de Andrei Dicu
Născută la 24 iulie 1897, la Atchinson (Kansas), Amelia Earhart a fost poate cel mai cunoscut aviator de sex feminin din toate timpurile şi, de asemenea, s-a remarcat drept o militantă pentru drepturile femeii. Ca pilot, a traversat de două ori Atlanticul, dar, la 2 iulie 1937, a zburat spre Insula Howland, de unde nu s-a mai întors niciodată.
În copilărie, trăgea cu puşca după şobolani
Americanca Amelia Earhart a fost fiica juristului Samuel Stanton Earhart şi a lui Amy Otis. Şi-a petrecut cea mai mare parte a timpului în casa bunicilor, deoarece tatăl era alcoolic, iar scandalurile erau la ordinea zilei. Amelia se comporta într-un mod neobișnuit în comparație cu celelalte fete. Se cățăra în copaci şi trăgea cu puşca după şobolani. În anul 1915 a absolvit liceul cu rezultate excelente, iar din 1917 a lucrat în Boston ca soră medicală, în cadrul armatei. Doi ani mai târziu, a început să studieze medicina. După un an, s-a întors acasă, pentru ca în anul 1920 să zboare pentru prima oară. Deoarece costul orelor de zbor era de 1.000 de dolari, părinții au refuzat finanțarea cursului de pilotaj, fapt care a determinat-o să se autofinanţeze. Mai târziu, a mărturisit că a practicat circa 28 de meserii (printre care croitoreasă, soră medicală, doică, învăţătoare etc.), până ce, în anul 1921, a participat la primele cursuri de zbor de la Neta Snook. După numai șase luni, cu ultimii bani economisiți, și-a cumpărat un avion „Kinner Airster”.
A devenit prima pasageră care a traversat cu avionul Oceanul Atlantic
În anul 1920, părinții săi au divorțat, iar Amelia s-a mutat împreună cu mama sa pe Coasta de Est. La insistențele mamei, a vândut avionul şi a cumpărat un automobil sport. Apoi, a lucrat în Boston ca învățătoare. În acea perioadă l-a cunoscut pe scriitorul George P. Putnam, care era cu zece ani mai în vârstă decât ea şi care i-a devenit iubit şi mentor. La 17 iunie 1928 a atras atenţia devenind prima pasageră care traversează cu avionul Oceanul Atlantic, fiind sărbătorită și declarată „Femeia Anului” şi transformându-se astfel într-un idol al cucoanelor. În interviuri, Amelia sublinia faptul că: „Femeile nu sunt cu nimic mai prejos decât bărbații”. În 1929 a contribuit la înființarea clubului de pilotaj feminin „Ninety Nines”.
„Unele detalii ale zborului sunt exagerate”
În anul 1931, Amelia s-a căsătorit cu George, dar a făcut-o cu rezerve, temându-se că familia îi va limita posibilitatea de a pilota. Din acest motiv, a hotărât să nu facă niciodată copii, decizie care a atras o serie de certuri conjugale. Apoi, a traversat de două ori Atlanticul şi a primit de la președintele american Herbert C. Hoover medalia de aur „National Geographic Society”. În timpul ceremoniei de decorare, Amelia a făcut o remarcă misterioasă: „Unele detalii ale zborului sunt exagerate”. Ulterior, s-a angajat mai departe pentru drepturile femeii și pentru recunoașterea poziției acesteia în societatea americană, dar a continuat să zboare peste Pacific, între Honolulu (Hawaii) și Oakland (California) sau de la Mexico City la Newark (New Jersey).
