Pălăria, moft sau necesitate

  Conform DEX, pălăria este un obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă din pâslă, din paie sau din pânză. Pălăria poate avea boruri sau nu, şi pe vremuri era unul dintre obiectele indispensabile din garderoba unui bărbat sau a unei femei.

Oamenii preistorici, primii purtători

  Primele pălării sau mai bine zis înaintaşele acestui obiect vestimentar apar din vremuri imemoriale. Oamenii preistorici purtau pe post de pălărie un acoperământ din piei de animale, fără o formă bine definită. La noi, rangul dacilor era evident în funcţie de pălăria purtată. Dacă purtau înseamna că erau tarabostes (căpetenii), iar dacă nu erau daci de rând.
  Mai târziu, în Evul Mediu, personajele de rang înalt erau obligate să poarte un soi de pălărie, ce oferea informaţii asupra rangului purtătorului.
Alte informaţii despre posesorii de pălării apar undeva în secolul al XVI-lea. În acea perioadă, bărbaţii purtau constant pălării. Modelul la modă din acea vreme era confecţionat din catifea neagră sau bleumarin, cu o panglică împodobită cu o cataramă sau cu pene.
  Tot atunci, femeile purtau neapărat pălării. Din dantelă sau din stofe fine, acoperământul feminin pentru cap trebuia să se asorteze cu rochiile sau cu restul obiectelor vestimentare. Ca şi acum, moda în acest domeniu venea tot de la Milano. De altfel, în acea vreme, doamnele sau domnişoarele care ieşeau neacoperite din casă erau considerate de condiţie uşoară.
  În timp, pălărierii francezi au fost cei care au preluat controlul în ceea ce priveşte tendinţele din domeniu.

Specifică anumitor zone geografice

  Pălăriile oferă indicii şi în ceea ce priveşte epoca istorică din care făceau parte purtătorii ori zona geografică din care proveneau. Astfel, bărbaţii purtători de joben trăiau undeva în secolul al XIX-lea. Un alt exemplu: l-aţi recunoaşte cu atâta uşurinţă pe Napoleon fără celebra lui pălărie? V-ar fi foarte clar că texanii sunt texani dacă nu ar purta pălăriile lor cu boruri mari, uşor întoarse? Ceva mai la sud, se ştie, mexicanii poartă imensele sombrero-uri, în timp ce pălăriile de pai purtate de asiaticii care  lucrează la orezării au devenit în timp proverbiale.
  În prezent, orice persoană poate purta o pălărie, fără ca aceasta să semnifice ceva anume. Se spune chiar că orice purtător de pălărie este mai elegant. Dacă în ceea ce priveşte moda masculină a acestor obiecte nu sunt mari diferenţe, la doamne, lucrurile stau cu totul altfel. Ele pot purta atât pălării cu bor înalt, cât şi mai jos.
  De altfel, în Anglia, la Ascot, există o cursă de cai la care reprezentantele sexului frumos se „împodobesc” cu nenumărate feluri de pălării, de cele mai multe ori supradimensionate: cu pene, cu dantelă, cu forme de fructe sau chiar de clădiri. Multe dintre doamne merg la această cursă doar pentru a-şi etala noile achiziţii.

Istoria se repetă

  Pălăriile sunt folosite şi în prezent în timpul unui salut sau au o conotaţie specială în religie. Astfel, se ştie că un bărbat cu capul acoperit salută scoţând pălăria, iar în ceea ce priveşte religia, evreii nu intră niciodată într-o sinagogă fără a avea capul acoperit cu o tichiuţă. La creştini, situaţia e inversă. Niciun bărbat nu intră într-o biserică până nu-şi descoperă capul.
  Acum, multe dintre doamne poartă pălării, şepcuţe sau băşti doar pentru a se proteja de ploaie sau de soare. Pălării ce nu s-au modificat foarte mult în ultimii ani. Mai mult, ceea ce purtăm în prezent reprezintă o simplă „reeditare” a obiectelor purtate pe cap în anii ’60-’70.
Să nu se mai schimbe deloc moda în ceea ce priveşte pălăriile? Ne îndoim de asta şi aşteptăm cu nerăbdare viitoarele creaţii haute-couture.

Elena Şerban