Main menu

header

România frumoasă

514 2 1de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: România frumoasă

Magia păpuşăritului sau cum prind viaţă ciorăpeii

514 30 1de Dana Purgaru

Poate una dintre cele mai vechi arte din lume este teatrul de păpuși. De altfel, descoperirile arheologice vin să ateste acest lucru, cele mai vechi urme găsite datând din mileniul

Read more: Magia păpuşăritului sau cum prind viaţă ciorăpeii

Pictorul bucuriilor vieţii: Renoir

513 2 2de Andrei Dicu

Născut la 25 februarie 1841, la Limoges, Pierre-Auguste Renoir a fost un celebru pictor francez, creator - împreună cu Claude Monet, Alfred Sisley, Paul Cézanne - al curentului impresionist. Totuşi, dragostea sa pentru desen, artă figurativă și portrete l-a îndepărtat mai târziu de impresionism. Denumit pe drept „pictorul bucuriilor vieții”, Renoir a pictat cu pasiune până în ultima clipă a existenței sale. Tatăl său a fost croitor, iar copilăria și-a petrecut-o în Paris, într-un cartier apropiat de Luvru. La 13 ani lucra deja ca pictor de porțelanuri, iar mai târziu a pictat evantaie și jaluzele, reușind să strângă o sumă de bani pentru a putea studia. Coleg cu pictorul român Nicolae Grigorescu, şi-a format propriul stil, cu personaje scoase în evidență de contururi ferme, iar fundalul deschis al pânzelor sale aminteşte de frescele italiene. Chinuit de o paralizie parțială și de reumatism, Renoir a continuat să picteze. Medicii i-au recomandat o climă mai blândă, motiv pentru care, în 1907, şi-a cumpărat o proprietate la Cagnes-sur-Mer, lângă Nisa. În 1919, a fost distins cu Ordinul Legiunii de Onoare. Ultimii ani ai vieții au fost marcați de moartea rudelor apropiate, de război și de boală, dar Renoir a continuat să picteze, în ciuda durerilor insuportabile şi a depresiei. De altfel, a pictat ultimele tablouri cu pensula legată de mâna dreaptă. Printre operele pe care le-a lăsat posterității se numără și „Le Déjeuner des canotiers” („Dejunul vâslașilor”, 1881), lucrare ce reprezintă imaginea unor vâslași din Chatou luând micul dejun în restaurantul Fournaise. Printre personaje se regăseşte viitoarea soţie, Aline Charigot, a cărei imagine e surprinsă jucându-se cu un câine. Pictorul însuși este un personaj al propriei lucrări. Renoir a murit la 23 decembrie 1919, lăsând în urmă o mulţime de creaţii de o valoare inestimabilă, precum „Grădină în Britania”, „Cina de pe barcă”, „Pelerinajul”, „Pariziana” şi celebrul „Autoportret”.

România frumoasă

513 2 1de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: România frumoasă

Sfaturi utile pentru fotografii începători de la Eugen Alesiuc: „Ca să treceţi de la poză la artă mutaţi aparatul pe Manual“

513 25 1de Cătălina Tăgârță

Teoretic, poze poate face oricine. Cu ajutorul aparatelor de ultimă generație, tot ce trebuie să faceți pentru a păstra dovada momentelor importante din viața dumneavoastră este să apăsați pe un buton. Însă, dacă vă doriți ca imaginile surprinse să transmită emoție, să fie artistice și apreciate de toți privitorii, e nevoie să mutați aparatul de pe setarea Auto pe Manual, să citiți cu atenție cartea tehnică și să cunoașteți câteva elemente de bază. Eugen Alesiuc (foto), cameraman și fotograf profesionist (egalphoto.ro), vă oferă câteva sfaturi de bază.

Read more: Sfaturi utile pentru fotografii începători de la Eugen Alesiuc: „Ca să treceţi de la poză la artă...

Femeia cu picioare şi psihic de fier: Amy Purdy

513 30 1de Andrei Dicu

Taifasuri vă prezintă cazul incredibil al unei americance care nu s-a dat bătută niciodată, devenind o adevărată legendă! Deşi soarta a lovit-o crunt, puternica Amy Purdy a mers mai departe. Şi la propriu, şi la figurat!

