de Silviu Ghering
Publius Ovidius Naso, cunoscut în română sub numele de Ovidiu, s-a născut la 20 martie 43 î.Hr., în orașul Sulmo (astăzi Sulimona), în centrul Italiei, la 140 de kilometri de Roma, într-o străveche familie de cavaleri. Tatăl său aparținea nobilimii și dorea să-l facă funcționar public. La 13 ani a fost trimis la Roma, împreună cu fratele său mai mare cu un an, pentru a primi o cât mai bună educație la „școala retorilor”. În jurul vârstei de 18 ani a citit în public primele sale compuneri poetice. După terminarea studiilor de retorică, a plecat să se instruiască în „cetatea lumină” a Greciei, Atena, apoi și-a completat cunoștințele într-o lungă călătorie în Asia Mică și în Sicilia. Întors la Roma, a intrat în magistratură, unde a ocupat diferite funcții minore, dar a renunțat repede la cariera judecătorească și politică, pentru că-i răpeau, după cum mărturisea, „răgazul datorat muzelor”. A intrat în cercul literar condus de Messalla Corvinus și a dus o viață extravagantă, lipsită de griji, în mijlocul protipendadei romane.
Read more: Poetul reabilitat după 2.000 de ani: Ovidiu