de această lună, cele mai multe ţin de prevestirea timpului, astfel: dacă în octombrie cad multă brumă și zăpadă, luna ianuarie va fi moale și călduță; dacă bubuie în octombrie, sunt semne de iarnă ușoară; cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor. Sunt și alte superstiții și obiceiuri, multe legate de cele două mari sărbători ale lunii: 14 octombrie - Sfânta Cuvioasa Parascheva, și 26-27 octombrie - Sfântul Mare Mucenic Dimitrie și Cuviosul Dimitrie cel Nou.
Read more: Luna în care morţii se fac moroi: Brumărel
de Raluca Grințescu
Ochii noştri au anumite caracteristici distincte. Unii dintre noi suntem binecuvântaţi cu nişte ochi superbi căprui, migdalaţi, în timp ce alţii avem ochii de o culoare albastru intens azurie. Ştiați că nu există două persoane care au exact aceeaşi culoare a ochilor? Uneori, când întâlnim pentru prima dată pe cineva îi observăm culoarea ochilor. Fiecare dintre noi are nuanţe diferite de ochi, în funcție de cantitatea de melanină prezentă în iris. Să aruncăm împreună o privire asupra aspectelor pe care le scoate în evidenţă culoarea ochilor despre dumneavoastră:
Read more: Ce ochi aveţi? Ca să ştiţi cine sunteţi!
de Andrei Dicu
Călătoriile cu trenul nu mai capătă, de multă vreme, aerul schiţelor lui Caragiale sau misterul crimelor din romanele Agathei Christie. Astăzi, totul poartă „parfumul” luxului, al vitezei şi al excesului de confort dacă vorbim despre garniturile de mare viteză, în care constructorii de bolizi pe şine investesc milioane de euro. Pentru amatorii de senzaţii tari, o călătorie cu un tren-săgeată echivalează cu o plimbare la bordul unui Ferrari de ultimă generaţie, astfel că goana pe calea ferată a devenit o „fiţă” a ultimilor ani.
Read more: Ultima „fiţă“ a mileniului:Trenurile-Săgeată
de Elena Şerban
Celebru pentru că a dus muzica clasică pe stadion, André Léon Marie Nicolas Rieu este unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni contemporani. Născut la 1 octombrie 1949, la Maastricht, în Olanda, André s-a mutat cu familia la Amsterdam pe când avea doar câţiva ani. Tatăl său, André Rieu Sr, a fost dirijor al Orchestrei Simfonice Limburg şi al Operei din Leipzig. Nu a fost deci nicio mirare că, la vârsta de doar 5 ani, Rieu a început să ia lecţii de vioară. După terminarea liceului, André şi-a continuat studiile de vioară la Conservatorul din Liège, iar mai târziu, la Conservatorul din Maastricht, până în 1973. Încă din timpul Conservatorului, muzicianul a început să cânte vals la diverse reuniuni. Încurajat de succesul avut, a popularizat acest tip de dans cu orice ocazie. Astfel că în 1987 a înfiinţat Orchestra Johann Strauss, dar şi propria casă de producţie. Primul concert al acestei orchestre, care avea la început doar 12 membri, a avut loc la 1 ianuarie 1988, fiind şi primul succes. Europa s-a lăsat cucerită de valsurile cântate de orchestra dirijată de Rieu. Toată lumea îl numea „Regele valsului”. Încet-încet, orchestra şi-a mărit numărul de membri. Aşa se face că în prezent, la unele concerte, ea numără chiar şi 150 de muzicieni, având succes peste tot, iar biletele se vând ca pâinea caldă. Muzicianul este invitat să cânte pe toate continentele: din Italia şi Statele Unite până în Australia sau Brazilia. Imperiul „André Rieu Productions” se dezvoltă ca din apă. Aproape 130 de angajaţi permanenţi muncesc pentru ca toate concertele să se desfăşoare în condiţii de clasă, iar lumea să se contopească perfect cu muzica. Organizaţia are propriile autocare şi un avion pentru transportul orchestrei. Muzicianul este însurat cu Marjorie, din 1975, şi au împreună doi copii: Marc, de 36 de ani, şi Pierre, de 33 de ani.