Read more: Femeia cu picioare şi psihic de fier: Amy Purdy

Christopher Latham Sholes, inventatorul maşinii de scris

512 2 2de Andrei Dicu

Născut la 14 februarie 1819, la Mooresburg (Pennsylvania), Christopher Latham Sholes a devenit celebru inventând prima maşină de scris funcţională, precum şi tastatura QWERTZY, aflată încă în uz. Americanul, care îşi construise o prodigioasă carieră de politician şi de editor de ziar în Wisconsin, a fost impresionat de faptul că Henry Mill produsese încă din 1714 o maşină de scris artizanală şi a dorit să-şi depăşească înaintaşul. Ulterior, John Pratt a construit o altă maşină, Pterotype, devenită principala sursă de inspiraţie pentru Sholes. La început, el a lucrat ca ucenic într-o tipografie, iar ulterior a urcat trepte în ierarhia politică, iniţial de partea democraţilor, şi ulterior a republicanilor, remarcându-se prin abolirea pedepsei capitale în statul Wisconsin. Apoi, a creat dispozitive de înregistrat, de numărat şi, în cele din urmă, maşini de scris, după ce în anul 1868, împreună cu Carlos Gliden şi cu Samuel W. Soule, obţinuse o patentă care îi permitea să profeseze în domeniu. Îmbunătăţirile ulterioare făcute primei maşini de scris inventate de Sholes i-au adus acestuia încă două brevete de invenţie. Primele aparate au fost construite din fildeş şi din abanos, cu cadru de lemn. Tastatura semăna perfect cu claviatura unui pian, având cheile în alb şi în negru, pe două rânduri. Maşina nu avea chei pentru cifrele 0 şi 1, deoarece literele O şi I erau suficiente. Primul document produs de un asemenea aparat a fost un contract scris de Sholes, în calitate de prefect al oraşului Milwaukee. În anul 1873, el şi-a vândut drepturile către Remington Arms&Co pentru numai 12.000 de dolari, iar ulterior această firmă a dezvoltat maşina de scris cunoscută azi sub numele de Remington. Surprinzător, un colaborator de-al lui Sholes, James Densmore, a insistat asupra drepturilor sale de autor şi a primit, în final, 1.500.000 de dolari. Sholes a murit la 17 februarie 1890, după o luptă cu tuberculoza care a durat nouă ani.

România frumoasă

512 2 1de Andrei Dicu

Dincolo de propaganda turistică, mai mult sau mai puțin eficientă, România este o minune! O taină... Iar împreună vom descoperi bucuria de a respira aerul tare și curat al bogățiilor și frumuseților uitate ale acestui pământ magic, ţara noastră.

Read more: România frumoasă

Bine aţi venit în muzeul grandorii!

512 25 1de Andrei Dicu

„Scump” nu este neapărat sinonimul unor cuvinte precum „valoros”, „calitativ” sau chiar „preţios”. Uneori, din contră, poate deveni opusul lor, înglobând ideea de „kitsch”. Societatea trăieşte în zona mercantilismului şi mai ales a epatării, astfel că nici nu se găsea un moment mai prielnic pentru a aminti câteva dintre obiectele care au făcut deliciul amatorilor de extravaganţe.

Read more: Bine aţi venit în muzeul grandorii!

Ocrotitorul „familiei“ americane: Abraham Lincoln

512 30 1de Andrei Dicu

În clasamentele președinților americani, Abraham Lincoln este constant clasat în primii trei şi adesea pe primul loc. În 2004, politologii și istoricii îl vedeau pe locul întâi, în vreme ce juriștii îl aşezau pe al doilea, după Washington. Asasinatul l-a transformat pe cel de-al 16-lea preşedinte al SUA într-un martir național și i-a adus o recunoaștere legendară, pentru că Lincoln era văzut de aboliționiști ca un luptător pentru libertate.

Read more: Ocrotitorul „familiei“ americane: Abraham Lincoln

Dinicu Golescu, conspirator şi vizionar

511 2 2de Andrei Dicu

Născut la 7 februarie 1777, Dinicu Golescu a fost, deopotrivă, cărturar, ispravnic, hatman şi mare logofăt în Ţara Românească. Pe numele său adevărat Constantin Golescu, a fost descendentul unei vechi familii boiereşti, tatăl său, Radu, fiind Marele Ban al Munteniei, iar mama, Zoiţa Florescu, înrudindu-se cu Brâncovenii. Alături de fratele său, Iordache, Dinicu Golescu a studiat la Academia Grecească din Bucureşti şi s-a aflat printre fondatorii unei societăţi literare secrete la Braşov, ai cărei membri militau pentru desprinderea Ţărilor Române de sub influenţa otomană. În 1825, a fost iniţiat în Francmasonerie, într-o Lojă din Elveţia, şi a fost racolat de Eterie, o mişcare secretă din Grecia, cu caracter militar, condusă de Alexandru Ipsilanti, amantul şi deopotrivă ucigaşul lui Tudor Vladimirescu. Golescu a fost, la un moment dat, principalul sfetnic al lui Ipsilanti, pe care nu l-a convins să anuleze planul de asasinare a revoluţionarului român. În 1826, împreună cu Ion Heliade-Rădulescu, a scos revista „Curierul Românesc”, cu o profundă orientare iluministă, bazată pe ideile scriitorilor masoni Jean Jacques Rousseau şi Denis Diderot. Şedinţele de redacţie aveau loc, sfidând filajele poliţiei, în casele luxoase ale lui Golescu, situate lângă Podul Mogoşoaiei. Pe moşia de la Goleşti, a fondat o şcoală în care învăţau, pe cheltuiala sa, tineri proveniţi din categorii sociale defavorizate. De asemenea, a pus bazele primei reviste germane în limba română, „Fama Lipschii”, de orientare rozacruciană, tipărită la Leipzig. Cea mai importantă scriere a sa este „Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Goleşti”, tipărită în Ungaria în 1826. Era primul jurnal de călătorie menţionat în Istoria Literaturii Române. Notele de drum adună referiri critice la starea de înapoiere socială şi culturală a Ţării Româneşti şi constituie un elogiu adus Francmasoneriei, în care Golescu vedea unica salvare a ţării. În plan personal, Golescu a avut un mariaj liniştit. În 1804 s-a căsătorit cu Zoe Farfara, rudă cu acelaşi Alexandru Ipsilanti. A avut cinci copii: Ana, Ştefan, Nicolae, Radu şi Alexandru. Dinicu Golescu a murit la 5 octombrie 1830, lăsând în urmă imaginea unui umanist şi a unui vizionar.