Robinson Crusoe de pe Nikumaroro
Imediat după ce a împlinit vârsta de 40 de ani, Amelia a dorit să facă înconjurul Pământului, la Ecuator, pe un traseu de 46.000 de kilometri. La 2 iulie 1937 a decolat alături de celebrul navigator Fred Noonan la Lae (Noua Guinee), zburând spre Insula Howland din Pacific, unde nu a mai ajuns niciodată. Se pare că Amelia şi Noonan au realizat că nu le-a rămas combustibil pentru a ajunge la Howland Island, unde ar fi putut realimenta. Şi au transmis poziţia prin radio şi au aterizat pe insula nelocuită Gardner Island, un atol cunoscut acum ca Insula Nikumaroro. După aterizare, au folosit combustibilul pentru a încărca bateriile avionului, continuând să transmită mesaje. Însă, după câteva zile, valurile puternice au desprins aparatul de zbor, un Lockheed Electra, de pe atol. Grupul de istorici şi de tehnicieni care au cercetat cazul a concluzionat că 57 dintre cele 120 de semnale raportate erau credibile, dând lesne de înţeles că poziţia lui Earhart era Insula Nikumaroro. „Amelia Earhart n-a dispărut pur şi simplu la 2 iulie 1937. Când primele căutări au eşuat, toate poziţiile transmise prin radio au fost ignorate, salvatorii de la Paza de Coastă au crezut că se află pe poziţii false. Totuşi, acest studiu arată că aparatul a stat pe sol şi pe roţile sale timp de câteva zile după dispariţie”, a declarat expertul Richard Gillespie, pentru Discovery News. Câteva obiecte descoperite în urmă cu câţiva ani confirmă rezultatele studiului. După modelul celebrului personaj Robinson Crusoe, Amelia şi navigatorul său au transformat părţi ale avionului în unelte pentru pescuit şi pentru prepararea hranei. De asemenea, au fost găsite bucăţi de sticlă folosite pentru curăţarea solzilor de peşte, precum şi carapace de moluşte şi oase de broască ţestoasă. Interesant este că, exact la finalul acestei luni, cercetătorii se vor întoarce în zona insulei pentru a căuta avionul.
Svetlana Savitskaya, întâia femeie care a păşit printre stele
Amelia nu a fost singura femeie care a vrut să demonstreze că poate face lucruri exact ca bărbații. La 25 iulie 1984, cosmonautul sovietic Svetlana Savitskaya a devenit prima femeie care a păşit în spaţiul cosmic, părăsind nava spaţială. Savitskaya a fost a doua femeie trimisă în spaţiu de URSS, după Valentina Tereskova, în 1963, şi a şocat, la vremea aceea, omenirea după ce s-a „plimbat” în spaţiu, în afara staţiei orbitale, aproximativ patru ore. Născută la 8 august 1948, Savitskaya a fost influenţată, încă din copilărie, de tatăl său, nimeni altul decât adjunctul comandantului flotei militare aeriene a URSS. Încă de la 16 ani a încercat să devină pilot, însă, iniţial, a fost respinsă din pricina vârstei fragede. Totuşi, în acelaşi an, a stabilit un record de 450 de sărituri cu paraşuta la antrenamente, iar în 1966 a devenit pilot de încercare, asistată de tatăl său. La 19 august 1982 a efectuat prima călătorie în spaţiu, la bordul navetei Soyuz T7, iar în anul 1984, alături de colegul său Vladimir Dzahanibekov, avea să se îmbarce pe staţia spaţială Salyut 7, cu care avea să scrie istorie, devenind prima femeie capabilă de performanţa unei „plimbări” în afara navei.
O româncă, laureată cu Premiul „Amelia Earhart“
De 50 de ani, Premiul „Amelia Earhart” recompensează tinerele pentru excelenţa lucrărilor în materie de ştiinţă şi inginerie în domeniul aeronautic şi spaţial. Distincţia acordată în anul 2012 a fost decernată româncei Georgia Diaconu, pentru o lucrare referitoare la autonomia ghidajelor sateliţilor. Potrivit AFP, la vremea respectivă, românca pregătea o teză de doctorat la Universitatea Toulouse III Paul Sabatier, într-o echipă cofinanţată de Centrul Naţional de Studii Spaţiale al Franţei.