Main menu

header

Brahms şi Ceaikovski, doi titani nemuritori

626 2 2de Silviu Ghering

Ziua de 7 mai a adus omenirii două genii ale muzicii clasice. La această dată s-au născut nemuritorii Johannes Brahms (1833) și Piotr Ilici Ceaikovski (1840). Primul a fost considerat „succesorul lui Beethoven”, iar al doilea este de departe cel mai cunoscut compozitor rus al tuturor timpurilor.

Read more: Brahms şi Ceaikovski, doi titani nemuritori

Romania frumoasa

626 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: Romania frumoasa

Rebela genială a Antichităţii: Hypatia

626 27 1de Andrei Dicu şi Daniel Alexandrescu

Minte sclipitoare, prima femeie matematician din istorie, Hypatia s-a născut în anul 370, la Alexandria, şi a murit în anul 415. Născută într-o perioadă în care femeile nu pătrundeau în cercurile înalte ale societății, Hypatia este simbolul gândirii rebele, care a refuzat să se supună dogmelor religioase. În 1884, astronomul Victor Knorre a botezat un asteroid „Hypatia”, iar un crater de pe Lună îi poartă numele.

Read more: Rebela genială a Antichităţii: Hypatia

Spionii Cosmosului continuă, misterios, razboiul rece

626 28 1de Andrei Dicu şi Alexandru Brădescu

De la prima călătorie a unui om în spaţiul cosmic (Iuri Gagarin, la 12 aprilie 1961), Cosmosul a devenit cadrul în care sunt testate cele mai noi şi mai îndrăzneţe tehnologii, iar aplicaţiile militare şi-au găsit şi ele un teren propice. Aşa cum era firesc, aceste experimente sunt învăluite în mister, dar, după un timp sau după observaţiile astronomilor amatori, multe detalii ale misiunilor secrete au ieşit la suprafaţă. Iată amănunte referitoare la misiunile spaţiale secrete aflate în desfăşurare pe orbita Pământului, adică... deasupra capetelor noastre.

Read more: Spionii Cosmosului continuă, misterios, razboiul rece

Repetentul care a tradus Biblia: Gala Galaction

625 2 2de Silviu Ghering

Era 16 aprilie 1879 când, în satul Didești, din Teleorman, se năștea primul fiu al lui Nicolae Pişculescu, țăran înstărit, însurat cu Marioara, fiică de preot. L-au botezat Grigore. După şcoala generală, pleacă la Bucureşti şi se înscrie la Liceul „Sf. Sava”, unde-l cunoaște pe Tudor Arghezi, de care l-a legat o strânsă prietenie de-a lungul a şase decenii. Chiar a rămas intenţionat repetent, ca să poată fi coleg cu bunul său tovarăș, mai mic cu un an. După primul an de studenţie la Litere, face un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi este fascinat de viaţa monahală. Abandonează Literele şi se înscrie la Teologie. La Mănăstirea Neamţ vede scris pe un perete numele „Galaction” şi-l alege ca pseudonim pentru când va fi călugăr. Dar într-o vizită la Mănăstirea Agapia o cunoaște pe Zoe Marcoci, dragostea fulgerătoare dintre ei întorcându-l din drumul spre viața monahală. Se căsătoresc în 1903. Obţine licenţa în Teologie la doar 30 de ani. Este hirotonit preot (1922), devine profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău (1926), apoi decanul acesteia (1928), profesor la Facultatea de Teologie din București (1941), membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor (1954). A publicat studii despre Noul Testament, dar și volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un Jurnal care a fost publicat postum. Între 1928 şi 1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română. Opera sa - construită pe spiritul evanghelic - a fost deosebit de apreciată: Premiul Academiei Române (1915), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1933), Medalia Meritul Cultural clasa a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul Naţional pentru proză (1942), Medalia Meritul Cultural în grad de comandor (1947), Ordinul Muncii clasa I (1954). A fost vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru al Academiei Române (1947), deputat în Parlament (1946-1948) şi în Marea Adunare Naţională (1948-1952). Aprig militant antifascist, sprijinitor şi prieten al populaţiei evreieşti din România, a călătorit în Țara Sfântă, în Ungaria, Italia, Grecia, Egipt. O congestie cerebrală (1959) îl țintuiește la pat în ultima parte a vieții și moare la 8 martie 1961, la București.

Romania frumoasa

625 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: Romania frumoasa

Prietenul pe care l-am abandonat: Oceanul planetar

625 19 1de Andrei Dicu şi Claudiu I.

Dincolo de lozincile preferate de unele organizaţii care au găsit noi modalităţi de a strânge bani pentru proiecte „invizibile”, degradarea mediului a atins cote înalte. Respectarea şi aplicarea legilor sunt aproape absente, în timp ce politicile publice sunt aproape inexistente. În largul Oceanului Planetar, activităţile ilegale, nedeclarate şi neautorizate sunt la ordinea zilei...

