de Andrei Dicu
Artistul uriaş și mereu optimistul Mihai Constantinescu, cel care a cântat toate lumile posibile ale copiilor din fiecare dintre noi, a plecat la Cer la sfârșitul lunii octombrie. Prea grăbit, a înscris această dată de „calendar”, 29, într-un circuit al durerii ce trebuie privită cu obediența ierbii, care crește sub căldura unui Soare îndepărtat, de nedeslușit în strălucirea lui, pe care nu-l întreabă nimeni, niciodată, dacă este vesel sau trist, deși ne binecuvântează benevol. Pe Mihai l-a urmat, după doar patru zile, Leo Iorga. Parcă nu se mai sfârșește această infernală morișcă… Dar a vorbi despre Mihai Constantinescu înseamnă a începe o discuție despre însăși noțiunea de firesc. În cazul său, conceptele „talentat”, „autentic” și „conștiincios” sunt însumate și subordonate ideii de firesc. Firescul cu care ne-a zâmbit toată viața și care rodește și acum în inimile apropiaților săi. Muzician desăvârșit, Mihai Constantinescu a fost înnobilat cu „Ordinul Național pentru Merit în Grad de Cavaler” și asta pentru că a fost și rămâne, cum spun britanicii, un „Sir”. Prietenii săi dragi și-au deschis sufletele pentru revista „Taifasuri” și ceea ce veți citi este istorie, combinată cu melancolie…
Read more: „Adamo de România“, perfecţionistul cu inima prea sensibilă Mihai Constantinescu, în noua lui Lume...