de Cătălina Tăgârță
Reîncarnarea reprezintă un subiect fascinant. Dar, indiferent că sunteți sau nu adepții acestui concept, cu siguranță credeți în zodii, horoscop sau... în numerologie. Ei bine, din punctul de vedere al acestui din urmă domeniu, există un număr care arată gradul de evoluție spirituală cu care fiecare individ s-a născut în această viață. Odată aflat, veți ști care este gradul de evoluție al spiritului dumneavoastră și ce măsuri trebuie să luați pentru a vă dezvolta în continuare.
Read more: Calculaţi-vă gradul de evoluţie sufletească în funcţie de data naşterii
de Laura Zmaranda
Este septembrie, iar Providenţa pare să ne fi binecuvântat cu un început de toamnă blând, înmiresmat de parfumul strugurilor care încep să se coacă. Dacă legenda ar prinde viaţă, imaginea viţelor-de-vie în pârg ar stârni un fior de plăcere zeului roman Bacchus. Inspirată de devoţiunea acestei făpturi mitologice faţă de viţa-de-vie şi de vin, mi-am propus să descopăr mai multe despre un meşteşug străvechi, care are o strânsă legătură cu licorile bahice. L-am avut alături pe domnul Gheorghe Dima. Domnia sa este profesor, manager al unei mici afaceri de familie, dar şi unul dintre dogarii comunei Coşeşti. O comună renumită pentru păstrarea cu străşnicie a unui meşteşug ce pare că nu va muri niciodată, dogăritul.
Read more: Dogăritul Meşteşugul care nu va muri niciodată
de Elena Şerban
Charles Martin Jones, alintat „Chuck”, este numele pe care mai ales copiii din lumea întreagă îl ştiu, pentru că Chuck Jones apare pe genericele a mii de episoade de seriale de desene animate, dintre care pot fi menţionate: „Tom şi Jerry”, „Bugs Bunny”, „Daffy Duck” sau „Wile E Coyote”. Jones a fost un grafician, creator de desene animate, scenarist, producător şi regizor american. S-a născut la 21 septembrie 1912, în Spokane, Washington. Peste doar câţiva ani, când Charles încă nu mergea la şcoală, familia a decis să se mute în suburbiile Los Angelesului. Pasiunea pentru desen s-a dezvoltat încă din copilărie, la îndemnul tatălui său. Ulterior, în timpul liceului, a avut norocul de a avea un profesor de arte plastice care i-a cizelat talentul. Chiar şi aşa, după terminarea liceului şi a Institutului de Artă, Chuck s-a chinuit destul de mult până şi-a găsit de lucru în branşă. A fost nevoit să lucreze ca om de serviciu până ce un prieten vechi i-a oferit o slujbă ca desenator la un studio. În acea perioadă şi-a cunoscut prima soţie, pe Dorothy Webster. Un an important pentru cariera lui Jones a fost 1933, atunci când s-a angajat la un studio de producţie de desene animate care colabora cu Warner Bross. Încet, încet a devenit cunoscut în acest domeniu şi fost solicitat să lucreze pentru case de producţie din ce în ce mai mari. Ajuns la Disney, a găsit terenul propice şi a dat frâu liber imaginaţiei. Atunci a creat cele mai importante personaje ale sale. Pentru contribuţia sa în industria animaţiei, Jones a fost nominalizat de opt ori la Premiile Oscar şi a câştigat de trei ori. De departe însă, cel mai mare premiu pe care l-a primit în viaţă a fost naşterea fiicei sale, Linda Jones Clough. Desenatorul a murit la 22 februarie 2002, din cauza unei afecţiuni cardiace. I-au fost aproape cea de-a doua soţie, cu care s-a căsătorit când avea 69 de ani, dar şi nepoţii săi Craig, Todd şi Valerie Kausen. Jones a fost incinerat, iar cenuşa sa a fost aruncată deasupra oceanului.