de Diana Georgescu
Vestita localitate Tismana, așezată între dumbrăvile minunate și apele curgătoare care udă versantul sudic al Retezatului, adăpostește nu numai mănăstirea cu același nume, ci și un tezaur de cultură populară tradițională, de o bogăție incomparabilă. Meșteșugul cusăturilor și al țesăturilor este păstrat ca artă de veche tradiție, într-o formă de concentrare și de valorificare a potențialului artistic, numită „Arta casnică Tismana”. Președinta acestei cooperative, doamna Ștefania Prună (medalion), este cea care a reușit să mențină respectul pentru bogatul tezaur de artă populară existent aici, dar și mâna de lucru specializată.
„Locul unora dintre angajate a fost preluat până la a treia generaţie”
- Cum a luat ființă „Arta casnică Tismana” și mai ales cum a supraviețuit?
- Scopul declarat atunci, în 1950, când s-a înființat, a fost acela de valorificare a tradițiilor artei populare specifice zonei Olteniei și a incontestabilului spirit artistic creator al locuitorilor săi. Avea pe atunci 27 de membri și se numea Partizana. Cooperativa a reușit, printr-o bună organizare, să atragă lucrătoare nu numai din Tismana, dar și din satele din jur. A supraviețuit prin munca și prin consecvența femeilor care au transmis meșteșugul următoarelor generații. Sunt numeroase cazurile în care locul unora dintre angajatele noastre, ieșite la pensie, a fost preluat de fiicele sau de nurorile lor, până la a treia generație.
- Câte lucrătoare sunt acum în organizația dumneavoastră?
- Acum avem un grup de aproximativ 60 de lucrătoare, cu o concentrare mai mare în zona Ponoarele, unde este un grup mai numeros și mai puternic. Au fost ani mai buni și ani mai puțin buni, dar ne-am străduit să facem față dificultăților și să păstrăm active toate membrele noastre. O parte dintre angajaţi lucrează acasă, le-am permis acest lucru pentru că femeile, în timp ce cos, brodează sau ţes, îşi mai fac şi câte o treabă prin gospodărie.
„Eu țin foarte mult ca produsele noastre să fie înnoite mereu”
- Ce anume produceți?
- Costume populare, cămăși, ii, care acum sunt la mare preț, covoare, ștergare, traiste.
- Am înțeles că se continuă practicarea unui meșteșug tradițional, abageria, adică producerea obiectelor vestimentare din postav, ornamentate cu șnur de mătase și broderii discrete. Cum realizați acest lucru?
- O să vă dezvălui secretul: este un lucrător, Gheorghe Bordânc, cel care croiește, coase și brodează aceste componente ale costumului popular, cum sunt ițarul, vesta. El stăpânește acest meșteșug și cu ajutorul său am executat costume și din alte zone ale țării precum Moldova, Maramureș, Banat, Ardeal și am lucrat comenzi pentru mari ansambluri folclorice ale țării.
- Pentru că ați amintit de comenzi, cine sunt cei care vă cumpără produsele?
- Cu mândrie pot să spun că am fost aleși să executăm acum costume pentru românii din afara granițelor, printr-un proiect finanțat de Ministerul Afacerilor Externe. Ne folosim apoi de târguri și de expoziții, cum ar fi TIBCO, unde avem o tradiție de participare de foarte mulți ani, alături de alte cooperative din cadrul UCECOM. Eu țin foarte mult ca produsele noastre să fie înnoite an de an, nu accept niciodată să prezentăm în standul nostru modele sau produse din anii trecuți.
„Anul acesta am realizat peste 60 de ii”
- De unde vă inspirați modelele?
- Modelele le preluăm de la piesele vechi, autentice. Am realizat modele prin asimilare de la costume aduse de la muzeu, unele cu o vechime de peste 100 de ani. Anul acesta, când a fost o cerere mai mare de ii, fetele de la Ponoarele au realizat peste 60 de modele. Există o imensă bogăție de modele, care are drept sursă obiceiul din trecut al fetelor, în special al celor de la munte, care iarna stăteau în casă și coseau, într-un fel de întrecere cu celelalte. Ele nu permiteau nici vecinelor sau rudelor să vadă modelul pe care îl creau, iar primăvara, cu ocazia Sărbătorilor de Paște, apărea fiecare cu costumul nou-creat. De aici provine varietatea de modele, din sufletul fetelor, inspirate de la flori, plante, de la culorile lor.
- Există deci o mândrie a lucrătoarelor în ceea ce privește creațiile lor?
- Sigur că da, fiecare este mândră de faptul că ia pe care o poartă are un model pe care ea l-a cules sau l-a creat, l-a transpus pe pânză și poate că transmite ceva și despre sine. Iar când primim o comandă și ea se referă la unul dintre modelele create de ele, sentimentul lor de împlinire este o recompensă și pentru mine.
„Mulți tineri au început să-și îmbrace copiii în costum popular cu prilejul botezului”
- Aveți un palmares impresionant, ați realizat mult pentru păstrarea tezaurului de artă populară. Care este mesajul dumneavoastră pentru cititorii noștri?
- Mesajul ar fi: să poarte măcar o piesă de costum popular, cum ar fi ia, dar acea piesă să fie autentică. Ne bucură mult faptul că mulți tineri au început să-și îmbrace copiii în costum popular cu prilejul botezului. Este primul pas, pentru că în acest fel tinerii vor învăța în timp să iubească portul, limba română, folclorul, și astfel tradițiile nu se vor pierde!
Lucrătoarele de la Tismana au brodat pentru Muzeul Ţăranului Român
Costumele tradiționale executate cu migală, talent și cu bun gust de lucrătoarele de la Tismana sunt recunoscute pentru frumusețea, rafinamentul și finețea compozițiilor decorative și cromatice. Pe albul imaculat al pânzei de in, de bumbac sau de cânepă s-au derulat, disimulate în simboluri, adevărate opere de artă, prin tehnica broderiilor manuale și a alesăturilor realizate la războiul de țesut, punându-se în evidență frumusețea firului vopsit cu elemente vegetale și a motivelor strămoșești. Tocmai din acest motiv, colecția de patrimoniu a Muzeului Țăranului Român a fost realizată în întregime la „Arta Casnică Tismana”.