de Iulian D. Moleianu
La 16 mai 1980, lumea scriitoricească era zguduită de vestea morţii fulgerătoare a lui Marin Preda. La început, rapoartele medicale duceau spre ipoteza că autorul „Moromeţilor” decedase sufocat, în somn, după ce, în prealabil, consumase mult alcool. Mai târziu, au apărut tot felul de bănuieli, care mai de care mai terifiante, principala teorie fiind a unui asasinat pus la cale de Securitatea lui Ceauşescu.
Rivalitate deschisă cu marele Eugen Barbu
Prozator de calibru, cunoscut nu doar în România, ci şi în străinătate, mai ales în Franţa, Marin Preda era unul dintre personajele care sâcâiau constant oligarhia comunistă, graţie scrierilor sale curajoase, care nu de puţine ori ascundeau „şopârle” la adresa puterii. După ce pusese pe hârtie „Cel mai iubit dintre pământeni” şi „Delirul”, romane care au zguduit din rărunchi „Epoca de Aur” pentru că spuneau lucrurilor pe nume, criticând dur regimul comunist, Preda era urmărit constant de agenţii Securităţii şi, în acelaşi timp, era „vânat” perpetuu de confraţii invidioşi, în frunte (de ce să ne ascundem…) cu un alt scriitor de calibru, regretatul Eugen Barbu. La începutul anului 1980, pe la colţurile Uniunii Scriitorilor se zvonea tot mai des despre faptul că Preda pregăteşte un nou roman-bombă, o critică la adresa regimului totalitar. Din acest motiv, moartea fulgerătoare a prozatorului a trezit suspiciuni, unele dintre ele îndreptăţite, deoarece, după decesul lui Preda, au dispărut o serie dintre manuscrisele sale. La inventarierea manuscriselor de la editură, evaporate de atunci fără urmă, nu au fost invitaţi nici secretara prozatorului şi nici fratele lui Marin Preda, Alexandru, despre care scriitorul fusese auzit de mai multe ori spunând că, în cazul în care ar fi murit pe neaşteptate, doreşte ca acestea să fie predate lui. În anul 2006, Alexandru Preda a făcut o mărturisire dramatică: „Cred, în sinea mea, nu puţin, ci mult, că în mod cert a fost omorât de Securitate”.
Transportat în stare de ebrietate la Mogoşoaia şi... sufocat în somn
Iată însă ce s-a întâmplat în noaptea dintre 15 şi 16 mai… În jurul orei 21:00, un taxi l-a luat pe Marin Preda din poarta Editurii Cartea Românească, al cărei director era. Declaraţia şoferului, aflată în arhive şi făcută publică de Mariana Sipoş, în cartea sa „Dosarul Marin Preda”, este că scriitorul „se afla în stare avansată de ebrietate”. În volumul apărut în 1999 se găsesc, de altfel, toate declaraţiile martorilor care au interacţionat cu prozatorul înainte ca acesta să moară. Unele se contrazic, aşa cum aveau să se contrazică, mai târziu, teoriile scriitorilor Dan Claudiu Tănăsescu („Preda a murit pentru că s-a sufocat în somn”) şi Cezar Ivănescu. Adus de taxi la Casa de Creaţie de la Mogoşoaia, Preda a fost urcat în camera numărul 6. După ce a mâncat o omletă, a coborât să sărbătorească alături de alţi confraţi ziua de naştere a scriitoarei Sonia Larian. Din declaraţii reiese că Preda consumase circa 100-150 g votcă şi că, în jurul orei 2:00, a fost dus în camera sa de poetul Virgil Mazilescu şi de portarul de la Mogoşoaia, Tudor Panţîru. În jurul prânzului, Preda a fost găsit mort de scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu, cu care trebuia să plece în acea zi la Focşani. Din dosarul publicat în cartea Marianei Sipoş aflăm că „alcoolemia măsurată la aproape opt ore de la deces era de 3 g la mie şi că moartea a fost violentă. S-a datorat asfixiei mecanice prin astuparea orificiilor respiratorii cu un corp moale, posibil lenjerie de pat, în condiţiile unei come etilice”. Se pare totuşi că fruntea scriitorului prezenta echimoze de natură recentă, care nu au fost explicate…
Antrenat la băutură de Dinescu şi de Manolescu
În dosarul medico-legal sunt notate cu minuţiozitate poziţia şi starea cadavrului marelui scriitor. „Pe marginea patului de lângă fereastră (...) se află în poziţie culcat (...) Marin Preda (...). Din gură şi din nas se scurge o mucozitate (...) cu miros puternic de alcool (...). Pe regiunea abdominală (...) încă se percepe căldura corporală. Moartea poate data de circa opt ore (...). Cadavrul este îmbrăcat cu pijamale, papuci şi un pardesiu înspicat negru cu alb. Pe cearşaf, în dreptul patului şi pe jos, în apropierea patului, se găsesc urme de vomă”.