Read more: Prietenul pe care l-am abandonat: Oceanul planetar

Magellan, jertfa supremă a primului ocol al lumii

625 28 1de Silviu Ghering şi Alexandru Brădescu

La 27 aprilie s-au împlinit 491 de ani de la moartea unuia dintre cei mai de seamă navigatori ai tuturor timpurilor: Ferdinand (Fernando) Magellan. Fără a exagera în vreun fel, Fernando Magellan este unul dintre acei puţini oameni care au schimbat soarta omenirii. Spirit cutezător, atras de cunoaştere şi de aventură în egală măsură, Fernando Magellan s-a dovedit a fi un om care a impulsionat întreaga evoluţie a societății omenești. Căci, în urma reuşitei sale, lumea nu a mai fost deloc aceeaşi...

Read more: Magellan, jertfa supremă a primului ocol al lumii

Un actor din noua generaţie îşi creează propriul drum în artă Răzvan Bănică: „Publicul e singurul care îţi aprobă cartea de vizită“

625 29 1de Irina Ţolea

La numai 24 de ani, Răzvan Bănică are deja scrise primele pagini într-un CV ce se anunță consistent. Încă din adolescență a jucat în mai multe seriale de televiziune, documentare și scurtmetraje. Este un fan al lui Al Pacino și al școlii de teatru rusești. A absolvit UNATC, este actor angajat al Teatrului Nottara, dar joacă în numeroase producții pe scenele bucureștene. În studenție a format trupa Stress Control, cu care a lansat un album, un videoclip și a susținut o serie de concerte. Răzvan este nepotul lui Ștefan Bănică jr, dar nu este primul lucru pe care îl spune atunci când îl cunoști. Despre pasiunea pentru teatru, muzică, sport și eforturile de afirmare ale noii generații de actori, Răzvan Bănică ne-a vorbit într-un interviu în exclusivitate pentru Revista „Taifasuri”.

Read more: Un actor din noua generaţie îşi creează propriul drum în artă Răzvan Bănică: „Publicul e singurul...

Criticul nepereche al raţiunii pure: Immanuel Kant

624 2 2de Silviu Ghering

Immanuel Kant a fost unul dintre cei mai mari filosofi din perioada Iluminismului în Germania. S-a născut la 22 aprilie 1724, la Königsberg, în Prusia Orientală (astăzi Kaliningrad, în Federaţia Rusă), cel mai mare dintre cei cinci copii care vor atinge maturitatea din cei nouă născuți ai unui meșter șelar și ai soției sale, ambii credincioşi fervenţi ai Bisericii Luterane, care i-au dat o educație riguroasă, pioasă, dar deschisă cunoașterii. La 8 ani a intrat la şcoala pe care o conducea pastorul familiei, şcoală în limba latină, în care a dobândit dragostea pentru clasicii latini. În 1740 s-a înscris la Universitatea din Königsberg, ca student la Teologie. Deşi se hotărâse să urmeze o carieră academică, moartea tatălui său, în 1746, l-a făcut să se retragă şi să caute un mijloc de a-şi câştiga existenţa. A găsit o slujbă de profesor particular şi, timp de nouă ani, a lucrat pentru trei familii bogate. Astfel a pătruns în societatea înaltă a oraşului și a dobândit un statut social. În 1755 a absolvit Universitatea şi a obţinut postul de privatdozent (lector). Universitatea îl numește în 1765 sub-bibliotecar la Biblioteca Regală, post foarte prost plătit (va renunța la el în 1772) pentru a spori firavele sale venituri. În 1770 ajunge, în fine, profesor titular la catedra de logică și metafizică. În 1780, devine membru în Senatul Universității, iar în 1787, membru al Academiei de Științe din Berlin. În 1786 este numit rector, titlu conferit de Regele Frederic al II-lea al Prusiei. Anul 1781 consemnează apariţia monumentalei sale lucrări „Critica raţiunii pure”. Odată cu această carte, lumea spiritului suferă o transformare din temelii în spaţiul occidental: niciun gânditor apusean nu va mai putea filosofa fără să se raporteze, într-un fel sau altul, la „kantianism”. Nu a fost căsătorit și nu a trecut niciodată de granițele țării. În 1797, slăbit de vârstă, renunță la învățământ și își petrece ultimii ani într-o retragere studioasă și solitară. Moare la 12 februarie 1804, după o lungă perioadă de slăbiciune fizică și intelectuală, în vârstă de 79 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost „Es ist gut” („E bine”).

Romania frumoasa

624 2 1de Silviu Ghering

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: Romania frumoasa