Marin Preda avea dosar de urmărire, iar securiştii care intrau noaptea în biroul său de la editură ştiau tot: „De circa zece ani obişnuia să consume băuturi alcoolice. Avea dese certuri cu soţia şi locuia aproape tot anul la Mogoşoaia. Era antrenat la băutură de scriitorii Eugen Simion, Mircea Dinescu şi Nicolae Manolescu”.
I s-a tras de la „Delirul”
În urmă cu aproape zece ani, poetul Cezar Ivănescu, un apropiat al lui Preda, i-a acuzat pe alţi scriitori din anturajul acestuia că, în ziua fatidică, înainte de a ajunge la Mogoşoaia, au băut împreună, conspirând la moartea acestuia. „Dacă l-a omorât Securitatea, voi aţi fost securiştii”, a acuzat Ivănescu. Invitat ulterior într-o emisiune la TVR, poetul nu s-a sfiit să repete acuzaţiile şi i-a catalogat pe prietenii de pahar ai lui Preda drept „beţivanii lui Dinescu”. Însă, în 1999, criticul Alex Ştefănescu a notat în articolul „Moartea lui Marin Preda - un subiect de roman poliţist”, din România literară: „A început să circule zvonul că Marin Preda a fost, de fapt, «lichidat» fie de oamenii lui Ceauşescu, fie de agenţi ai KGB, fiindcă în romanul «Delirul» îl prezentase cu o anumită înţelegere pe Ion Antonescu”.
„Cel mai iubit dintre pământeni“ s-a căsătorit de trei ori şi a avut doi copii
Marin Preda a fost, poate, cel mai cunoscut scriitor al generaţiei ’60-’70. Născut la 5 august 1922, la Siliştea Gumeşti, Preda a avut o carieră complexă, remarcându-se atât ca prozator, dar şi ca director de editură şi chiar deputat în Marea Adunare Naţională. Tatăl său era „de profesie plugar”, cum avea să declare însuşi scriitorul. Pe când era în clasa a IV-a, Preda a suferit drama copilăriei sale. Din pricina sărăciei, tatăl său nu-i mai cumpăra cărți și tot din cauza traiului greu copilul s-a îmbolnăvit de malarie. Învăţătorul dintr-un sat vecin l-a ajutat să termine anul școlar și i-a împrumutat cărți. Preda a povestit, mai târziu, că tatăl său se răstea deseori: „Cum adică să faci 30 de kilometri până la Recea după o carte, domnule?! Dar ce, e aurită?”. Nici în plan sentimental, Preda n-a dus-o pe roze. În anul 1954 s-a căsătorit cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise viitoarei sale soţii au fost publicate postum. Cei doi au divorțat în 1959, iar Preda s-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care, ulterior, a emigrat în Franța. Cu cea de-a treia soție, Elena, a avut doi fii, Nicolae și Alexandru. Cele mai importante romane ale sale sunt „Delirul”, „Cel mai iubit dintre pământeni”, „Moromeţii”, „Viaţa ca o pradă” şi „Marele singuratic”.